Contul meu
Înainte de orice, aș vrea să știți că acest post e citit de soția mea, i-am scris lui Arhi cu aprobarea ei, pentru a vedea și alte opinii, nebiasate de legături cu noi. Suntem doi străini de pe internet, eu M/35, ea F/30.
Suntem căsătoriți de 4 ani. Și avem un copil de 2 luni.
Aici este , de fapt, problema.
Când ne-am căsătorit, de fapt, cu mult timp înainte, am stabilit că nu vrem copii. Eu, cel puțin, am spus foarte clar că NU ÎMI DORESC COPII, nu simt niciun fel de atracție pentru fatherhood, mi se scârțâie major de lacrimile de emoție de la primii pași și chestii de astea. Nu vreau să fac, nu vreau să cresc, nu mă interesează subiectul.
Iar ea a fost complet de acord, și ea a zis același lucru, că nu își dorește, funcția de mamă nu o prinde și că nu vrea să facă copii doar pentru că așa se face sau așa zice nu știu care dintre rude. Bine, oricum, noi cu rudele cam puțin, mie mi-au murit ambii părinți, ea nu vorbește cu tatăl ei. Practic, acest acord explicit al nostru a fost cel ce a dus la căsătorie, nu zic că s-a bazat pe el, dar a fost lucrul care a închegat relația.
Anul trecut, i s-a năzărit brusc că vrea copil. Nu știu din ce motiv, poate a crezut că o înșel, poate ne răcisem puțin, muncind amândoi foarte mult și a crezut că un copil ne va lega mai mult unul de celălalt, habar nu am. Cert e că, brusc, într-o seară, mâncam ceva la Gilda, și brusc aud clasicul Trebuie să vorbim ceva.
Sincer să fiu, pe moment, am crezut că îmi zice că mă înșălă și că vrea să ne despărțim. Sincer vă spun, era mai bine dacă îmi zicea asta. Dar nu. M-a informat că ea dorește neapărat un copil, simte că viața ei nu e împlinită, că îi bate ceasul biologic, că a citit că, după 30 de ani, șansele de a face un copil sunt mai reduse și că, genetic vorbind, poate ieși mai imperfect și că ea crede sincer că asta ne va face mai fericiți și ne va da un obiectiv în viață.
Discuția a fost lungă rău. Pentru că, efectiv, mi-a căzut tavanul în cap, aveam o viață frumoasă, exact cum mi-o doream, totul mergea bine, iubeam o femeie, mă simțeam iubit, totul era cum trebuie, de unde și până când hai să ne puim puțin, că așa scrie în codul genetic. S-a lăsat și cu lacrimi, și cu Va trebui să ne regândim relația, mi-e greu să fiu alături de un bărbat care nu îmi împărtășește ideile, kkturi de astea.
În final, prost fiind, am acceptat, cu condiția EXPRESĂ că ea l-a vrut, ea se ocupă, eu îmi fac datoria de a avea grijă de ei și atât.
Și, evident, s-a făcut copil, s-a născut, cu cezariană, că a auzit ea că se lărgește prea mult locul dacă naști normal și nu a vrut să riște, s-a adus acasă, lacrimi de emoție, Vai, nu îmi vine să cred, uite, avem puiul nostru, din mine și din tine. Vă spun, nu am simțit nimic, absolut nimic, mă emoționează puiul ăla al nostru ca un castravete murat, nicio treabă. Dar asta e, mergem înainte, ți-ai dorit copil, îl ai.
Problema a apărut după aceea. Copilul ăla urlă non stop. Doarme, de dormit, dar doar când vrea el, în rest urlă. Colici, nervi, nu știu, dar plânsete peste plânsete. A fost cu el la medici peste medici, avem asigurare medicală ultra, ne permitem orice, din punctul ăsta de vedere. E perfect sănătos, doar că urlă. Și cel mai mult îi place să plângă noaptea. Ziua doarme ca un îngeraș, noaptea e ca un demon. Și ea este, evident, super obosită, super tracasată.
Iar acum i-a venit ideea genială că ar trebui să ne ocupăm amândoi în mod egal de copil și să stau și eu noaptea cu el.
Să ne lămurim. Joburile noastre, al meu, că ea a renunțat la job, pe perioada asta, dar nu e o problemă, suntem foarte buni pe ce facem, suntem, să zicem, experți economici, niște contabili mai cu grade, sunt foarte time consuming. Plec la muncă foarte dimineața, pentru a prinde mai multe fusuri orare, ajung seara și la 12-1, tot pentru că fusuri orare. Și muncesc, jonglez cu cifre și coloane în excel de văd dublu, nu reazem un scaun.
Iar acum ea ar vrea să îmi aleg niște nopți în care nu dorm, ca să doarmă și ea și să am grijă de copil. Și este foarte supărată când i-am reamintit că eu nu îmi doream copii, că și l-a dorit singură, că singură a ajuns aici și că doar intenția ei este la baza tuturor prostiilor care ni se întâmplă. Și că nici nu mă gândesc să o fac. Așa cum Cine a nins să strângă, așa și Cine a vrut copii să îi crească.
Și nu i se pare corect, pentru că acum se pare că suntem un cuplu și că trebuie să ne susținem reciproc.
Așa că da, voi ce părere aveți?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
Divort, pensie alimentara, nopti dormite si viata de burlac daca asta e ce iti doresti.
Aa…si sa nu uit. Vasectomie.
NOU
Ala trebuia sa fie pasul 1 cand si-a dat seama ca nu vrea copii…
NOU
Copilul e nebotezat, clar
NOU
@vali și nici mămăligă nu a mâncat, este? /s
NOU
Zi-mi, te rog, ca e o gluma.
De la ea care alege sa ignore o conditie destul de sensibila si ii forteaza mana, la el care accepta.
De la ea care accepta in mod absurd conditia ca el sa nu se ocupe de copil (in conditiile in care el a zis in mod CLAR ca nu vrea), iar el sa fie OK cu a-i oferi unui copil un parinte 100% neimplicat si sa spuna ca ea sa si-l creasca. Boss, sunteti un cuplu casatorit. Deciziile de genul nu sunt glume. De ce ati acceptat situatia?!?
Nu e nici o problema ca nu ti-ai dori copii, dar de ce ai face compromisuri unde viata unei terte persoane e 100% afectata pe termen lung, in loc sa dati mana sanatosi, mi-a facut placere, suntem tineri, gasim noi cu cine sa ne continuam viata. De ce copilul ala sa aiba o mama care il va scoate vinovat ca ta-su nu l-a vrut, iar ta-su ii va spune ca nu l-a dorit niciodata, dar l-a facut, sa fie cadou pt nevasta-sa.
“Și este foarte supărată când i-am reamintit că eu nu îmi doream copii, că și l-a dorit singură, că singură a ajuns aici” – fix singura NU a ajuns aici. Ai acceptat sa ii faci un copil impotriva dorintei tale. Iar ea a fost destul de delulu incat sa creada ca daca il face, te va forta in pozitia de a-l creste cu ea.
Both y’all need therapy si un act de divort, de acu` minim 11 luni in urma.
Heshteg Salutari cu degetele mijlocii cui nu-i convine romgleza, skip my comment.
NOU
Si nu sunteti doar amandoi cu capu`, dar ati conceput o persoana care va fi cu capu` toata viata, nefiind dorit de niciunul dintre adultii care au decis CONSTIENT sa il conceapa. (e clar ca ideea de copilarie fericita, iubire parinteasca si maturitate emotionala sunt concepte care doar vor trece pe langa el-copilul)
Ta-su nu l-a vrut de la inceput, dar nici ma-sa. Ma-sa a vrut un liant pentru o relatie in evident declin.
NOU
#amrasgenuin
NOU
#amscoffedgenuin
NOU
Eu il inteleg pe om si se pare ca sunt singurul. Singura lui greseala este ca a crezut ca lumea este rationala si nu este, lumea este emotiva si irationala.
Daca rescriem povestea lui folosind un caine in loc de copil – ea a vrut caine, el i-a spus ca nu vrea sa aiba grija de el si acum ea vrea ca el sa aiba grija in mod egal de caine – mancat, plimbat, periat, jucat, curat – lumea ar fi probabil impartita intre “ea a zis ca se ocupa, e treaba ei” si cativa iubitori de animale cu “e un suflet, cum sa nu aiba grija de el, chiar asa nu are inima?”.
Insa pentru ca este vorba de un copil brusc toata lumea este “ohh, ce dragut, cum sa nu aiba grija de el, nu stia in ce se baga, e vina lui ca a acceptat”.
Eu inteleg ambele tabere – ca om batran stiu ca nu exista ratiune si o femeie se va razgandi in ce priveste un copil. La fel de bine asta tine cumva de parenting modern, ca in trecut modelul era cumva ce spune omul – barbatul muncea si aducea banii si femeia avea grija de copii, in imaginile idilice nu prea exista barbati care faceau baita la copii sau le dadeau de mancare, aia era treaba femeii si daca insista prea mult pe egalitate isi lua si o palma, ca sa isi bage mintile in cap.
Mi se pare foarte interesant cum toti trag linia cand el a acceptat fara insa sa mentioneze si in ce conditii a acceptat – si anume ca fac un copil insa el nu se ocupa de el. In lumea reala conditiile unui contract conteazasi sunt alea de la semnare, nu ce vrem noi sa credem dupa. Oamenii insa fac la fel ca la banca “ce conteaza ce scrie pe contract, eu vreau ce vreau eu”.
Insa de curiozitate, sper ca stim toti ca nu poate sa fie obligat sa creasca acel copil, nu? Si atunci matematic sunt doua variante :
1. ea are grija de copil, el isi vede de munca, aduce banii in casa si merg inainte impreuna sau
2. divorteaza, ea are grija de copil, primeste pensie alimentara de la el si ramane singura.
Voi ce i-ati sugera doamnei sa aleaga?
NOU
@Bigbear, eu i-aș sugera doamnei să se ocupe de copilul pe care l-a dorit. Atât și nimic mai mult.
Că el l-a vrut sau nu, este irelevant. Copilul are nevoie în primul și-n primul rând de mă-sa, mai ales că e la vârsta când abia începe să-și țină capul.
Când nu mai poate, să apeleze la blonda ex-stomatoloagă. Vor face concurs de plânsete și ”toțibărbațiieporci”.
NOU
Bigbear, o relație o căsătorie nu e un contract. Ca eu, sau el, poate avem drept condiție stabilitatea financiara apoi ori pe el ori pe mine ma lovește o boala. Ce facem? Divorțam? Dacă da înseamnă că relatia a pornit de la o înțelegere între părți nu de la iubire.
Ce sa zic, decât sa se lege la cap cu o muiere iraționala era mai câștigat sa plătească o profesionista scurt și la obiect strict pe serviciu. Pt sex mergi la o escorta, pt mâncare poți cumpăra, pt curățenie o menajera. Și cam atât. Era mai simplu, mai curat, fără victime fără vină.
NOU
Cred că trebuie și un poll! Dar care să fie întrebarea?
NOU
Si eu voiam sa propun un poll: vreti sa scrie si doamna varianta ei?
Da.
Nu.
Da, mai pe scurt
NOU
@BigBear, daca un caine se poate aciua in jurul casei unui om, copilul il cam creezi constient, ca doamna nu s-a inseminat pe ascuns.
Deci el a zis – fac asta pt tine, dar nu te așteptăm să mă implic. Ok pt un serviciu sau pt un raport. Îl fac pt tine dar te descurci mai departe. Omul a ALES sa se dezbrace și sa facă niște sexuț cu scope de peocreere, desi el a spus ca nu vrea copil. Când îți calci pe limite și principii, ce vrei sa ți se întâmple?
Și pe când un câine poate trai doar cu atentia soției domnului, pt ca e hrănit, plimbat, etc, un copil necesita niște mai mult, mai ales pe partea emoțională.
Omul nu vrea sa fie aducătorul de venit. Vrea sa existe intr-o casa în care sa ignore existenta unei persoane intregi pe care a ales-o sa o aducă pe lume.
Dar, tu faci parte din categoria lui. Căsnicia e un contract, nu? Domnul si-a luat o colega de nevasta, nu o persoana cu care sa împartă casa, masa, decizii. Vorbești despre parentingul modern de parca ti-a luat pâinea de la gura. Era mai bine cu tați neimplicati ca prle vremuri, ca altfel nu mai puteam face misto de adulții de acum ca au daddy issues.
NOU
Sunt doua situatii aici.
Prima: ea face parte din categoria aceea de femei care cred ca ele il pot schimba pe El. “Si ce daca nu vrea copil acum, zic ca el dar mai vedem noi mai incolo”
A doua: Daca totusi nu reusesc sa se dedice copilului nici ea si nici el, atunci cea mai buna solutie ar fi sa-l dea spre adoptie. Sunt o multime de persoane care nu pot avea copii si care cred ca ar fi super fericite sa adopte unul.
NOU
@Maud, exista si alta categorie de femei? 🙂
NOU
@Moony – genul asta de discutie nu poate sa aiba un final pentru ca fiecare are o experienta in spate si vede lucrurile cumva, fie dupa ce a vazut acasa/in jurul lui fie dupa ce si-ar dori.
Tu vorbesti frumos ca din carti, insa imi permit sa cred ca intre ce ar trebui sa fie si ce este e o mare diferenta de prea multe ori.
Uita-te la Vax Populi – stiu ca alege cei mai de jos membri ai societatii insa si ei sunt parte din societate, si ei sunt oameni – si explica-mi cum se suprapune imaginea lor peste discursul tau despre ce nevoi are un copil si ce ii ofera tatal.
