Îmi povestea un prieten ieri pe un grup de o ieșire la nush ce restaurant ultrascump, împreună cu niște prieteni, care prieteni voiau, de fapt, doar să facă poze și să se laude pe instagram cu ele și unde au fost, așa că au comandat doar limonadă și le-au cerut și lor să nu comande că doar nu ne faci de râs.

Și mi-am amintit când am fost, acum niste ani,la masă la Jariștea (parcă), cu un cuplu proaspăt cunoscut, vai, ne e poftă să mâncăm o vită făcută cum se cuvinte, noi suntem disperați după calitate, pentru noi vita e sfântă etc.

Și ajungem la restaurant, ne aduc ăia apă și meniurile, deschid ai mei meniurile și încep, vorbind în fugging gura mare:
– Cum să dai 80 de lei pe o porție de vită, dragă, este absolut inacceptabil, este jaf pe față, am ajuns să fim furați de străini în propria țară!

Era, de fapt, 82 de lei un mușchi de vită cu piper verde, absolut delicios, făcut nebunie, carnea delicioasă, marmorată, incredibilă. Un preț absolut decent pentru genul acela de mâncare și pentru restaurantul unde ne aflam.

Până la urmă au cerut o salată mare, pe care au mâncat-o amândoi, în timp ce se uitau la noi, care ne mâncam fripturile, jenați și roșii în obraz.
– Mâncați, nu vă faceți probleme, pentru noi este o declarație asta, cineva trebuie să le arate unde tragem linia, da?
Vorbeau ei în continuare, în gura mare, în timp ce mâncam.

Tot noi le-am plătit și salata, BTW. Au pufnit superior când au ieșit din restaurant. Probabil s-au dus la șaorma, după aia. Nu am mai auzit de ei niciodată.
PS: M-am uitat și acum în meniu la Jariștea, e 120 de lei, după atâția ani.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.