Nu mă refer la declinul său ca instrument de dezvoltare tehnologică, pentru că vine 5G-ul peste noi și mulți dintre voi nici nu realizează ce înseamnă asta pentru industrie, IoT, mașini inteligente și controlul traficului, voi știți doar că o să se încarce mai repede facebookul și cam atât.

Mă refer la internet ca instrument de socializare. Să mă explic.
Una din cele mai mișto chestii, acum 15 ani, când am început eu să fac ce fac și acum, erau comentatorii. Erau minunați și era o adevărată luptă să faci un om să comenteze.

Pentru că erau niște super tipi. Și tipe. Oameni foarte inteligenți, unii mult mai inteligenți decât tine, haioși, cu umor de calitate, comentariile lor erau o completare incredibilă la articole, unele din comentarii meritând articole separate, fiind cu mult mai bune decât articolul inițial.

Timpul a trecut, acei comentatori s-au stins, au îmmbătrânit, și-au pierdut cheful de a mai participa la discuții. Unii au ajuns la concluzia că le datorezi ceva că te citesc de 10 ani, nu îți datorează ei ție nimic că le oferi divertisment gratuit de 10 ani. Așa a apărut următoarea generație de comentatori. Analfabeți, incompetenți, hateri, simple scârbe a căror existență nu e plină dacă nu înjură, dacă nu agresează verbal pe cineva, oameni a căror singură satisfacție este bătaia de joc la adresa celorlalți.

Iar din urmă nu vine nimic bun. Noile generații sunt deja la limita penibilului. Proști, aroganți în prostia lor, inculți la nivel de programator, incredibil de analfabeți, incapabili de a înțelege un text scris, pentru că educația lor se rezumă la filme și tutoriale de youtube, vin, plini de agresivitate, încercând să îi schimbe pe cei din jur după chipul și asemănarea lor. Reducând la tăcere oamenii normali, cu bun simț, prin agresivitate, atacuri continue, miștocăreala stupidă, tot arsenalul pe care îl vezi și te dezgustă pe internet.

Noul internet este format din oameni care îmi provoacă silă. Poate nu toți, dar majoritatea sunt scursuri, inceli care au pierdut lupta cu viața reală și s-au refugiat pe internet, unde se dezvoltă exact așa cum simt mai bine si cum ar vrea să o facă în viața reală, dar nu pot, pentru că acolo îți iei bătaie dacă te comporți așa.

Nu am o soluție la chestia asta. Mă gândesc la ea de când am intrat în concediul meu și încerc să găsesc o soluție care să îi facă să iasă la suprafață pe oamenii aceia minunați, cum era la început. Oamenii cu care puteai râde, puteai glumi, care puteau să îți dea lecții de cultură de orice tip, în orice moment. Încă nu am găsit soluția aceea minunată și nu știu dacă o să o găsesc vreodată.

Că trebuie făcut ceva, este evident. În primul rând, evident pentru mine, pentru că, dacă în continuare îmi place să scriu, după atâtea zeci de mii de articole, nu îmi mai place să citesc comentarii și să mă mai amestec în discuții. Și asta e nasol, pentru că eu fac asta pentru că îmi place.

Vedem, vorbim. Probabil o să discutăm mai puțin.