Hai sa iti dau un alt exemplu public si cunoscut – Nelson Mondialu, ca e pe net omul si iti povesteste linistit cum avea nevasta si copil de cativa ani si el avea amante si mergea la curve, intr-un apartament nevasta si altul pt curve, asta cand nu fura, desigur. Timpul a trecut si copilul ala a crescut si a ajuns la nu stiu ce emisiune cu femei si cred ca a si castigat, a schimbat niste femei, acum are nevasta si copil mic.
Cand eram eu mic erau o groaza de marinari in Constanta care plecau in voiaj pe 6 luni sau mai mult, cumva au crescut si copiii aia. Azi sunt o groaza de parinti care pleaca in Europa sa munceasca si lasa copiii in urma, fie cu mama fie pleaca amandoi si copilul ramane la bunici si fac asta pentru ca trebuie.
Vezi tu, eu vad mai multe aspecte si cand te uiti asa parca nu mai este chiar asa un capat de tara ce spune omul, nu? Nu il apar, doar ca mi se pare uneori ca mergem prea mult in zona de trairi si oameni delicati.
Viata nu ofera prea multor oameni sansa sa aiba sentimente prea danci.
NOU
Hoooly shiieeeet
NOU
Sa fie cu unt sau cu sare?
NOU
cu sare sau cu zahar ca untu e deja intins pe paine
NOU
Îmi vine sa vomit. Din moment ce nu ți ai dorit, de ce ai acceptat să faci?
Cred că acceptul pt a face un copil implica și ceea ce urmează.
Ți-a plăcut să dai din craci? Acum leagănă și taci!
NOU
Incearca Ctrl+Z
NOU
*din buci
NOU
Eu vad lucrurile destul de complex, dar totusi simplu din punct de vedere al copilului.
Am o fetita de aproape 2 ani si mai urmeaza un baietel in curand.
Amandoi suntem oameni care si-au dorit sa evolueze profesional si care inteleg ca evolutia profesionala si beneficiile financiare nu se fac cu 8 ore/zi si-atat.
Sa incep cu complexitatea: in general am observat ca apar aceste ganduri de ceas biologic femeilor in jurul varstei de 30, ganduri care mi se par total naturale, iar riscurile sunt extrem de mari apoi.
Pe de alta parte , daca nu esti printre cei 1..2..3% care reusesc sa-si faca un business sau sa fie CEO pana la 30 ani, cam asta e varsta in care poti , muncind dedicat sa avansezi foarte bine profesional, iar asta se poate opri temporar cand apare un copil.
In aceeasi complexitate intra si faptul ca niciunul dintre parteneri nu are idee ce inseamna un copil si ce poate sa aduca..asadar orice ..pre-aranjament..poate sa capete cu totul alta dinamica pe parcurs.
Lucrurile trebuie sa fie simple insa din perspectiva copilului – el trebuie sa aiba o sansa la o crestere adaptata societatii curente, sa fie iubit si sa-i fie acordata toata atentia emotionala de care are nevoie .
Atasamentul de care vorbesti, sincer , cel putin in cazul barbatilor, de foarte putine ori l-am auzit ca a aparut din prima, sau chiar de dinainte de a se naste..el vine pe parcurs, si e reciprioc..cel putin asa cred eu.
Asadar , ca lucrurile sa fie bine pentru copil cred ca se pot gasi solutii, indiferent de ce iti doresti in viata tu ca individ, sau impreuna ca parteneri: spre exemplu poti angaja un ajutor inclusiv pe parcursul noptii , un ajutor care nu te face mai putin parinte nici pe tine, nici pe partener.
Numai bine celui mic, si nu uita ca orice moment este doar o faza, buna sau rea, trece si bine ar fi daca va puteti sustine cumva astfel incat impreuna sa il sustineti pe cel mic
NOU
“suntem oameni care si-au dorit sa evolueze profesional si care inteleg ca evolutia profesionala si beneficiile financiare nu se fac cu 8 ore/zi si-atat.“
Am ras….. mult și apăsat. Ne merităm soarta. Bani se fac fac și dacă nu accepți orce și devii profesionist pe meseria ta. Nu începe și nu se termină viața la un business sau un job. Hai toți puțină coloană vertebrală!
NOU
“suntem foarte buni pe ce facem, suntem, să zicem, experți economici, niște contabili mai cu grade” – esti degeaba daca nu ai fost instare sa prevezi riscul de a se intampla ce tocmai ai povestit.
Cetin a pus cu caps tagul care ti se potriveste cel mai bine.
In rest, cu chestii tehnice (rezolvabile la notar sau terapeut) te ajuta colegii din comentarii.
Cheers.
NOU
Cum ma, copil de 2 luni si te mira ca plange ? Si mergi pe la sute de doctori. Asta se numeste rupere de realitate si durere-n pula, nivel 99. Plus ca il si faci, desi stii ca esti vai steaua ta.
Păcat de copil, ca o sa ajunga un dezaxat emoțional ca tacsu.
NOU
Sunt convins ca 90% din povestile scrie pe internet sunt exercitii de scriere creativa.
Am facut si eu odata un curs d-asta si asta ti se recomanda: sa intri pe forumuri, bloguri etc si sa scrii ce vrei, ca lumea te crede.
NOU
Eheee… sau poate adesea viata bate filmul. Si atit.
NOU
Subscriu!
NOU
Inteleg ideea. Ce nu inteleg care e scopul autorului? Te distrezi daca faci asta si citesti comentariile oamenilor sau cum? Creste pipota in tine ca “i-ai pacalit pe fraieri”?
Si.. apropo, ce curs este? 🙂
NOU
da, la fiecare postare de genul apare ideea asta. si nu ma lamuresc, ce si cine ar castiga?
NOU
Copilul nu are nicio vină că tu nu ți l-ai dorit. Dar decât să îl traumatizați amândoi pe viață, mai bine divorțați. Și tu, și ea, aveti nevoie de terapie neapărat. Știind că nu îți dorești, trebuia să spui nu, nu să îi zici că ea se ocupă de el și doar așa îl faceți. Nu e un obiect copilul ăla. Iar ea, ok, a știut că nu vrei, te-a întrebat, afla că nu, acolo trebuia să vă opriți. Dorințele oamenilor se mai schimbă, nu a gresit că a întrebat, ci amândoi, că l-ați făcut în așa situație. Nu îmi vine să cred ce citesc, e, nu am cuvinte să exprim ce simt. Tot ce mai zic e că sper să nu ajungă copilul ăla să simtă că e nedorit sau înverșunat, când va crește. Eu, ca adult, dacă aș afla așa ceva despre părinții mei, v-aș urî pe amândoi, fără supărare.
NOU
Ati incercat sa umpleti un gol in relatie cu un copil. De inteles, multi fac asta
Ai cedat prima data si-ati facut copilul.
Ai pus conditii, dar stii ca-n femei si-n franele de dacie sa n-ai incredere, da?
Acum e normal sa creada ca vei ceda si a doua data.
Majoritatea copiilor plang, in special aia care-s dadaciti de mama. D-aia trebuie doi parinti.
Faza cu plansul trece, o sa creasca, o sa apara alte provocari. Insa pe drumul asta apar si multe chestii frumoase care-ti umplu viata si-i dau sens.
Parerea mea e sa te maturizezi si sa te trezesti la realitatea in care te afli.
Iar cu munca… nu-ti va ridica nimeni statuie. Las-o mai moale. Cand te va scutura viata cu un avc sau in infarct micut de inceput numai la banii castigati si la cariera n-o sa-ti stea gandul.
NOU
NU. Din pozitie de om in curs de divort cu copil de 12 ani. E posibil, nu zic nu, sa “se maturizeze” si sa accepte alte compromisuri. Apoi altele, apoi altele, pina va realiza ca nu a mai ramas nimic din el. Si va deveni alcoolic, alcoolic/violent, violent fara alcoolic, deprimat/retras, retras si cu accese de furie, retras si se va sinucide cind vai, nimeni nu ar fi asteptat asa ceva, ca era cu servici bun, familie, tot ce poate vrea un om… sau va realiza catre ce se indreapta si va divorta intr-un final. Din ce a povestit, deja e dincolo de limita bunului simt la cite a lasat de la el. Comoditate, ok, inteleg din pacate mult prea bine asta. Dar la un moment dat realizezi ca o sa mori. Si timpul nu se intoarce inapoi. Si parca ti-ai dori ceva liniste. Ceva momente calme cu adevarat alaturi de cineva care sa te vada ca ceea ce esti si ai putea fi, independent de copii si cariera. Ce e el acum in relatia lor? Tatal si ala care aduce banii. Deja destule. Dar se vrea mai mult. Si mai mult acum, si mai mult in viitor. Ce ramine? Exact, ni-mic!
NOU
sorry, man
NOU
“Ce e el acum in relatia lor? Tatal si ala care aduce banii.”
Nu e tatal. Tatal nu e ala care doar da din cur trei secunde si apoi sta cu copilul doar daca nu plange, mananca tot si nu interfereaza cu programul lui.
Nevasta-sa a avut job deci are indemnizatie de crestere copil. Deci nu aduce DOAR el banii.
Ce e el? Un plangacios imatur care vrea si cu curu in rai si cu pla in cur.
Boss nu vrei copii si te socheaza faptul ca oamenii se razgandesc cu privire la decizii importante in viata lor? Ia bagaju si roiu.
Ce e labareala asta cu am zis ca hai, bine, dar pun clauze infantile…
NOU
@Cristina – Cind zic “tatal” ma refer la tata biologic. La eticheta pe care ea i-o pune pentru a il responsabiliza. OK, e un plingacios imatur, dar au cazut de comun acord ca ceva, iar apoi ea a intors-o la 180 de grade. La ce de-a tone de pampers am schimbat si cite chestii am facut eu, puteam lejer sa ii fiu si tata si mama la a mea, dar acum nefasta face ce face si tot imi minimizeaza meritele. Nu zic ca as fi eu stiu ce tata erou, dar e destul de posibil ca justitia “care o aparam” sa mi-o traga regal si sa o dea pe asta mica maica-sii, desi eu sint in general “the good cop” in povestea asta. E un risc pe care mi-l asum si chiar scenariul asta il vad mai putin nasol decit a continua convietuirea cu maica-sa in conditiile in care se desfasoara de ceva ani incoace.
Data fiind poveste mea de mai sus, pot presupune ca si omul nostru cu povestea noastra minimizeaza un pic rolul nevestei. Poate se simte neglijat pe plan sexual dar mai ales personal. Lipsa de atentie din partea partenerului poate fi un asasin extrem de letal pentru o relatie, si ma refer mai ales la a avea omul ala linga tine caruia poti sa ii spui tot fara sa te judece aiurea, cu care sa faci glume timpite, sa rideti aiurea, in fata caruia sa fii vulnerabil(a) fara sa iti faci probleme ca miine iti infinge un cutit in spate cu ajutorul celor aflate.
Cunosc citeva cazuri de casatorii incheiate din cauze de genul el nu vrea copii, ea vrea. Mi se pare mult mai corect sa fie amindoi onesti si sa spuna stop joc dinaintea aparitiei copilului, in conditiile respective. Si eu stau uneori si ma gindesc daca nu cumva, la nivel subconstient, am vrut copilul tocmai fiindca relatia incepuse sa scirtiie si speram cumva sa imbunatateasca lucrurile, sa ne canalizeze atentia intr-o directie comuna si sa putem cumva sa ne semi-ignoram cu succes. Poate asa e, poate ca nu, dar nu e ceva care ma face sa nu dorm noaptea sau sa ma faca sa ma duc la terapeut. It is what it is. Nu mi-am pus vreodata problema ca “ar fi fost mai bine fara” desi imi scoate uneori peri albi. In cazul lor, sotia ar trebui sa aprecieze totusi gradul de compromis la care a fost el dispus (compromisurile mele au fost din alte zone, in general fara legatura directa cu copilul) pina acum si sa nu mai impinga catre mai mult. Nu zic ca el ar avea dreptate. Mai da-l draq de job un pic, take a break, care for your offspring. M-a infiorat un pic modul in care a descris interactiunea cu ala mic, mi se pare mai psihopat ca mine omul, ca si eu uneori ma vad complet lipsit de empatie in unele situatii, dar sa zici ca te emotioneaza propriul copil “ca un castravete murat” mi se pare deja cu citeva nivele peste orice nivel de insensibilitate pe care l-as fi putut atinge eu vreodata.
@Arhi: Apreciez. Poate o sa scriu si eu 5464343 de cuvinte cind o fi gata colorata… momentan incerc sa convietuiesc cu nefasta si sa ignor toate intepaturile de doi bani si fazele cretine de genul “aaah, dar tu nu m-ai iubit niciodata, ai profitat de mine si acuma vrei sa te lepezi” pe care doar eu stiu cit ma pot rani si indigna pentru ca mi se pare mind-blowing sa fii adult si sa pretinzi ca cineva trebuie sa te suporte pina crapa pentru ca ati petrecut 20 de ani impreuna, si mai ales sa arunci cu ineptii de genul “Daca ma iubeai in 2001 toamna, cum e posibil sa vrei divort in 2023? Deci clar, nu m-ai iubit niciodata, ia uite ce mecla aveai in poza asta din 2007. Se vede ca nu ma iubeai. Sau poza asta din 2009, de ce nu zimbeai, ha?”
NOU
nu mai locui cu ea.
NOU
Kodrutz, doar o viata avem, serios vrei sa o petreci asa?
