Având în vedere că viaţa de angajat în România a luat-o pe pante periculoase (a se vedea metoda de angajare de la Den Braven), m-am gândit să pun în scris nişte sfaturi puţin mai neortodoxe legate de alcătuirea unui CV şi prezenţa la interviu.

C.V-ul
În primul rând, orice experienţă, şcolarizare, curs, se trec în CV în ordine descrescătoare, începând cu ultima şcoală absolvită sau ultimul loc de muncă sau ultimul curs. Adică prima şcoală de la capitolul experienţă va fi
Facultatea de drumuri şi poduri, secţia trotuare, sau ce aţi absolvit voi ultima dată.

În nici un caz nu trebuie să fie


Şcoala elementară cu clasele 1-8 nr. 87 din Bucureşti. Doar dacă asta este cu adevărat ultima şcoală absolvită, dar atunci nu ai nevoie de sfaturile mele, pentru că în construcţii şi la cules de căpşuni te acceptă şi fără să depui CV.

Arată-te serios

Dacă până la frumoasa vârstă pe care o afişezi ai trecut prin 30 de locuri de muncă, nu te apuca să le înşiri ca un fraier pe toate. Pentru că ăsta este primul semn de neseriozitate, atunci când rezişti la un loc de muncă maxim 2 luni, după care îţi bagi picioarele relaxat. Aşa că fii şi tu băiat deştept, gândeşte-te care au fost cele 2-3 locuri de muncă unde ai excelat şi de unde, cu ajutorul lui Dumnezeu, ai putea face rost chiar şi de nişte recomandări şi trece-le în CV.

Nu te autodispreţui

Dacă aplici pentru un job de birou, nu îţi trece în CV joburile de promoteriţă, hostessă, dansatoare la bar sau mai ştiu eu ce experienţă de viaţa ai avut tu. Pe nimeni nu interesează asta. Gândeşte-te pentru ce job aplici, caută punctele tari din joburile tale trecute şi subliniază-le pe acelea. Ştiu că ai fost învăţat că nu e nici o ruşine să munceşti. Ce să zic, dacă vrei să lucrezi într-o bancă, CV-ul de dansatoare din buric nu te avantajează.

Fii normal

În nici un caz nu începe să scrii toate aberaţiile la clasica rubrică de Hobby-uri. Bagă şi tu acolo, citit, muzică, internet. Nimeni nu le citeşte, în general, dar dacă tu începi să scrii că ai ca hobby mountain bike, bungee jumping şi căţărările fără coardă, în mod sigur vei începe să trezeşti bănuieli despre anumite lipsuri printre neuronii tăi. Da, e fun să le spui colegilor că tu sâmbăta te duci la paraşutism, dar asta nu o spui la angajare, ci de-abia după ce ai cui să îi faci în ciudă.

Interviul

Google s-a inventat pentru tine

Cu o seară înainte de interviu, ai bunul simţ de a da un google după compania care te intervievează. Una din întrebări va fi sigur Ce ştiţi despre compania noastră? Iar dacă tu o să răspunzi ca o zambilă Nu ştiu nimic, poţi să fii profund sigur că nu ai luat interviul şi că ai pierdut banii pe un bilet de troleu dus-întors.

Nimeni nu are nevoie de un student

Când te duci la un interviu pentru un job full time, nu te apuca să explici intervievatorului că tu de fapt eşti student şi că undeva pe la toamnă o să ai nevoie de nişte libere pentru restanţe şi că din când în când trebuie să mergi şi la nişte laboratoare şi la unele examene şi că în general tu cam pe la 3 după masa ai vrea să te cari, că ai o grămadă de treabă. Reţine că nu eşti unic şi irepetabil, iar ca tine mai sunt o grămadă pe lumea asta, care sunt la aceeaşi coadă, pentru acelaşi job, dispuşi să muncească cu adevărat 12 ore pe zi, nu ca tine, doar din vorbe.

Orice manager urăşte lipsa de punctualitate

Fii punctuală. Da, mă adresez păsăricilor care tocmai au ieşit din viaţa adolescentină şi au impresia că în viaţa reală e la fel ca la întâlnirile lor din parcuri. Adică dacă te laşi aşteptată 30 de minute, e de bine. Nu, nu e de bine, e de rău. Oamenii ăia îşi stabilesc un program, care ţine cont de prezenţa ta. Dacă vei întârzia aşa cum eşti obişnuită, e ca şi cum nu te-ai prezenta. Şi nu, chiar nu eşti atât de bună precum crezi.

