Iar prin forță nu mă refer neapărat la bătaie, ci și brutalitate doar, fizică sau verbală.

 

Am văzut clipul ăsta acum vreo 2 zile și, în perioada aceasta, am făcut o mică cercetare de piață. L-am arătat pe diferite grupuri pe care le frecventez, fără să comentez ceva, ca și cum ar fi un clip funny oarecare.

100%, sută la sută, absolut toți au spus lucruri gen Vai, îi spărgeam dinții, dacă era copilul meu îl rupeam cu bătaia, de aia e bună bătaia în educație, uite ce bine am ajuns eu, da, am luat bătaie, dar tot timpul meritat etc.

Uitați-vă la momentul când fetița îl împinge pe frate. E gelozie de frați clasică, înttdeauna fratele mai mare va fi gelos pe cel mic, pentru că nu mai e centrul atenției, dimpotrivă, părinții fac, majoritar, greșeala de a-l ignora și de a-i explica tâmpenii El e mic și nu înțelege, El e mic, trebuie să fii mai înțelegătoare, El e mic și are nevoie și alte replici de astea din panteonul de parenting universal, care îi cresc și mai mult gelozia care, la copii, se transformă în agresivitate.

Care e reacția mamei? Brutală, dureroasă, își stăpânește lovitura pentru că știe că e filmată și nu mai au cum să refacă momentul. Dar e vizibil că gestul, modalitatea de reprimare a copilului nu e nouă, e o obișnuință, copilul e obișnuit, tatăl nici măcar nu se oprește din treabă, nimic.

Violența nu este o soluție, niciodată. Violența presupune să instaurezi frica în inima copilului tău, iar frica este atributul educațional cel mai răspândit al românilor. Eu te fac, eu te omor. Frica de bătaie și de durere durează exact atât cât te obișnuiești cu ele și nu îți mai pasă. Acela e momentul în care ai pierdut complet controlul, iar copilul tău va deveni doar un mitoman care se va purta în fața ta exact cum vrei să se comporte, iar în minte va avea doar răzbunarea pe părintele violent. Răzbunare care, când va deveni independent, se va transforma în bătăi, abandon școlar, droguri, totul pentru a distruge mintea părintelui care s-a gândit că dacă își bate copilul, sigur frica îl educă.

M-a bătut, dar de fiecare dată am meritat. Nu, niciodată nu ai meritat. Mama ta, tatăl tău, au fost doar niște bolnavi abuzivi, violatori psihici ai unor omuleți fără posibilitate de apărare sau de refugiu, ceea ce este și mai grav, care și-au descărcat fricile și frustrările asupra ta, iar tu ai dezvoltat în timp doar un sindrom Stockholm, care te face să dai dreptate abuzatorului.