Ultima și singura oară când mi-a ridicat mașina, vreo autoritate, a fost la Sibiu, acum mulți ani, când am parcat, în mod voit, pe loc de persoane cu sizabilități. Nevastă-mea mi-a atras atenția Costele, e loc de handicap, nu ar trebui să parchezi. La care eu Dar ce, eu nu am handicap? 580 de lei mai târziu, s-a dovedit că nu, nu aveam decât ceva mental, nimic grav.

Well, cum mă plimbam eu, așa, pe plaiuri spaniole, a trebuit să opresc să mă duc undeva. Mno, oamenii ăștia au, prin cartiere și centruri de oraș, niște străzi pe care abia bagi o roabă, darămite ditamai GLE-ul. Așa că mai puțin cu locurile de parcare.

Văd, în ditamai cârnatul de mașini din parcarea cu plată, un loc gol. Mamă, ce norocos sunt! Pac, zbang, țac, parchez mașina, plătesc taxa și plec fericit, EU NU AM ASEMENEA NOROACE.

Și, când mă întorc, ia mașina de unde nu-i. Locul tot gol, frumos, dar mașina, nexam. În plus, de undeva, apăruse un semn cu staționarea interzisă, loc pentru descargar.
Anyway, am recuperat-o relativ ușor, a durat mai mult să merg pe jos prin cele 3 locuri unde aveam de mers ca să o iau, în rest, a fost decent.

Și, uite-așa, simplu, educi țăranul de București. 113 euro mai târziu, 40 amenda și 73 taxa de ridicare a mașinii, am învățat perfect să nu mai parchez fără să mă uit.

Miracol, nu-i așa?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.