NOU
“Nu mai locui cu ea” e solutia de bun-simt pe care as da-o si eu altcuiva intr-o situatie similara, DAR avem aici si un copil. Nu pot sa iau copilul si sa plec pentru ca in primul rind e apartamentul meu de dinainte de casatorie, dar mai ales pentru ca as pica prost fata de judecator. Iar daca era sa plec de nebun si nu ma interesa copilul, ok, doar ca ma intereseaza si tocmai de aia nu o iau pe cimpii. Mult a fost, cit o mai fi pina e gata. Sub un an. Sper. In principiu, ideea e sa fac cit mai putine chestii dubioase care sa fie in favoarea ei la proces. Iar faptul ca o dau afara din casa e printre lucrurile alea… daca cineva crede ca e altfel, chiar va rog sa ma luminati. 😉
NOU
da, stii cum e, romanul si sfaturile…
NOU
@Kodrutze, te stiu de pe TPU, de ani de zile esti in situatia asta. Ziceai ca nevasta e bolnava si fizic, si la cap, asta te-ar ajuta in instanta, iar firma iti merge bine, de ce naiba stai asa? Nu pot sa inteleg. Greseala cu “stau pentru copil” au facut-o si parintii mei, am reusit sa ii despart la 18 ani cu un ultimatum, dar deja damage-ul era facut. Copiii nu sunt prosti! Simt. Am simtit inca de la gradinita aversiunea pe care o aveau ai mei unul fata dealtul, desi se ascundeau de mine si nu s-au certat in fata mea pana la o varsta, eu aveam cosmaruri la 5 ani ca se omoara (imagini pe care nu stiu de unde le-am cooptat, nu aveam televizor in perioada aia).
NOU
@dandan: De cind mi-au blocat astia contul pe TPU… in fine, una e sa ai o problema-doua trei care totusi sint relativ suportabile, alta e sa devina nasoala mai ales cind vezi cum se misca treaba cu copilul si relatia maica-sii cu el si plus de asta ti se aduna si tie chestii. No, situatia se misca. Pe 20 ar trebui sa dea decizia judecatorul. La cam un an de cind am bagat divort… dar e posibil sa o mai lungeasca un pic si recursul, daca cumva cistig eu si mai baga si recurs. Legat de firma, are grija acusi ciolacu minca-l-ar draq sa nu mearga prea bine. Oricum, mergem inainte. 🙂
NOU
Mi-e foarte mila de copil.
1) aveți amândoi niște lucruri foarte strâmbe în cap, musai sa mergeți la terapie.
2) ok am înțeles ca nu ti-ai dorit copil, l-ai făcut doar de gura ei, dar sa zici ca nu ai simțit absolut nimic când l-ai văzut, ca-i ca un castravete murat… man… astea îs chestii de psihopat. Du-te și te cauta
3) tu nu o iubești pe femeia asta. Îți e comod cu ea atât. Ca dacă ai iubi-o nu te-ai uita la ea cum se chinuie singura. Dacă în loc de copil s-ar fi îmbolnăvit și trebuia sa stai nopțile prin spitale? Te carai. Cara-te și acuma dacă nu ești dispus sa mergi la terapie. Ii faci un bine și ei și copilului
4) nici tu nici ea nu v-ati informat de ce înseamnă să ai și sa faci un copil. Nu te lărgește de la naștere (babism, de la o femeie teoretic educata te aștepți sa nu creadă din astea) și faptul ca doarme ziua, plânge noapte nu e neapărat un comportament anormal pt un sugar, asa a fost și fi-mea cea mare e perfecta. Frate-sau a fost copilul bibelou, nu știai ca îl ai în casa, dormea, manca, creștea, zâmbea. Atât. Și băiețelul are TSA, noroc ca e partea înaltă de spectru
5) femeia sa meargă la terapie are șanse sa fie o mama foarte buna pt copil, tu doar dacă mergi la terapie și muncești foarte serios cu tine. Daca nu ești dispus mai bine sa te lasă și sa își vadă de viata și de copil. Sa te considere donator de spermă și atât, probabil în momentul de fata aia e mai comod și pt tine. Copil are nevoie măcar de un părinte. În situația de fata nu are parte nici măcar de un parinte/adult care sa îl aibă ca prioritate și e groaznic.
NOU
Citisem niste statistici worldwide si ziceau ca procentil ca femeile sa fie neglijate sau mai rau… parasite de partenerii lor cand sunt bolnave grav (accident cu urmari, cancer, etc) sunt extrem de mari. Foarte putini raman alaturi de partener pana in capat iar reversul este ca noi, femeile suntem alea proaste si stam si induram cacat pana la capat.
NOU
@Daniela: Si te-ai intrebat DE CE??? OK, poate ca multi barbati sint de fapt niste fatalai patetici. Ar trebui totusi de vazut si cum se modifica comportamentul femeilor/barbatilor atunci cind sint bolnavi. Ma refer la boli mai nasoale. Gen cuplu ok, ambii agnostici, el face cancer, ea il sustine, au fonduri ok pentru tratamente, trece omul peste boala cu zimbetul pe buze. Se reface. Dupa citiva ani ea face cancer, el incearca sa o sustina, ea e demolata psihic, se reface dar in perioada asta o da pe bla-bla-uri mistice, incearca sa ii impuna si lui tot felul de nemernicii religioase cu care nu au avut vreodata tangenta si le-a fost bine. Suporta omul cit suporta, vede ca omul de linga el nu mai e nici 10% din ceea ce a iubit, isi baga picioarele si apasa butonul eject. Ca sint si destui nemernici care la primul diagnostic nasol al partenerului fug la altii, asta e partea a doua… Mai toate statisticile sint doar cifre, fara povestile din spate.
NOU
Kodrutz rad cu muci. ABSOLUT TOTI bărbații pe care ii cunosc (inclusiv soțul meu) fac de parca ar fi pe moarte la cea mai banala răceală. As vrea sa vad și eu măcar unul din ala stoic cum descrii tu.
Or fi statisticile doar cifre fără povesti în spate dar alea nu mint. Sa zic ca am 2 cu cunoștințe cu copii cu dizabilități și domnul soț s-a carat? 1 un nesimțit care nu a putut accepta ca “l-ai făcut asa” – adică femei lo făcut asa, celalalt după 8 ani pt ca nu mai suporta sa fie mereu obosit, asta în condițiile în care mama era vioara întâi la ingrijit copilul și ținut casa.
NOU
@Pss: Poate că în adîncul meu sînt femeie atunci, e și asta o posibilitate. Mă bucur că te-am amuzat deși nici măcar nu aveam intenția asta. Ca să compensez, acum ar trebui să zic un banc de ăla sec de ți se usucă cerul gurii în poza de la grădiniță. Sau nu. 😀
NOU
@Kodrutz, ai uitat cum vorbeai pe TPU despre cum iti vine sa iti omori nevasta pentru ca s-a imbolnavit psihic dupa ce s-a imbolnavit fizic? Ai probleme grave cu empatia, bro.
NOU
@dandan: Imi vine sa omor o gramada de lume. Nu o fac din cauze multiple. Codul Penal, in principiu. E acum interzis si sa iti doresti moartea aproapelui? Nu amenint pe nimeni, nu ii agresez, am si eu uneori o mica fantezie proprie in care x sau y dispar. Nu e o fantezie cu spargerea capului, cu ruperea in bucati, cu tortura sau agresiune sexuala. Ii vreau disparuti si atita tot.Legat de empatie… poate ai dreptate. Poate ca nu se califica la afectiuni psihice, dar mi-e mai comod sa o consider nebuna decit sa cred ca a devenit pur si simplu mai nemernica decit mine.
NOU
Nice one, chat gpt
NOU
Daca plange doar noaptea, muta-te in State.
NOU
Si mai facea lumea misto de ITisti ca is pe langa la ce nu tine de domeniul lor… degeaba esti bun pe ce faci daca ai ajuns sa te surprinda faptul ca nu mai dormi noaptea ca ai un copil de 2 luni care plange.
Una era sa nu faci copilul, ala e sa te plangi ca iti plange copilul la 2 luni…
Sfatul meu: ia o bona, copilul merita sa aiba parte de o ingrijire adecvata si cu solutia asta mai reveniti si voi la “normal”.
NOU
sunt curios: care parte din povestea asta are vreo legatura cu aitiistii.
NOU
@animaloo: traducere: face lumea misto de IT-isti dar nici contabilii nu sunt mai breji.
NOU
Practic, e un fel de Castravetele. Oricare e subiectu, vorbim de aitiisti?
Contabilii is si mai autisti decat aitiistii. Vorba aia, io is om care a terminat facultatea de Conta si lucreaza in IT 😀
NOU
Sigur nu e articol scris de Arhi, ca sa genereze trafic/comentarii?
Daca e real (desi ma indoiesc, dar nah, my apologies daca gresesc), atunci ambii sunt ratați. Pana la ideea divortului, as sugera sa angajeze o bona filipineza, intern. Da, costa, dar sta mai tot timpul cu cel mic, inclusiv noaptea, poate face si household chores, etc.
NOU
@Arhi fa-i boss cunostinta cu Irina de aici: arhiblog.ro/posta-redactiei-il-vreau-dar-nu-ii-vreau-si-copilul-facut-cu-alta-femeie/
NOU
am ras puternic. genial
NOU
Copilul ar trebui sa divorteze de ei ca nici ma,sa nu prea il vrea. 2 tampiti oricum.pedeapsa lor era sa faca vita gemeni, sa aiba fiecare urlatoarea lui.
NOU
Si cu vreun sindrom anume, sa fie treaba clara.
NOU
casnicia si relatiile nu sunt contracte cu clauze clare care nu se pot schimba decat cu acordul partilor. cu atat mai mult sentimentele oamenilor fata de orice… Eu atata sper sa nu ajungi in situatia sa iti fie jena de postul asta (nu e blestem/urare/injuratura).
Pentru ca atunci o sa ai mult mai multe procese de constiinta si nevoie de mult mai multa terapie decat ai avea nevoie acum.
Altfel, ati ales solutii proaste la probleme simple. dar indiferent de decizii sunteti aici acum si e un drum fara intoarcere.
daca doamna nu s-a mutut singura sau a luat sperma dintr-o banca de sperma… sa zici ca tu nu ai nici o treaba… my friend… chiar ca esti contabil de magazin alimentar. Ca in niciun caz analyst.
Tu acum esti undeva intre faza 1 si faza 2 de a plange dupa fosta ta viata inainte de avea copil care pot sa iti garantez ca nu mai exista. si nu va mai exista.
ai doua solutii sa accepti ca ai un copil si sa te ocupi sau sa accepti sa iti faci o alta viata cu o alta femeie care te va accepta sau mai probabil ca nu stiind ca ai un copil sa platesti pensie alimentara si tot tacamul pana termina copilul tau studiile sau varsta de 26 de ani. :). Oricum optiunea sa nu accepti ca ai un copil nu exista …
www.healthline.com/health/stages-of-grief
NOU
Pe scurt, he’s screwed 🙂
NOU
De ce sa primeasca duduia pensie alimentara cand l-a santajat emotional sa faca copii? Nope. Tampitul ar trebui sa isi faca vasectomie STAT, divort si ea sa ramana cu copilul dorit, fara sa fie frustrata ca nu are partener implicat.
NOU
Daniela, pr ca pensia alimentară e pt copil nu pt dududie. Fie ca a vrut sau nu copil a fost de acord sa îl facă asa ca are o responsabilitate și morale, dar mai ales legala fata de el fie ca ii place fie ca nu. Nu copilul s-a cerut pe lume. Of course asta se aplica și dacă ar fi fost mama in locul tatălui.
NOU
Scuze, dar eu vad o discrepanta intre
“Nu știu din ce motiv, poate a crezut că o înșel, poate ne răcisem puțin, muncind amândoi foarte mult și a crezut că un copil ne va lega mai mult unul de celălalt, habar nu am.”
si
“Pentru că, efectiv, mi-a căzut tavanul în cap, aveam o viață frumoasă, exact cum mi-o doream, totul mergea bine, iubeam o femeie, mă simțeam iubit, totul era cum trebuie, de unde și până când hai să ne puim puțin, că așa scrie în codul genetic”
Daca nici tu nu stii cum erati, atunci e clar.
Am ras la faza cu castravetele :))
Daca nu iti doreai copil, nu trebuia sa faci. Divort si ayae, dar macar nu aparea un copil care probabil nu o sa fie niciodata iubit de tata. Si asta e cel mai dureros…
NOU
Incearca Ctrl+Z
NOU
Daca treaba e reala….plm desi e noaptea mintii cum oameni aparent educati ajung in situatii d-astea….deci daca e reala povestea….ai furat-o. Te-a facut femeia ce sa zic. Si tu pampalau, da’ na, acu asta e. Viitoru nu suna bine ptr tine in configuratia actuala. Asa ca zboara puiule, zboara. Esti tanar, n-ai problema jobului si-a banului, din ce zici, asa ca pare c-o sa te descurci, inclusiv la gasit pizdeț nou. Si ca sa nu pari un kknar egoist, contribui macar financiar la copilu facut. In rest fiecare cu viata lui. Daca ramai, ajungeti sa va scoateti ochii si sufera copilu ala, ca o sa creasca intr-un mediu nasol. Si el n-are nici o vina c-a aparut pa lumea asta.
