Am fost astăzi în fabuloasa piaţă a Delfinului, să îmi iau un pepene (ştiaţi că există dietă cu pepene?)
Lângă taraba mea, o tanti micuţă îşi cumpără un pepene, desigur nepricepându-se, după care o pune pe bulgăroaică să îi facă dop, să vadă dacă e dulce.

Face bulgăroaica dop, gustă mamaie, care zice `Păi e cam acru`.
Bulgăroaica ia dopul, muşcă din el, îl pune înapoi în pepene şi i-l dă.
`Unde e acru mamaie, nu vezi ce dulce e? Hai, următorul!`

Trecând peste faza cu muşcatul vânzătoarei, greşeala e a cumpărătoarei că i-a dat banii înainte de a gusta, dar, dacă tot nu mai se aruncă pepenii acri, de ce naiba se mai face dop?
Doar ca să îţi curgă zeamă pe urechi când îl transporţi?