femeia e obiect

Scris de Dana

Am citit articolul acesta și am stat mult să mă gândesc dacă să îmi spun părerea sau nu, mai ales că nu am experiența în a scrie chestii lungi și cursive. Prin urmare, o să scriu o chestie scurtă. Cam ca chestia aia a voastră cu care vă lăudați ba că e lungă, ba că e groasă, ba că e de amândouă.

Înțeleg că mulți dintre voi consideră că o femeie nu are dreptul de a-și păstra amintirile de-a lungul vieții, ci trebuie să le fragmenteze în funcție de partenerul cu care este la un moment dat. În imaginația voastră debordantă, de fiecare dată când schimbi partenerul, trebuie să arunci toate pozele, ca nu cumva actualul partener să se simtă supărat de viața mea, anterioară lui.

V-ați întrebat oare de unde aveți implantate rădăcinile acestei obiectificări a femeii? Poate este educația patriarhală primită în familie? Poate o mamă abuzată și abuzivă, pe care simțiți nevoia să vă descărcați prin interpuși, cum ar fi o altă femeie?

De ce eu ca femeie, nu am dreptul la amintirile mele? Credeți că dacă le arunc, ele nu mai există? Se șterg cu buretele și brusc, în viața mea nu mai există decât partenerul actual, cel mai bun, cel mai tare și cel mai mare?

Da, poate mi-a plăcut mai mult să fac sex cu anteriorul. Poate mi-a plăcut mai mult să i-o sug, poate a avut-o mai dulce. Sau poate a avut-o mai mare. Sau poate mă penetra într-un fel în care nimeni nu o va mai face vreodată.

Dar acel anterior este exact numele său. Anteriorul. Ex-ul. Faptul că nu mai suntem împreună nu înseamnă decât că actualul e mai bun decât anteriorul. Poate nu o are mai mare, poate nu o are mai dulce. Dar are ceva ce mă completează pe mine acum, în acest moment și asta îl face cea mai importantă persoană din lume. Pentru mine. Acum.

Ar fi prea ușor să intrăm într-o polemică bazată pe faptul că dece tu ca bărbat ai dreptul la amintiri și eu nu. De ce, așa cum nota o comentatoare la acel post, putem să râdem la amintirile cu fostele lui, dar nu putem râde la amintirile cu foștii mei? Știu, un lacăt deschis de multe chei nu e același lucru cu o cheie care deschide mai multe lacăte. Doar că eu nu sunt lacăt, sunt om, cu trăiri și tot ce vine din asta.

Învățați să trăiți, să vă bucurați de femeia de lângă voi și de ce vă oferă acum, în acest moment. Niciodată nu veți putea fi fericiți dacă tot timpul vețim lăsa ca trecutul să vă amărască prezentul, mai ales cât timp nu vă afectează în nici un fel. E aceeași femeie, care vă oferă totul. Iar voi nu vă puteți bucura de ea pentru că…a trăit și înainte de a vă cunoaște. Nu pare cumva stupid?

Pentru că este.
Și pentru că eu, ca femeie, voi găsi întotdeauna un om care să mă iubească și să mă accepte așa cum sunt eu. Voi, ca bărbați plini de frustrări, vă veți seta nevoile pe acele frustrări și vă veți găsi virgina neatinsă la care sperați. Sau tipa care reușește să mintă mai bine și mai ușor. Și veți fi nefericiți o viață întreagă, dar veți ști cu siguranță că în ea nu și-au dat drumul alți bărbați. Sau că nu știe dacă a ta e mai groasă sau mai subțire decât a fostului.

Sau mai dulce.