NOU
A mea are 19 ani acum, am trecut peste ce era mai greu. La discutia initiala am pus in vedere faptul ca nu e papusa sa o dea la o parte cand da de greu, mai tarziu am facut amandoi compromisuri, pentru ca o relatie asta inseamna, sa accepti si tu si ea niste lucruri si sa faci compromisuri, cine zice ca nu se stie ce este. Au fost urlete in noapte, temperaturi mari din nimic, rosu in gat, alte boli si lovituri. Am avut noroc ca ea are un job aproape de gradinita/scoala, sofeaza si are masina si i-a fost usor sa se invoiasca cand a fost cazul, la mine mai greu cu invoitul ca nu eram la stat, job departe de casa, compensam cu cheltuieli/salariu mai mare. Nu stiu daca as lua-o de la capat. Am schimbat pampersi ca ei ii era sila, am spalat la fund dupa caca/pipi, am dat mancare cu biberonul/lingurita, ragait, sters voma, tot tacamul. Cam tot mai putin oase rupte am avut. Mai departe cum o cresti asa o ai, a mea nu fumeaza, nu bea, e cuminte sau mai cuminte ca altele, zic ca ne-am facut datoria. Nu e fitzoasa la machiaj/haine/telefoane. Abia acum dupa bac i-am luat iphone, pana acum a avut un samsung mediu, schimbat la 3-4 ani, cum a avut grija de telefoane asa le-a avut. Am bagat la meditatii in ea cat pentru 2 case, dar stie engleza, germana, franceza si a reusit sa intre la 2 facultati, a renuntat la una dintre ele pentru ca se suprapuneau orarele si colegii nu erau darnici cu materialele. Mergem mai departe….
NOU
congrats
NOU
da
NOU
Povestea asta e atat de incredibila incat sunt sigur ca e 100% adevarata.
Deci ok, sa zicem ca s-au luat tineri si prosti, nu aveau de unde sa stie cum e cand te loveste ceasul biologic.
Acuma ar fi de zis in paranteza ca pe cat de stupida e intrebarea “si pe cand primul / al doilea copil?” pe care o pun insistent rudele in Romania pana iti da sangele pe nas, totusi e bine sa intelegi ca intotdeauna exista un sambure de adevar in orice comportament social larg raspandit, oricat de mult te enerveaza acel comportament.
Oamenii sunt diferiti, dar nu chiar atat de diferiti. Si de aia e bine macar sa iti pui intrebarea “ba da totusi de ce insista astia cu copiii cand nici petrecerea de nunta nu s-a terminat?”
Insa na, una din caracteristicle generatiei Y (mileniallii) este faptul ca membrii ei se cred foarte speciali. Tot de la generatie vine probabil si self-entitlement-ul si lipsa de autocunoastere monumentale de care dau dovada din plin cei doi protagonisti.
Daca mai treaca mearga faptul ca habar nu aveau pe ce lume traiesc cand s-au luat, faptul ca el a acceptat sa faca un copil pe care nu-l doreste si faptul ca amandoi au fost atat de imbecili incat sa creada ca e posibil ca un parinte sa nu se ocupe de copil desi vrea sa ramana mai departe in cuplu, este pur si simplu peste orice limita imaginabila de prostie.
NOU
Maaaan. O lista lunga de greseli din care un copil o sa iasa super traumatizat.
1. Daca esti absolut sigur ca nu vrei copii, de ce nu ti-ai facut vasectomie? Evitai orice posibila consecinta nedorita.
2. Tu chiar credeai ca “scapi” daca esti de acord sa aveti un copil? Dude, am inteles ca tu esti un psihopat fara sentimente dar… te-ai legat singur la cap.
3. Ea ce credea? Ca face un copil si il scoate de 2 ori pe zi la pipi si ii pune mancare intr-un bol ca la caini?
4. La cum vorbiti despre copil, tind sa cred ca are sanse mai mare sa iasa un adult sanatos daca il lasati la un orfelinat.
5. Daca intentia a fost sa va salvati casatoria, doar ce i-ati pus capac cu copilul.
NOU
un om care nu simti nimic fata de copilul sau, nu merita sa-l aiba. Nu-l suporti nici cand plange, cum va fi cand iti va raspunde urat sau cand va avea nevoie de ajutorul tau? Il trimiti la mama?
Inca o dovada ca oamenii aparent destepti si cu bani nu ar trebui sa faca copii, asa cum ai care fata 10 copii nu ar trebui sa se inmulteasca.
Nici eu nici sotia nu am avut nici o treaba cu copiii altora, nici nu-i vedeam pe radar, dar cand s-au nascut ai nostri am fost topiti, nu-mi vad viata fara ei, discutii faine cu ei, imbratisari, suparari, boli, etc trecem prin toate impreuna.
NOU
hai sa ami bag pula ce probleme are uni oamini, fratiwear!
puradel nedorit, nefasta cu idei, veata e greu!
ia sa vi aicisia pa celula la rahova fo doua nopti sa faci cunostinta cu prapure si cu faraonu sa vezi ce racheta te duci acasa si iei puradelu an brate sil iubesti, ten gura de lake flausat!
papadie, auzi, e un fel de conetabil dasta da ceteste pa foi numere!
ie harneala fratiwearii mei, nu poa sa fie cineva asa de prost, pa onoarea mea! e o scrisaore flasa ca alea nigeriene, nare cum sa fie pa bune, plm!
ps
pantru toti prosti care insista ca io as fi unu fraighe nu stiu cum! olae ba, nam nicio traba cu prostu ala!
NOU
Ielțîn
NOU
Da, ai dreptate, pari mai prost/proastă decât ăla.
NOU
@alina, dragutza!
Tu nu pari proasta, chiar ești!
NOU
Boris, daca nu ai nimic de impartasit, mergi cu domnul, fiule
NOU
cine ieste boris?
NOU
cine este domnul?
NOU
doi cretini care isi distrug vietile reciproc si vor fute si viata unui copil nevinovat
NOU
viata e depre trait, acum nu stiu ce inseamna ‘trait’ pentru fiecare din oamenii astia, pentru mine spre exemplu nu inseamna sa vad dublu de la excel, iar daca tot e asa bun domnu la excel parca stiam ca s-au inventat bonele/dadacele, alea s-au scumpit asa mult la pret ca nici cu vedere dubla de la excel nu iti mai permiti?!
NOU
la inceput am crezut ca e un trolaj de prost gust, dar la ce psihopati vad in jur, nu m-as mira sa fie adevarat. Daca e adevarat, inseamna ca esti prost de bubui si ai ramas mental la nivelul unei meduze… bafta in viitor… la cum evolueaza psihicul noilor generatii, nu m-as mira ca atunci cand nefericitul ala va fi mare, sa fie la moda sa-ti casapesti parintii cu toporul, daca esti nemultumit de ei… si sa fii achitat pe baza de circumstante atenuante… 🙂 🙂
NOU
uite aicisea fratiwear, casapit cu toporu pa tacsu, 3 ani cu suspendare!
www.aktual24.ro/un-barbat-din-dolj-condamnat-la-inchisoare-cu-suspendare-dupa-ce-si-a-ucis-tatal-cu-un-topor/
al dreacu judecator, nu gaseam si io unu dasta la proces!
NOU
Castravete murat? Un copil? Esti un om cu probleme.
Tot ce ai acum ai primit CU ACORDUL TAU. Eu nu stiu ce cauti in relatia voastra, e clar ca te iubesti pe tine si nevoile tale mai mult decat pe cea de langa tine.
NOU
O noua perla din colectia “Fifty shades of turning gay”
NOU
Nu o să stau să te judec prea mult, pentru ca nu îmi permit. O spun dintr-o perspectivă relativ apropiată, copil mic, dar ca să nu vă nenorociți viețile, mergeți la terapie!
NOU
Nu e cazul sa fii fortat sa te ocupi de copil ca nu vei fi in stare. Aveti ceva cheag se pare, ideea mea ar fi sa luati bona si menajera, fie si doar ziua, iar doamna sa se odihneasca ziua, sa isi refaca somnul. Tu nu fii atat de sigur ca nu vei simti nimic, la 2 luni nu prea e decat un animalut. Cand va creste si iti va spune tati, sau te va imbratisa din senin vei avea poate o revelatie. Daca tot nu simti nimic, pleaca si las-o sa isi refaca viata pana nu creste prea mare copilul, sa doara lipsa ta. Ar fi correct sa te ocupi macar de treburile casei, daca tot te-ai angajat macar de nevasta sa ai grija
NOU
Am citit primele 20 de comentarii : majoritatea sar in capul lui ,dar în text scrie clar că INTELEGEREA era că niciunu nu a dorește copil ! Băiete (autorul textului) TREBUIA sa.i reamintește asta și dacă ea insistă , DIVORȚ !
NOU
@oviwan intelegerile pe subiectul asta se mai schimba pe parcursul relatiei. Altfel da, nu trebuia sa faca compromis daca stia ca este psihopat, proasta si ea ca sta intr-o relatie cu asa ceva.
NOU
Nu-i chiar asa. O relație evoluează, se schimba. Pt un om pe care îl iubești faci compromisuri. Eu aveam fobie de condus (indusa de taica-meu care îmi zicea cât de proasta is mereu, și mvai doamne ferește sa urc eu la volan) înțelegerea noastră a fost ca eu nu o sa conduc ever. Ei după 10 ani de relație și 2 de căsătorie, el cu permis eu fără I se îmbolnăvesc lui bunicii de la 70km distanta. Era epuizant pt el sa facă drumurile alea doar el. Nu am putut sa îl vad asa. Apoi mi-am luat inima în dinți m-am înscris, am făcut școală, luat permis și de 10 ani sunt șofer. Fobia a dispărut după prima ședință cu instructorul, om care m-a încurajat. Pt un om pe care îl iubești cu adevărat faci eforturi, nu te tragi pe fese.
NOU
oare cati barbati sunt asa in romania? cati dintre tatii nostri au fost “fortati” sa aiba copii doar de dragul sigurantei unui corp cald cand vin de la munca?
NOU
Mvai sărăcuții victimi. Smirc, smiorc, nu mai pot de mila pulalailor.
NOU
@Pss
ieste pularailor nu pulalailor, ce plm?!
hai sa invetzam sa vorbeste corect linba romana, va rog io!
ps
daca nu va place da pularai luati vinbrator dala de la secsi shop, are si electrice si cu manivela!
sia loat butelie ca sa sanvetze cu carbasanu!
NOU
bro, te rog eu mult, mai usor cu astea cu pla and shit.
NOU
Multi, eu sunt unul dintre copiii aia din povestea asta pe cale sa se intample si din perspectiva Irinei, o greseala.
Taica-meu isi inneca amarul in alcool, apoi ne-a aruncat pur si simplu pe drumuri si pe mine si pe sora-mea, ne-a transmis doar ca ‘fiecare pe drumul lui’, mie la 16 ani, ei la 18 ani. Si ne-am dus fiecare pe drumul lui. Dupa ce ne-a aruncat, tot el a venit cu pretentii ca trebuie sa-l salvam de-o boala mortala, pe motiv ca a investit bani in noi. Mna, i-am amintit ca ne-a crescut cu fasole si cartofi, in umilinte si batai si ca atunci cand ne-a ‘liberat’ din puscaria numita camin eram mai mult moarte decat vii si ca ne-a luat toata viata sa ne revenim doar fizic dupa lagarul in care ne-a ‘crescut’ el. Deci, am ramas asa cum a stabilit el, fiecare pe drumul lui.
Nu stiu ce-i aia familie si nici nu-mi doresc, sunt cu capul cum zic unii, nu inteleg de ce te-ai risca sa ai relatii cu indivizi plini de probleme si toti suntem cu probleme.
N-am ajuns prin santuri cum mi-au dorit rudele tatalui, a ajuns el, l-a inmormantat nevasta fix ca pe ceausescu, pe o alee, intr-un cimitir la zeci de kilometri distanta de toti sandilaii din familia lui, intr-un mormant fara cruce.
Asa cum zicea cineva mai sus, sunt genX-er si consider ca trebuie sa platesti pentru prejudicii morale, indiferent de ce grad de rudenie/apropiere exista intre 2 persoane, daca te-a mancat in cur sa le provoci. De aceea, cand a venit a treia nevasta sa faca succesiunea, am trimis-o la strans bani pe motiv ca trebuie sa fiu despagubita fiindca am fost nevoita sa traiesc cu ea si el in casa. Nu vreau sa-i iau viata cu toporul, desi as fi putut s-o fac, chiar la modul elegant, suficient de delicat cat sa para un accident.
NOU
cuoana joitzika, imi pare rau ca ai trecut prin asta. (hug)
NOU
Coana, îmi pare rău de tot pentru situatie. Și la mine e oarecum similar. Aia e. Eu una ii mulțumesc ca mi-a dat exemplul perfect de “așa nu” când vine vorba de bărbați, parteneri și tați. Măcar atâta a făcut și el. Eu și fratele meu am făcut eforturi extraordinare sa îl repatriem după ce a murit prin străinătate. Am facut-o pentru bunici, părinții lui care încă trăiau când el a murit. Aia e. Trecem mai departe trăim cu cicatricea Aia imensa dar cu determinarea de a fi părinți cât de buni putem fi pentru ai noștri. Hugs!
NOU
Pss, si eu o sa-l scot de-acolo de unde e acum dupa 7 ani si o sa-i fac un mormant de om cu toate ca n-a fost. O fac din respect pentru sora-mea care e maritata intr-o familie in care aparentele conteaza si pentru ca si-a manifestat dorinta sa-l aiba sub paza langa ea. I s-o fi facut mila de el cand a vazut ca l-au folosit toti si apoi l-au aruncat ca pe un gunoi intr-o groapa mai ingusta decat holul unei garsoniere confort 3 din Ferentari. Si poate pentru ca a murit in chinuri oribile.
Cat despre mine, asa cum spunea si lei, sunt constienta ca ce-ti fac parintii nu se vindeca niciodata, de-aia eu nu am fost parintele si nici omul ala. Plus ca imi place viata de lupoaica singura si nu mi-as da-o pe nimic la schimb. Poate doar pentru certitudinea demonstrabila ca daca renunt primesc la schimb stergerea completa din adn-ul meu si al tuturor urmasilor mei amintirile si durerile astea.