Maturizează-te

Lasă la o parte chestiile cu Lumea trebuie să mă accepte aşa cum sunt eu şi nu te du la interviu cu 45 de cercei în nări, cele 20 de tatuaje la vedere, blugii atârnaţi pe cur, strânşi pe glezne, plini de praf şi chiloţii la vedere. Angajatorul caută seriozitate într-o relaţie de acest gen iar garanţiile de seriozitate prezentate de tine în cazul ăsta sunt foarte apropiate de zero.

Întrebări standard, răspunsuri standard

Ţine cont că sunt nişte întrebări standard care se pun. Unde te vezi peste 5 ani? Clar te vezi în compania pentru care dai interviul. Nu, nu neapărat directorul companiei. Subliniază că vei avea multe de învăţat de la colegi şi şefi şi că poate în timp, dacă vei munci suficient şi vei demonstra că eşti capabil, vei fi într-un post de conducere.

Întotdeauna să ştii ce preţ ai

Când vei fi întrebat ce salariu doreşti, întotdeauna spune ce salariu vrei. Nu o lălăi, că nu ştii, că las la latitudinea dumneavoaastră, că să vedem, că o fi, că o păţi. Angajarea e o negociere. Tu vinzi muncă, el cumpără muncă. Tu vânzătorul, trebuie să ştii ce preţ are munca ta. Aşa că spune-ţi preţul. E un atu pentru tine. Nu fi speriat că dacă spui mai mult nu o să te mai angajeze. El la rândul lui îţi va face o ofertă, până când veţi cădea de comun acord. Dar reţine, e foarte important ca angajatorul tău să ştie că tu chiar poţi să îţi cuantifici munca.

Nu fi o matracucă bârficioasă

Nu te apuca să denigrezi locul de muncă anterior, chiar dacă ceea ce spui ar fi adevărat. Da, probabil că fostul şef era un idiot, colegii erau de rahat, salariu era vai de mama lui iar Boc s-a apucat să îţi impoziteze bonurile de masă.
Dar dacă tu te apuci să înşiri aceste mizerii, omul de partea cealaltă a biroului va presupune că vei face la fel şi în cazul în care vei dori să pleci de la ei. Nimănui nu îi place un bârfitor.

Trebuie să inspiri încredere

Nu spune ce salariu ai avut anterior. Salariul e confidenţial, iar asta este o întrebare capcană. Dacă spui imediat o sumă, ai pierdut deja cam 50% din şansele de angajare. Răspunde politicos că, fiind încă angajat la firma respectivă, salariul este confidenţial şi nu îl poţi divulga.

Şomerii sunt vulnerabili

Chiar dacă ţi-ai dat deja demisia de la fostul loc de muncă, nu recunoaşte chestia asta. Un şomer e mult mai vulnerabil în faţa unui angajator decât un angajat care doreşte să îşi schimbe locul de muncă. Recunoscând că eşti şomer, automat te plasezi într-o poziţie de inferioritate, îţi pierzi atuurile, iar despre negocieri salariale…fii serios, cine stă să negocieze cu un muritor de foame?

Învaţă să ai răbdare

Nu te declara disponibil imediat, chiar dacă tu eşti şomer. Un loc de muncă serios nu se ocupă de azi pe mâine, deci ei au prevăzut automat o perioadă de preaviz pentru noul angajat. Spune-le că trebuie să discuţi cu actualul angajator, să vezi care este situaţia cu preavizul şi de-abia după aceea poţi să dai un termen fix. Clar că după aceea te duci acasă şi îl suni, anunţându-l că ai discutat şi că au fost de acord să te lase să pleci după 3 zile sau câte zile mai sunt până la lunea următoare. Este iarăşi o mostră de seriozitate, iar dacă ai cumva în faţă o perioadă de probă, e bine să ai toate cărţile în mână.

Întotdeauna tu de fapt vrei să evoluezi

De ce vrei să pleci? Simplu, pentru că, deşi ai nişte colegi minunaţi şi nişte şefi deosebiţi, cu care ai avut o legătură nemaipomenită şi de la care ai învăţat enorm, simţi că e momentul să treci la nivelul următor în cariera ta, că ai nevoie să te dezvolţi şi, odată cu asta, să ajuţi la dezvoltarea firmei în care vei lucra.

Desigur, aceste sfaturi sunt destinate celor care chiar vor să se angajeze. Sunt perfect convins că sunt o grămadă de copilaşi de 20 de ani care îmi vor explica cum că ei sunt nişte oameni adevăraţi şi că cerceii din nasul lor îi reprezintă şi nu i-ar da jos pentru nimic în lume.

Repet, ăsta este un articol pentru cineva care are nevoie de bani şi de un loc de muncă.
Pentru cei crescuţi de mămica, nu am sfaturi.
Din păcate.