NOU
Doi dobitoci redusi mintal. Se explică și de ce firmele sunt conduse cum sunt. Cu așa contabil oligofren…Ea este o pitzi labila psihic, ca aproape toate fitzoasele. Ar trebui să li se ia copilul și să fie dat altora care si-ar dori și nici nu sunt psihopați ca ăștia doi. Câți își doresc copii dar nu pot/nu-și permit? Pe scurt 2 corporatiști psihopați ca toți corporatistii
NOU
Corect! Jos corporatiile sorosiste! Sus agricultorii, sus talpa tarii!
NOU
Puteați face unul dintre voi operatie de sterilizare și scăpați de stres inutil !
NOU
Sau sa-si faca unul altuia
NOU
>>Așa că da, voi ce părere aveți?
Divorteaza, nu esti om normal, traieste-ti viata cum vrei si nu-i mai traumatiza pe ei. Sa creasca un copil fara tata nu e ideal, dar sa creasca cu un tata pentru care nu e decat un castravete e groaznic.
Si oricum nu-ti iubesti sotia, si nici ce aveti voi acolo nu e casnicie, e un fel de parteneriat tip colegialitate gen cum ai la munca. Tu ti-ai luat femeie sa ai ce sa futi confortabil, nu sotie.
NOU
L-ai făcut, l-ai recunoscut, e al tău. Go with it. Acuma nu o mai dai înapoi. Ai acceptat să treceți peste decizia inițială de a nu face copii, ai rămas în relație, aia e. Plătește o bonă să o ajute pe duamna, dacă nu se poate mai mult.
Anyway… ăștia or să fie adulții de peste 20-30 de ani, să vezi ce lume frumoasă or să creeze copiii ăștia nedoriți, neiubiți, făcuți de cititoare de Cosmopolitan și crescuți după sfaturile din grupurile de mămăițe.
NOU
1. O sa incep cu un cliseu, dar asta este adevarul: copilul nu are nici un fel de vina, el doar exista acum. Insa nu despre asta discutam aici.
2. Nu caut aici sa vad cine este de vina, am stabilit doar cine nu este, prin urmare daca ea a hotarat niste chestii unilateral si tu le-ai acceptat, implicit prin a face ceea ce ea a stabilit, ei bine, atunci esti… cum sa zic ca sa nu sune rau… oricum as zice-o, tot rau o sa sune, deci sa zicem ca este COMPLICE!
3. Sa explic: intr-o relatie, oricum ar fi ea, faceti lucrurile de comun acord sau nu le faceti. Atat de simplu este. Da, de obicei unul conduce si altul urmeaza, facand cu schimbul din cand in cand, dar in relatia asta, dupa cum ai prezentat tu, unul a tras continuu – tu si altul a condus – ea.
4. Fie ca-ti place, fie ca nu, aveti un copil facut, oarecum de comun acord, ca doar nu este ea fecioara Maria si clar nu l-a produs prin fotosinteza, proces destinat exclusiv plantelor si de obicei cu alt scop.
5. Inteleg ca nu ai sentimente de tata si ati decis ca nu veti face asta DE LA INCEPUT – fair enough, dar trebuia sa fii consecvent – inainte de a decide sa faceti un copil, zic – si sa iti mentii pozitia de la inceput, adica il luai pe NU in brate – CU RISCURILE AFERENTE: de a o pierde, de a raci relatia, de a te insela etc. – dupa cum ai zis chiar tu, preferai sa te insele.
6. Din moment ce TU ai cedat, orice ati vorbit nu are valoare si poate fi interpreta si va fi interpretat in favoarea ei, ceea ce, din datele prezentate, ea chiar face si cu un oarecare grad de succes. Daca ati fi facut ceva IN SCRIS, chiar fara valoare juridica, dar sa fie recunoscut de amandoi, era altceva, poate mai bine sau mai rau, nu conteaza, dar altceva si acum este tardiv. Stiu, poate exagerez, ca nu te gandesti atunci ca se va ajunge aici, dar…
7. Cel mai probabil, la primul nivel, atunci cand ati hotarat ca doriti, amandoi, 0 copilasi, era decizia ambelor parti, dar in timp, cel mai posibil, in urma unor discutii cu prieteni/amici/rude/cunostinte sau chiar citit carti/studii, vazut filmulete, semnal bilogic etc. – chiar nu mai conteaza acum, EA a decis ca vrea sa fie mama si tu ai urmat-o. Atentie, repet: chiar daca ea a fost de acord la acel nivel ca va fi doar al ei copilul […], vanzand cat de greu este, a decis ca are nevoie de ajutor si unde sa-l gaseasca, daca nu la tine?
8. Am si eu 2 copii, de varste diferite, 6+ ani diferenta intre ei, baiat si fata si stiu cat de greu este. Nu i-as schimba pentru nimic in lume, dar daca as putea sa ma intorc in trecut, m-as limita la unul singur, insa pentru ca nu pot, iau lucrurile asa cum sunt, eu i-am dorit, eu i-am crescut etc. – nu singur, cu sotia.
9. Nu sunt vinovati si vina aici, doar decizii si vorbe gresite si gresit intelese. Nu ironizez si nu demonizez pe nimeni, poate ca nu sunt cel mai bun exemplu si nici in masura sa judec, pe baza celor prezentate eu asta concluzionez si asta imi asum, nu inseamna ca trebuie sa ma luati in seama, dar daca o faceti, pe riscul vostru, ca nu ne cunoastem si nu stiu dedesubturile relatiei si alte detalii care sigur au scapat, invariabil, pe undeva.
Pe scurt, cam asta ar fi.
Ca o concluzie, nu “poate” fi decat doua:
1. Va despartiti si asta este, o ajuti cu pensia alimentara, ce mai trebuie si iti cauti pe altcineva – e grea, e incomoda, dar scapi de oboseala si te poti odihni cum, cat vrei tu si nu te mai f*te, efectiv, nimeni la icre sau
2. O ajuti cu copilul si accepti in continuare situatia. Poate ca vei ajunge sa-l iubesti in timp sau poate ca nu, nu stiu daca va fi mai bine sau mai rau, dar asta e si lucrurile sunt asa cum sunt si go with the flow.
Ar mai fi si o a treia, de fapt, dar ea va duce la una dintre cele doua de mai sus, invariabil: nu faci nimic si ii aduci aminte ce ATI DECIS DE COMUN ACORD SI cam asta ar fi. Din fasa inabusi orice posibilitate de a o ajuta, tardiv, parerea mea, dar asta e.
Daca nu va “comvine”, dati cu manute negative, daca va convine, vorba ceea, shere laic end subscraib! 😀
NOU
Pai nu-s eu tampit ca am stat sa citesc mizeria asta in loc sa muncesc? 10 minute pe care le munceam acum, deci nu le munceam mai tarziu, deci stateam 10 minute in plus cu copilul meu, pe care mi l-am dorit (cred, nu-mi mai amintesc exact)
NOU
Orice om 3 carti de psihologie citite realizeaza ca tatal e un om cu tendinte narcisice, posibil psihopate iar mama probabil codependenta cu ceva tulburari si ea. Sunt oameni cu probleme, din pacate copilul va trebui sa fie unul foarte capabil pentru ca orele de psihoterapie sunt din ce in ce mai scumpe si el va avea nevoie de 1-2 pe saptamana minim vreo 10 ani. Never date people that don’t love people because you are one.
NOU
Orice om cu mai mult de 3 carti de psihologie citite stie ca niciodata nu poti diagnostica un om fara contact direct/consulatie cu el/ea, si ca diagnosticile astea de canapea sunt fix pix nimic.
NOU
nu e corect sa punem diagnostice, dar da, e pe acolo. si totusi eu n-am inteles motivul pentru care a acceptat sa o lase insarcinata.
NOU
Sa nu ies cu oameni care nu iubesc oameni din cauza ca eu sunt unul? Adica din cauza ca eu sunt unul, unii oameni nu iubesc oameni?. Heeey, eu nu mai inteleg nimic 🙁
NOU
ppl, daca aveti bani asa cum spuneti, luati 2, 3, 5 …etc bone.
NOU
Omu’ munceste mult cu Exceluri si are “grade”, nu a zis ca-l dau banii afara din casa. Poate numara ciorile din Cismigiu si tine evidenta in Excel. O activitate complexa pentru cineva cu grad 2 sau 1.
NOU
Un moment bun sa reamintesc/incurajez: haideti sa re-normalizam aratatul cu degetul catre cei care nu vor copii pentru ca sunt de fapt niste adulti super imaturi, psihopati etc. De la un barbat mai inteleg ca mai sunt unii care nu vor sa fie legati de glie cu copilul, a se citi “arat fizic bine si as vrea sa pot sa *** in continuare stanga-dreapta pana la 40+ de ani”, dar femeile ar trebuie sa inteleaga odata pt totdeauna ca nu, nu e cazul sa dai mij la un psihopat ca asta, mai sunt si alti barbati ok. Hai cu minusurile
NOU
Uite ca eu sunt o femeie care nu vrea copii tocmai pentru ca sunt suficient de matura sa inteleg ce ar presupune si cat de putin se potriveste cu cine sunt,cum nu as trai fericita o viata cu copii in ea. Si nu sunt nici psihopata, dar stiu ca imi lipseste dorinta, nevoia si placerea de a oferi grija altui om, pur si simplu am alte dorinte si nevoi. Poti sa ma arati cu degetul linistita, mai sa si urlii in gura mare ca sunt nebuna, huo! stati departe de ea, ca nu o sa ma afecteze cu nimic, dar uite ca sunt alte femei care probabil cu cat sunt aratate mai mult cu degetul cu atat se simt mai respinse de societate si ajung sa faca copii desi nu ii doresc. Nu mai bine ne vedem fiecare de viata, si luam decizii constienti de responsabilitatile si consecintele care deriva din asta?
NOU
@N esti un dement/ă. Fix din cauza unora ca voi pe care îi fute grija de ce fac alții apar situații din astea ca cel din articol cu copii nedoriți care nu au parte de înțelegere, iubire și atenție.
NOU
Pfai, pai cât de cretin sa fii sa tragi tu de urechi ca un om, o femeie mai exact nu vrea sa fie mama și își asuma asta?! Mai mie oamenii (fie bărbat fie femeie) care spun și își asuma ca nu vor copii mi se par cei mai asumați!! Auzi, dar ce femeile is de prasila sau cum? Cum adică tu, nimeni în drum, sa arăți ci degetul spre o femeie ca nu vrea copii?! Dar e cumva uterul tău? Sau de datoria ei sa procreeze sa dormi tu bine noaptea? Eu, o femeie cu 2 copii maxim de doriți, iubiți!
NOU
Bravo ati inteles tot. Mangaiati pe cap oameni defecti si/sau imaturi doar ca sa puteti sa va spuneti ce om deschis la minte sunt, ca asa v-a spalat pe creier internetul #good_vibes_only
Intre timp terminati dintr-astia umbla printre noi mintindu-se ca sunt oameni ok.
Un om care vorbeste cu “copilul meu e ca un castravete murat” sunt sigur ca nu e cacanar la munca sau in societate /s
Zic mai pe romaneste poate de data asta se intelege:
1 – doar barbatii defecti sau care au extrem de multe alegeri o ard cu “nu vreau copii” si trebuie priviti ca atare
2 – femeile sa nu mai fie proaste, sa stea cu terminati dintr-astia ca apoi sa isi planga de mila ca vai ce viata nasoala am. Serios suntem in 2023, am lansat rachete pe luna, suntem capabili sa construim zgarie-nori, dar femeile inca mai merg pe mentalitatea “lasa ca il schimb eu” cand sunt atatea povesti nasoale.
NOU
Explica-mi te rog de ce sunt defect daca nu vreau copii ?
Sunt o responsabilitate foarte mare pe care nu vreau sa mi-o asum acum. Specia e perpetuata bine mersi, suntem destui. Alte probleme nu sunt, la batranete ma descurc sa am grija de mine, sa platesc pe cineva sau daca nu exista “exit stage left”.
Las-o mai usor cu modele de “barbatie” de pe instagram si vezi-ti tu de ale tale.
NOU
N-am citit tot, m-am oprit la partea “am zis că nu vrem copii, ea s-a răzgândit, eu am zis bine fie dar nu mă interesează”. Ești un dobitoc imatur. Nu mai fute (acolo cel puțin) sau scoate-o sau fă-ți vasectomie dacă ești atât de vehement. Și ea e o proastă, cam în aceeași măsură ca și tine. Ce morții voștri ați crezut că înseamnă un copil?
NOU
“Ce morții voștri ați crezut că înseamnă un copil?”
poze pe social media si invidia colegelor de munca ale sotiei!
NOU
Schimba-ti jobul, fa-te paznic de noapte!
NOU
Nu sunt foarte multe detalii in articol, dar tind să cred că faptul că nu îți dorești copii este legat de trauma suferită când ți-ai pierdut ambii părinți, de care îmi pare extrem de rău. Faptul că nu dorești copii în sine este o alegere și trebuie respectată. Dar faptul că ai ales să faci un copil, indiferent de motive, anulează ipoteza de a nu avea copii. Da, chiar dacă a insistat, chiar dacă exista riscul să vă despărțiți, situația ar fi trebuit tratată cu mult mai multă maturitate. Dacă ți-ai încălcat principiul autoimpus de bună voie, atunci va trebui să suporți și consecințele. Din câte înțeleg, sunteți un cuplu deschis și discutați astfel de probleme. Sunt convins că ea nu a premeditat situația ci se vede, acum, după naștere, depășită de evenimente, cerându-ți ajutorul. Din păcate, cred că pentru tine lucrurile nu vor fi bune orice alegere ai face: fie o părăsești, dar vei fi un laș, fie rămâi cu tot efortul suplimentar pe care va trebui să-l depui împotriva voinței tale. Un lucru e cert: orice lucru pe care îl faci, chiar dacă nu ai dorit să îl faci, vine cu consecințe pe care va trebui să le suporți.
Pe de altă parte, opinia mea este că acel copil nu are nicio vină. Încerc să îmi imaginez cum va fi viața pentru el de la 3-4 ani încolo când tu îi vei spune (sau dacă nu îi vei spune, va simți): “Ia du-te tu la mă-ta cu problemele astea că ea te-a vrut. Eu nu te-am vrut și nu te vreau în continuare, așa că dă-i cu praf de mers!”
Terapia (mai ales pentru tine) poate ajuta, dar durează, nu garantează nimic și poate funcționa doar dacă îți dorești cu adevărat să schimbi ceva. Dacă te duci la terapie, doar pentru că vrei să ți se dea dreptate sau să devii defensiv în discuția cu terapeutul, nu cred că ai nicio șansă. Trebuie să devii vulnerabil și să accepți că ar putea exista o soluție la această problemă.
NOU
Astia nu sunt prosti, ci doar maxim de nermernici. Omul nu cred ca vrea sa divorteze ci doar sa ii arate pisica, validand prin comentarii ideea divortului. Nu pleaca ursul de la miere, nici ea, nici el. Pacat de copil.
NOU
Stai linistit coaie, iti suna si tie ceasu’ biologic si va fi bine, in caz ca nu esti prea bou.
NOU
Îmi permit să pun aici și recomandările lui ChatGPT 4, după ce l-am pus să citească povestea. Foarte obiectiv, aș zice: “Această poveste reflectă o situație complexă și delicată care implică schimbarea unor decizii importante în viața unui cuplu. E clar că comunicarea dintre cei doi soți nu a fost la cel mai înalt nivel, și asta a dus la probleme.
Primul sfat ar fi să încerce să discute cât mai deschis și sincer posibil despre situația curentă și sentimentele lor. Când a avut loc schimbarea de părere cu privire la a avea un copil, ar fi fost ideal să fie purtată o discuție aprofundată înainte de a trece la acțiune, poate chiar cu ajutorul unui consilier de cuplu.
Al doilea sfat se referă la responsabilitățile parentale. În ciuda faptului că el nu și-a dorit copilul la început, acum copilul este aici și are nevoie de ambii părinți. Refuzul de a ajuta cu îngrijirea copilului poate conduce la resentimente și probleme mai mari în relație, precum și la o creștere neadecvată a copilului. Cu alte cuvinte, situația s-a schimbat și amândoi trebuie să se adapteze.
În cele din urmă, dacă tensiunile persistă, ar putea fi utilă consultarea unui specialist în sănătate mintală sau a unui consilier de cuplu pentru a ajuta la navigarea prin aceste ape tulburi.
Ținând cont de complexitatea situației, o abordare bazată pe dialog, adaptabilitate și sprijin reciproc poate oferi cea mai bună șansă de a găsi o soluție satisfăcătoare pentru ambele părți.”
NOU
Daca nu ai noroc in dragoste o sa ai noroc in alcool. Daca te apuci de baut sotia te va lasa in pace. 😀
Lasand gluma la o parte, e nasol. Lasati jos vrajala ca a fost extraordinar, e o perioada de cacat si iti vine uneori sa dai de pamant cu el si nu exista momentul perfect sa faci copii. Lasand certurile la o parte trebuie cu calm sa va organizati mai bine. Oricum nu ai scapare si trebuie si femeia sa mai respire si nu mai veni cu idei fasciste. Peste zi iesi cu copilul la plimbare 2 ore dupa lucru si lasa-i ei timpul ala sa mai faca una alta(vad des amandoi cu carutul in parc, mare greseala). O zi pe weekend stai cu copilul si las-o sa iasa la mall sau unde ii mai place. Noaptea daca unul lucreaza si altul nu, ala de nu lucreaza trebuie sa se ocupe si sa recupereze somn peste zi cand doarme si copilul. Gata, am rezolvat, se pot inchide comentariile. 😀
NOU
Ca și ceilalți…nu știu dacă e pe bune, atât de stupid sună. Dar dacă da, el e un imbecil, iar aia și mai imbecilă că a ales să toarne un copil cu el.
Ăsta e genul ăla care la bătrânețe o să ajungă un acrit total, nu că acum nu ar fi, căruia o să îi pută toți și toate.
Așa sunt unii oameni, zici că sunt plămădiți din carton. Nu pot simți nimic cu adevărat, doar se mint că da, probabil în mare parte din nevoia de apartenență la normalitatea majorității oamenilor, însă în interiorul lor li se rupe de oricine altcineva în afară de ei.
Exprimarea cu castravetele murat mi se pare că rezumă și exprimă perfect chestia asta.
Până și un pui de animal te face să simți ceva când îl vezi.
Pentru respectiva, repet, daca postarea e reală, ar trebui să își facă frumos bagajele și să își vadă de drum, fiindcă alături de o astfel de persoană, nu are ce căuta. Decât dacă îi place să stea cu unul căruia îi pasă doar de el.
Concluzia: doi jegoși, unul mai egoist ca ălălalt.
NOU
Strainule de pe internet, tot cu accept de la sotia mea, dute-n plua mea de prost cu coloanele tale in excel. Tufu-te-ar N’niez-o. Ai sa vezi tu boss mic. Tu esti boss? Sti cand iti trece? Cand incepi sa te gandesti la suplimente de sculat matza si realizezi ca vei ramane singur pe planeta cu un apendice balabanind. Am firma, angajati, kkt-uri dar nu mi-as permite sa-mi numesc fiica castravete murat, imbecilu pluii mele, tu mare stapan pe tabele in excel. Cu voia stapanului , la publicare.
NOU
Bine, acum lasand la o parte moralitatea and shit, nu inteleg de ce vrea ca sa te ocupi si tu noaptea de copil, inteleg ca ea si-a lasat serviciul deci poate sa se recupereze ziua, nu?
NOU
Spune-mi că nu ai stat niciodată 24h cu un copil sub 2 ani fără să-mi spui că nu ai stat niciodată cu un copil sub 2 ani…
NOU
Pai ziua tot singura e cu copilul. Si nu lasi un copil de 2 luni nesupravegheat, decat daca vrei sa scapi de el si nu stii cum.
Daca tot au atatia bani, de ce nu si-or angaja o bona?
NOU
Claudia, dacă au bani sau nu nu știu. Inclin sa cred ca au, dar bărbații de tipul duomnului sunt, de regula, zgârciți și tare le place abuzul economic. Am unul între cunoștințele apropiate. Situația e asa: el și ea amândoi lucrează, fiecare cu venitul lui, veniturile cam egale, cheltuielile casei împărțite contabiliceste 50/50 au un cont comun în care fiecare tre sa puna suma X care e pt cheltuieli și încă o suma pt economii. Pana acuma nimica neapărat urat. Ei problema e când apar cheltuieli neprevazute când duomnul e de-a dreptul tiranic: aaa luna asta am făcut pana/a picat un pom pe casa pai nu mai îți lua draga sampon/tampon/chiloți ca suma de economii e Sfânta, economiile, facturile la fel. Dacă cumva nu pot contribui egal se trece pe minus se pune lune luna viitoare sau se fac chiar rate. Problema e ca si-au dorit amândoi un copil, sarcina a fost cu probleme, ea a fost internata 3 luni în care nu a putut munci și acuma e cu “sold negativ”. Copilul s-a născut cu destul de multe probleme, din fericire toate cu șanse mari de vindecare. Prima grija a rahatelului e cum faci sa recuperezi “datoria”. Pe cât pariem și duomnul din postare e la fel și nu ar cheltui el bănuții făcuți de el cu intelectul lui superior și tabelele lui cu colonoase și randulete pe “castravele murat”
Atâta ma bucur ca în ziua de azi divorțul e foarte accesibil, relativ ieftin și ușor de obținut.
NOU
Buhahaha. Eu care nu am copil, dar am crescut unul. Asta e cea mai tare faza: “recuperezi ziua”, cand doarme copilul, nu? :))))
NOU
Pai da, nu inteleg, ce ai vostri nu intra in stare vegetativa ziua? Nu ati gasit butonul ala ascuns de off?
NOU
pen ca am timp la discretie, gramada, mam apucat sa inventez o limba noua.
Nu s cum so denumesc da suna marfa da tot
fac aicisea un concurs/festival pen cine stie sa traduca asta dau premiu
zek me dek terdek!
lok mo bok cilok!
tuk tuk ambeluk!
sa va vaz!
NOU
Ti-l iau eu, amice. Iti platesc si vaccinuri, carnet de sanatate, microcipare sau ce naiba se mai cere pentru adoptia unui catel
NOU
Ce catel ? castravete, doar un borcan să-l pui la murat trebuie 🙂
NOU
Tata m-a părasit la vreo 8 luni. Poate urlam și eu. Nu știu. Avea amante. Multe.
La vreo 2 ani (ai mei) a găsit-o pe una in străinătate, dus a fost. A uitat de copil, de tot. Nu a plătit pensie alimentară, nu l-am cunoscut vreodată. Nu l-am auzit. I-am vazut prima poza la 30 de ani.
Nu l-am mai gasit niciodata, doar sa-l intreb de ce a plecat. Stiu de ce a facut-o… dar na.
Daca va vine sa credeti, in scrisorile cu amanta din strainatate (pe care le-am gasit dupa zeci de ani), imi scria si numele meu, in inimoare. Trist.
NOU
sper ca a murit in chinuri
NOU
Cum era serialul favorit al lui Al Bundy? (Text de pe net):
Who’s that riding in the sun?
Who’s the man with the itchy gun?
Well, who’s the man who kills for fun?
Psycho Dad, Psycho Dad, Psycho Dad!
A little touched or so we’re told.
Killed his wife ’cause she had a cold.
Might as well, she was gettin’ old.
Psy-cho Dad, Psycho Dad, Psycho Dad!
He’s quick with a gun, and his job ain’t done.
Killed his wife by twenty-one
Shot her ’cause she weighed a ton
Psy-cho Dad, Psycho Dad, Psycho Dad!
Who’s the tall, dark stranger there.
The one with the gun and the icy stare.
Holding the scalp of his ex-wife’s hair.
Psy-cho Dad, Psycho Dad, Psycho Dad
Psy-cho Dad, Psycho Dad, Psycho Dad
Psy-cho Dad, Psycho Dad, Psycho Dad
NOU
După 8 ani de procese, judecată, martori, amante chemate in instanță de mână cu jandarmii (măcar atât am putut să fac), i-am declarat moartea judecătorească.
Cea vreau să spun, e ușor să faci un copil, dar ceea ce rămâne în urmă… Pe mine încă mă răscolește.
NOU
si pe mine m-a abandonat tatal, la 6 luni. si-a adus aminte de mine la 14 ani. dupa care cand a murit, ar fi vrut poate sa fiu mai implicat. nu am putut
NOU
Toti latra sus si tare pe aici… credca macar 30% din copiii Romaniei cam asa sunt facuti. Apoi au parte de un tata care isi ineaca neuronii in bautura si familia in bataie.
Macar acest copil va avea parte de un tata relativ normal in cazul in care decide sa isi bage piula si sa plece asistand mama cu o pensie alimentara, sau poate i se mai indulceste sufletul si dupa primele cuvinte ale copilului va decide ca e vremea sa fie barbat-tata si nu un smiorcaila care face bani.
NOU
Dacă aveți vreo urma de iubire pentru copilul ăla, căutați o familie care își dorește un copil. Dacă vreți, puteți sa îl susțineți financiar, dar fără a mai lua vreodată legătura cu el.
NOU
Cand aveam 22-28 de ani, intr-o relatie de 7 ani, casatorie civila, etc, aveam convingerea ca nu imi doresc copii, si ani de zile m-am intrebat de ce nu imi doresc, sunt eu defecta?
Dupa ani de citit si terapie, mi-am dat seama ca nu imi doream pt ca omul meu era atat de bolnav (cel putin pe hartie) incat speranta de viata de la diagnosticare era de 25% pentru peste 5 ani, asa ca na, creierul meu prost a exclus complet aceasta varianta, de a-si planifica un viitor.
Terapia n-am facut-o nici eu nici dansul cand trebuia, comunicarea a fost busita, ca si la voi, fiecare lua deciziile dupa ce discuta el cu creierul lui, munca era viata mea 10-12 ore pe zi (cu drumul), 6-7 zile pe saptamana, lucram weekeduri si sarbatori legale, program diferit, iti poti da seama de ce relatia s-a dus fix pe pix.
7 ani mai tarziu, mi-am gasit o alta pereche, ma chinui de 3 ani sa fiu apta de facut un copil si nu mi-a iesit, sanatatea s-a subrezit, domnul se pare ca a facut si el niste greseli care nu ne ajuta in directia asta, si simtim amandoi ce-a simtit nevasta-ta cand si-a dat seama ca s-a razgandit: un instinct, o dorinta, un ceva. Oamenii au voie sa isi schimbe ideile, de regula cand nu-ti doresti un copil e ori despre tine, ori despre relatia in care esti.
Nu pot sa-ti spun care cred eu ca e solutia (nu inteleg de ce naiba nu ii iei sotiei un ajutor, cateva ore pe zi, cat copilul e super-mic si na, plange, ca asta fac bebeii), pana cand nu vedem si jumatatea ei de poveste.
Daca tot citeste, sa se gandeasca o ora (leagana si tu puiul ala de om, ca n-o sa mori daca o iubesti pe bune) si sa scrie ce a simtit si ce simte.
NOU
Bosule ti-l iau io. Il infiez legal. Eu cu a mea n-am avut parte de copii, desi am incercat mai multe variante.
Am posibiltati sa-l cresc asa cum trebuie.
NOU
Ce vrei tu nu se poate. Ori divorț, ori pui mîna și-l crești.
NOU
Nu ai să vezi NICIODATĂ respectarea unei înțelegeri prealabile cu o femeie.
Poate dacă este clar în favoarea ei.Sunt ființe emoționale contra raționale.
Întotdeauna va găsi explicații in favoarea ei.
NOU
Incel allert!! Ești probabil ca și asta din postare.
NOU
Exemplu: de la 21 la 30 de ani am trăit o viață frumoasă cu o femeie care se bătea cu pumnii în piept că ea nu se vede mamă și nu va avea niciodată copii. Eu i am spus că îmi doresc foarte mult. Ne am despărțit pentru că m a înșelat, după un an și jumătate de la despărțire ghici ce a făcut: un copil, față de care este cea mai iubitoare mamă din lume.
NOU
Am uitat să precizez: odată cu despărțirea legată de înșelat, a si avortat un copil cu care rămăsese gravidă de la mine, pentru că avea o viață dublă, și să ne amintim că nu își dorea copii. Poate cineva să explice de ce după doar un an și jumătate a devenit mama ideală, copilul fiind făcut nu cu cel cu care m a înșelat ci cu un al treilea? Ce e in mintea acestor ființe?
NOU
dude, chiar ai fost lovit rau…
NOU
@Costel deci nu voia un copil cu tine. În rest, putea sa pună punct mai devreme, nu sa o lungească pana își găsea un tip cu care sa vrea sa facă copii. Te-ai întrebat tu pe tine de ce te-a considerat ne-bun de a fi tatăl copiilor ei? eu de aici as pleca..
NOU
Costel, nu ii iau apărarea femeii de care vorbești, clar că ai trecut printr-o situație foarte urâtă la încheierea relației, dar sunt femei care nu vor copii până când se îndrăgostesc/infatuează atat de mult de un bărbat încât vor copilul lui, vor să vadă reflectat într-un copil pe acel bărbat. Probabil tu nu ai fost pentru ea acel bărbat, dar al 3-lea a fost.
NOU
Costel e destul de simplu. Femeia nu a dorit un copil cu tine. Urata situație. Dar ia-o ca un sut in fund e un pas înainte. Acum ești liber sa găsești o femeie cu care sa îți dorești un copil și sa își doreasca și ea unul cu tine. Hai, capul sus! Nu prea cred ca exista bărbați sau femei care sa fie 100% defecti in schimb exista multe cupluri cu oameni foarte ok și el și ea dar nu împreună, îmi e destul de greu sa înțeleg cum o duc împreună anii de zile la un moment dat se despart și cel puțin 1 dintre ei e ca lovit de traznet și nu înțelege de ce.
NOU
O singura rugaminte am, dragule autor. Pastreaza articolul asta, tu si preaiubita sotie, chiar intr-un tabel excel ca acolo esti miezul si in mod sigur nu se va pierde. Pastreaza-l pentru momentul in care medici, autoritati sau de ce nu, chiar copilul tau o sa puna intrebari de genul “ce dracu sunt atat de defect, ce naiba ma droghez si beau la 15 ani, de ce naiba m-au pus la tratament de benzo, de ce sunt in puscarie?” Atunci macar ajuta-l, fii om si spune-i, uite dragule, pentru mine nu ai fost niciodata mai important ca un castravete, iar pentru maica-ta ai fost doar o ambitie. Si nici dracu nu te-a vrut.
Fereasca Dzeu de “parinti” ca voi.
NOU
Citind, am crezut umpic ca va fi despre cum li s-au schimbat ideile si cum puiul lor i-a transformat…
Orice altceva e patologic.
NOU
citind aceasta poveste, ceva in sufletul meu s-a rupt. Cu acces la atata internet, atata informatie, atatia oameni in jurul tau, TU om aparent normal si cu capul pe umeri, in 2023, folosesti inca excel…
Pai plm, aici e problema boss. Nu ai un sistem informatic calumea, sa nu mai stai sa faci mii de rapoarte sa iti ameteasca ochii in cap.
NOU
NOU
Mno. O fo’ fain.
Eu il cred ca e greu sa iti urle ala in cap 2 luni. Si mie mi-a fost greu sa citesc smiorcaiala asta patetica si a durat mult mai putin ca am mai sarit pasaje dureros de previzibile.
Deci asta mic si prepuber a zis ca ii face hataru lu nevasta-sa ca daca e el oricand poa sa zica piua. Ca la atinsa :))))))))))) In momentele hallmark, totu bine, e “tatic”. In momentele less hallmark sorry fah, eu ti-am zis ca nu vreau castravete murat. Pam pam. Si el chiar credea ca asa merg lucrurile ahahahahaha. Aia normal ca ti-a zis da mare boss, facem, rezolva fata tot. Parca ea stia cu ce se mananca copilul. Credea ca e femeie puternica si independenta si creste copilu in camera de oaspeti in pauzele de la munca ca asa e in filme.
Ce dracu va invata ma mamele alea de ajungeti adulti care inca nu au terminat de jucat cu putza…
NOU
Inainte de a avea un copil, am înțeles ca viata mea și a soției se va schimba, am acceptat acest lucrul, iar acum cu 2 juniori de 6 și 3 ani, nu avem timp sa ne plictisim, din contra. Multa Bafta domnule contabil, socul trebuie sa fie foarte puternic dacă ai avut curajul sa ne spui povestea ta. Acum, oferă doamnei suport, după 6 luni situația cu somnul va fi o amintire.
Privește partea buna,. niciodată nu te vei mai plictisi.
NOU
A ajuns si Câțu sa facă guest post, ne-am dat naibii …
NOU
Ii vorba aia din batrani. Ai futut un cal in pizda…
NOU
Postarea asta pare scrisă de un robot. Dacă nu ești capabil să ai sentimente față de copil mai bine renunță. Vezi-ți de jobul tău mirific și de viața ta perfectă și aia e.
O să descoperiți curând că la două luni e parfum, să vedeți mai încolo cum e. Colici, erupții dentare, febre din senin, viroze luate de la grădiniță/școală… aveți de tras. Și asta dacă aveți norocul să aveți un copil fără probleme majore de sănătate.
Sper că până acum ați realizat că un copil nu e un bichon, să-l mângâi pe cap dimineața, să-i pui o mână de boabe și să-l piși într-o jardinieră. Un copil trebuie dus și ridicat de la creșă, apoi de la grădiniță și de la școală (asta când nu basculează vreo viroză și stă acasă câte o săptămână cu febră 39). O să urle în mașină, o să borască și o să pișe scaunul. Un copil trebuie dus în parc, chiar dacă n-aveți chef de asta. Trebuie dus la alte activități. Va trebui să faceți lecții cu el. Va trebui să-i dedicați enorm de mult timp. Va trebui… Va trebui… Va trebui…
Dacă n-ați făcut asta până acum, întrebați-vă părinții cum v-au crescut. Cât de ușor sau de greu le-a fost și ce eforturi au făcut. Încercați măcar acum să înțelegeți în ce v-ați băgat și ce responsabilitate imensă v-ați asumat când ați făcut un copil.
Sunt nenumărate cupluri care-și doresc copii, care au depus nenumărate eforturi fără rezultat și care ar putea să-i ofere copilului dragostea pe care n-o va găsi-o niciodată la voi. Măcar acum, chiar dacă e tardiv, gândiți-vă la binele copilului pe care l-ați adus pe lume. Dați-l în adopție, îi va fi infinit mai bine decât cu voi.
NOU
Nu trebuie sa fie robot, cine stie ce copilarie a avut autorul, eu nu ma grabesc sa dau cu pietre. Pacat doar ca nu a avut sange in instalatie sa si vada de viata fara copil.
A facut kk ul praf.
NOU
@filipa Poate ca am fost prea dur, dar ma enerveaza maxim genul asta de oameni egoisti, lipsiti de empatie si care nu se gandesc cat de mult rau fac actiunile lor. Cum plm sa-ti compari progenitura cu un castravete murat?
NOU
Teo, la copii nu ma bag ca nu stiu, dar aici am o problema – “nu e un bichon, să-l mângâi pe cap dimineața, să-i pui o mână de boabe și să-l piși într-o jardinieră.”
Daca tu ai senzatia ca asta inseamna un caine, sper ca nu ai unul sau ca nu vei avea vreodata unul – nu de alta, dar la partea asta pari la fel de pe subiect ca autorul articolului pe partea de copii..
NOU
In primul rand ca a zis ca il emotioneaza ca un castravete murat nu l-a comparat pe copil cu simbolu vecinilor de la sud. Si a zis asta doar pentru ca nu a mancat castraveti murati cu miere de la Lidl. Ignorant.
NOU
Arhi, inca o poveste d’asta mirobolanta si chiar ajung sa ma bucur ca am crescut la saptamanal.
Brrr!
NOU
Mi se rupe inima pentru bebelusul nevinovat.Amandoi sunteti oameni de nimic pentru ca ati adus pe lume un om nedorit.Nici nu imi pot imagina cum va creste,fără iubire,mângâieri,nimic.Clar va avea traume majore,probleme in adolescenta,apoi ca adult.Felicitari!Ati futut un om pe viata.Bebelusii au colici si diverse.Este normal sa si planga.
NOU
Am experimentat “razgandirea”, de doua ori, fiind insa de cealalta parte a baricadei. Deja a devenit trauma vietii mele amoroase.
Nu mi-am dorit niciodata copii, am fost fair in toate relatiile mele atunci cand “amenintau” sa devina serioase, pentru ca mi se parea corect ca el sa stie exact ce gandesc in aceasta privinta, si mult timp am crezut ca lucrurile sunt clare… cand, din senin, dupa 7 ani de relatie el ma anunta: “vreau un copil cu tine”. Nu am cedat, asa ca ne-am despartit.
Am fost absolut socata, prin urmare, dupa vreun an de suferinta, cand mi-am facut o noua relatie, nu numai ca i-am spus ca nu vreau copii, dar i-am si povestit de situatia anterioara, ca sa fie clar ca aceea este limita mea. “Nu-mi trebuie, eu vreau sa fiu doar cu tine”, a fost replica lui si… eu chiar am crezut. Dupa vreo doi ani de relatie, pur si simplu mi-a cazut cerul in cap cand l-am auzit si pe el: “m-am razgandit, vreau un copil cu tine”. Mi se parea ca sunt intr-un cosmar recurent. Desigur, ne-am despartit si am fost devastata. De fapt, inca sufar, pe cine incerc sa pacalesc aici?!
Oameni buni, de ce faceti asta?!
NOU
pentru ca sunt egoisti.
NOU
Eu nu cred ca e egoism…e instinct uman si e unul dintre cele mai puternice asta cu perpetuarea speciei. Bineinteles ca sunt oameni care nu isi doresc si la care nu se schimba sentimentul niciodata. Dar din pacate pentru tine si nu o spun ironic deloc, marea masa a oamenilor care initial nu si-au dorit copii, unde ma inscriu si eu si din cate zicea mai devreme si Cetin, la un moment dat, cu trecerea timpului, in urma unor experiente noi, etc, se razgandesc. Si nu e nici egoism nici rautate, e perfect uman si normal. Eu cred ca amandoi erau sinceri in intentiile lor initiale si ulterior dorintele lor s-au schimbat. Ale tale nu. Face ca lucrurile sa fie mult mai complicate pentru tine pentru ca trebuie sa iti gasesti un om la fel de hotarat si statornic ca tine in decizia de a nu avea copii. Si nu vei avea niciodata garantii.
I think it sucks dar in acelasi timp e human nature…
NOU
Neplacuta situatie.
Sunt de acord cu Cristina referitor la motive, instinctul e pur si simplu foarte puternic iar oamenii au dreptul sa isi schimbe dorintele in ceea ce priveste copiii.
In definitiv e vorba de viata lor si de ceea ce ei cred ca ii va face fericiti, asa ca ar fi absurd sa zica “da, imi doresc copii, dar pt ca acum X ani am zis ca nu, o sa renunt la idee”. Come on, nu cred ca e vreunul care sa zica asta.
Acum partea si mai neplacuta ar fi sa vina un moment in care si tu sa iti dai seama ca vrei copii. Eu sunt suspicios fata de oamenii care sunt siguri ca niciodata nu vor vrea copii. Cred ca cel mai intelept este sa iti spui doar “in momentul asta nu vreau”.
Acum o sa fac o afirmatie cam tare, dar asta cred: viata e absurda si lipsita de sens. Copiii sunt unul din putinele lucruri care o fac sa para altfel. Sigur ca e o pacaleala, dar functioneaza, ca asa suntem construiti. Un alt lucru ar fi sa iti dedici viata sa ii ajuti pe altii, dar putini dintre noi suntem capabili de asa ceva.
In rest… bani, distractii, cariera, calatorii etc – vine cu siguranta un moment in care iti dai seama ca nu valoreaza mare lucru.
NOU
Dar apropo, Ea, am o solutie simpla pentru tine: la urmatoarea relatie nu spune ca nu vrei copii, spune ca nu poti avea copii 🙂
NOU
Mi se pare că „Ea” și autorul articolului ar avea perspective bune împreună.
NOU
Sunt (am fost) in aceeasi barca. Raspunsul e
legarea trompelor. Aia e, nu se poate.
In rest, cum imi spunea v’unu cu okii umezi ca vrea sa-i port plodu’, tasneam ca din pusca din raza lui vizuala.
Am fost un copil privilegiat, nu mi-a lipsit nimic. Pur si simplu realizez foarte clar ca viata mea nu o sa mai fie la fel dupa ce ma impuiesc si nu vreau asta. I have a life and I love it.
Acum e ok, m-am maritat cu un non-familist.
Dar da, e greu sa gasesti un om consecvent in opinii in ziua de azi.
NOU
@Petru, unul dintre motivele pentru care nu doresc sa am copii este ca am mostenit de la mama o deformatie a uterului, care imi permite sa raman insarcinata, dar care prezinta un anume risc in cazul unei sarcini – si pentru mine, si pentru fat. Pe mama mea, nasterea mea aproape ca a ucis-o.
Desigur, intre timp medicina a avansat, exista unele variante care imi pot imbunatati sansele la o sarcina mai usoara, insa toti medici pe care i-am consultat mi-au spus acelasi lucru: daca tot nu-mi doresc copii, e mai safe pentru mine sa nu ma complic.
Dar…
In niciun caz nu vreau sa prezint problema mea de sanatate ca fiind principalul motiv pentru care nu-mi doresc copii. Pentru ca as minti. Pur si simplu, nu am simtit niciodata dorinta de a fi mama, nu a ticait niciun ceas biologic, nimic.
Aceasta este combinatia de motive care ma determina sa spun, poate cu ceva mai multa vehementa decat alte persoane, ca nu vreau copii.
Incerc sa-mi traiesc viata cat mai onest, si in relatie cu altii – ceea ce, dupa cum s-a vazut, nu ma scuteste deloc de suferinta -, dar mai ales in relatie cu mine. Deci daca as fi simtit ca vreau sa fiu mama (sau, ca sa preiau formularea ta, daca as fi simtit ca, fara copii, viata mea e absurda si lipsita de sens), as fi apelat la tot ce imi poate oferi medicina moderna ca sa reusesc sa-mi implinesc dorinta. Sau daca voi simti vreodata…
NOU
mi se pare ca ai procedat corect, punand capat relatiilor. altfel ajungeai in situatia de mai sus
NOU
Nu prea sunt de acord cu Cristina, in foarte multe cazuri nu e vorba de instict, ci de presiune sociala. Dar foarte putini o sa recunoasca asta. Te saturi sa fii anchetat non-stop despre copii, unii au chiar un talent de a te face sa te simti exclus, nepotrivit si defect in orice discutie doar pentru ca nu ai copii, ti se pune la indoiala maturitatea, capacitatea de a lua decizii etc, as putea scrie aici pana maine. Am cateva cunostinte care am crezut serios ca s-au razgandit, a inceput sa ticaie ceasul si sunt mamici fericite pentru ca si-au dorit… pana am avut ocazia sa vorbim intre 4 ochi si am aflat ca una a facut copii pentru ca nu exista masa la care sa nu fie umilita de soacra pocaita, toata familia a pus tunurile pe ea, singurul motiv pentru care s-a deschis in fata mea a fost pt ca avea o cadere nervoasa, avea ganduri negre, a luat pastile cu pumnul de 2 ori, dar a mintit ca e doar anemica. de ce? pt ca nascuse de doua luni si soacra a inceput sa o streseze deja cu al doilea copil si nu stia incontro s-o apuce. Si toate celelate povesti erau doar varietati pe aceeasi tema. Oameni disperati sa se integreze, sa nu fie dati la o parte ca niste masele stricate, sa nu piarda relatii.
NOU
Tu credeai ca viata ta de cuplu si in general viata ta va decurge fix ca un tabel de ala bine structurat din Excel. Sfatul meu este sa incerci totusi viata asta noua in care esti tatic si ai sa descoperi toate greutatile aferente dar o sa ai si multe momente foarte frumoase. Nu este pentru paharul ala de apa pe care trebuie sa ti-l aduca copilul la batranete, astea sunt idiotenii, este pentru sufletul tau care va fi mult mai bogat cu aceasta noua experienta.
Boss , lasa dreaku putin jobul ala bine platit , in sensul ca las-o mai moale, nu in sensul sa iti dai demisia, si bucurate de puiul ala de om ce a aparut in viata ta.
Nu spune nimeni sa daca nu faci copil nu ai un rost in viata dar nici sa te axezi doar pe cariera si strans de bani, distractii si calatorii doar in doi, pentru ca la un moment o sa intri intr-o rutina de doi lei.Un copil o sa iti coloreze viata pentru ca tu acum traiesti intr-un film alb negru si mut.
Ca fapt divers , m-am intors de la o inmormantare.Conteaza o pula cariera ,banii si cat de smecher esti in societate.Cand este sa pleci din lumea asta de rahat, macar sa lasi amintiri placute celor dragi tie nu tabelelor din Excel.
NOU
Din descriere, pare că omul nu are gena de părinte.
NOU
Am asa o curiozitate morbidă. Oare tu ai ținut morțiș sa scrii pe un blog ca asta (cu public destul de interactiv) crezând că vei primi un fel de aprobare? Adică îmi imaginez scena de dinainte.
Nevasta incercanată cu copilul nedorit în brate:
-Hai, mai, fii și tu de garda câte o noapte/două că nu mai pot!
-Pfai, drăguță mea nevasta care te iubesc enorm și ești jumătatea mea femeia care ma face sa ma simt iubit, dar vred care m-ar putea înșela , eu nu am vrut castravetele asta murat, dar l-am făcut de gura ta. Ai zis ca te ocupi tu. Asa ca…
– Hai mai,nu fii nesimțit, pic de oboseala!
– Dar iubirea mea, nu sunt nesimtit, sunt doar corect, remember terms and conditions. O sa vezi ca și lumea va fi de acord cu mine dacă ii întrebi.
– Haide nu fii absurd.
-Nu sunt, stai că îți demonstrez acu’.
Așa ai pus cumva problema? Eu cred ca femeia aia (deși are și ea cu capul) ii atâta de rupta în gura de oboseala încât a zis da doar sa taci naibii din gură și sa te lase sa te convingi singur.
A mi-a mai venit o idee. Mare domn lord al excelului, dumneavoastră lucrați și în weekend? De ce nu ați putea servi în nopțile în care a doua zi nu descifrați tainele coloanelor?
Dacă sunteți drăguț sa răspundeți.
NOU
eu parafrazez asa: cine face copii, sa si-i creasca!
NOU
Dupa ce am citit, am crezut ca fac cu capul! Am citit si comentariile si mi-am revenit vazand ca toti comentatorii empatizeaza si simpatizeaza cu “castravetele”, cel mai tare ma impresioneaza cei care vor sa-l adopte! Niste oameni deosebiti pentru ca au mai multe sentimente pozitive fata de piticul tau decat ai tu!
Eu cand mi-am luat un cutzulache mi-a zis jumatatea mea ca va trebui sa am singura grija de el si mi-am luat! Cand am venit acasa cu cutzu, nu ca si jumatatea vrea sa aiba grija de el, “-ca uite ce frumos e, cum sa nu-mi bag si eu mana prin blana aia lunga si matasoasa si sa nu dorm cu el ca-mi tine de cald la sale?” Azi sunt nedespartiti astia doi!
Ce vreau sa zic cu asta e ca daca unii pot sa-si schimbe atitudinea cu un animalut, poti si tu sa-ti iubesti bebelusul. Trebuie doar sa iesi din relatia de iubire pe care o ai cu tine insuti si care aduce foarte mult a narcisism. Fa si ceva terapie daca trebuie dar nu renunta la bebelusul tau nici mort.
NOU
Nasoală situație pentru copil. Ați greșit amândoi, dar nu prea mai contează acu’. Important este ce o să faceți în continuare, dar nu mai sunteți voi pe primul loc, ci copilul. Mai pe românește, voi nu mai contați, el e cel mai important, deoarece nu are cum să crească singur.
Și asta e de la unul căruia nu-i plac deloc, dar am avut și noroc de o soție cu aceleași idei în domeniu.
NOU
Pana la varsta asta nu ai auzit de muie? Este solutia universala. Problema ta e ca daca n-ai vrut s-o dai atunci, acum o iei.
NOU
In February 2001, Becker acknowledged paternity of a daughter, Anna, with Russian waitress Angela Ermakova, after media reported that he had a child as a result of a sexual encounter in 1999.[91][92] Becker initially denied paternity, claiming he only had oral sex with Ermakova. His lawyers claimed that Ermakova had stolen his sperm and used it to inseminate herself after the encounter.[93] Subsequently, he reversed his stance and accepted fatherhood. Some time after that, a DNA test confirmed he was the father.[91] In November 2007, he obtained joint custody of Anna after expressing concerns over how Ermakova was raising her.[94]
NOU
Ce pot să spun în apărarea celor doi părinți e că îi știu pe alții care și-au dorit mai mult ca orice pe lume copil, și s-au chinuit să îl facă și tot se ceartă ca chiorii cine doarme noaptea și cine e de pază la urlete.
În rest există divorț, pot da copilul spre adopție, se pot omorî unul pe celălalt de astea.
NOU
sa ai grija de copilul unor apropiați o zi-doua este cel mai bun anticoncepțional
NOU
da, sa stii ca seara nu pleaca nicaieri:))
NOU
Intrebare pentru proaspatul tatic: copchilu’ matale il compari cu un castravete murat in saramura sau otet? Ca nu-i deloc totuna si in functie de asta as vrea sa-mi dau seama cat de ticnit esti.
NOU
Well lucrurile sunt super simple daca realizezi ca esti barbat si ca e treaba femeii sa se ocupe mai mult de copii si treaba ta e sa aduci mai multi bani in casa. 🙂
Ma uit si sa ma minunez de tampeniile psiho-bulshit de pe aici. Un barbat nu o sa fie niciodata ca o femeie cu emotii de kkt… Cum adica sa divorteze ? :))
NOU
Si daca comenteaza nevasta ii si fute una in mufa ca sa stie unde e locul. Asa fac barbatii adevarati….
NOU
Mai baiete esti nostim! Copilul o sa urle vreo 12-15 luni.
Nevasta ta e obosita. Are nevoie de ajutor, de vitamine, de somn. Angajeaza bona. menajera!
Tu esti tracasat. Amandoi aveti nevoie de odihna.
Faptul ca n-ai sentimente paterne : nu te condamn.
Stiu foarte bine pe cineva, ca tine, care nu si-a dorit copil( si era mult mai tanar ca tine). Dar a fost tata pentru ca si-a dorit nevasta. A participat mai mult decat nevasta-sa la cresterea copilului( datorita programului de munca) I-a dat de mancare,l-a schimbat de scutece, l-a adormit l-a dus la scoala etc.
Copilul are acum 30 de ani. Tatal 55. Tatal considera ca si-a sacrificat tineretea si nu a meritat. Nici acum nu are sentimente paterne desi ca ingrijitor si ocrotitor al copilului a fost impecabil.
Iar copilul e bine din punct de vedere material dar nu-si doreste copii( e fata). Este egocentrica!
NOU
Apreciez felul in care ti-ai povestit supararea, cinstit si judecat la rece. Pe de alta parte nu pot sa nu remarc ca lipseste orice fel de emotie in descrierea ta, nimic fata de parinti, socri, as zice ca nici fata de sotie.
O solutie ar fi, avand in vedere ca aveti bani, sa gasiti nu o bona, poate 2, poate mama bonelor, care sa stea cu copilul si tot ea sa ofere si mamei putina alinare emotionala. Pentru ca si mama are nevoie acum, din cauza schimbarilor hormonale si este ceva ce tu nu esti capabil sa ii oferi.
Poate este orgolioasa si va refuza, dar incearca sa o iei usor, cu picatura, cu toata blandetea de care poti fi capabil.
Un OM de aur poate face multe.
NOU
postimg.cc/mhp5HnMP
NOU
faptul ca am auzit de Gilda prima data e cel mai interesant lucru. Sunteti contabili cu grade, faceti o coloana cu impartim sarcinile si una cu impartim bunurile. vedeti care are mai multe plusuri si aia e.
NOU
Aleg sa scriu inainte de a citi comentariile pentru a nu fi influentata.
Daca o iubesti si inca vrei sa fii in aceasta relatie in care practic ai fost fortat sa agreezi sa faceti un copil care peste niste ani va suferi (nu e un castravete murat, este o fiinta umana care va avea sentimente fata de parintii sai fix cum ai avut si tu fata de ai tai) iar financiar sunteti foarte bine: angajeaza o bona filipineza care sa preia sarcinile mamei peste noapte.
E de cacat modul in care a ales sa iti obtina acordul si este de cacat faptul ca tu ai fost de acord. Singurul care va suferi in viata daca tu nu te vei implica si nu iti vei asuma rolul de tata – pe care totusi nu ai fost torturat sa il accepti, nu ai fost pus in fata unei alegeri de viata/ moarte – va fi copilul. Am un sef care si-a cunoscut copilul cand avea 14 ani. A aflat ca in urma unei aventuri de cateva zile a rezultat o fetita, avea 7 ani copilul cand i s-a adus la cunostinta. A ales sa o cunoasca fizic 7 ani mai tarziu.
Fetita, intre timp devenita femeie, s-a casatorit cu un tip cu 30 ani mai in varsta ca ea, care asemana fizic cu taica-su. Din punctul meu de vedere femeia care a ales sa nasca dupa o aventura a fost o egoista, singura care a suferit fiind fetita devenita femeie.
NOU
O sa spun din start, sunt subiectiv si imi
plac copiii, asa ca unele mentiuni pot fi si pentru ca incerc sa ma pun in pozitia copilului. De asemenea respect decizia celor care nu vor copii, e perfect corecta pentru ei si trebuie respectata si oamenii sa se poarte cu discretie. Am cateva mentiuni:
– Trebuie tu si sotia sa va puneti intrebarea de ce vreti sau nu vreti sa aveti [Insert X]. Trebuie vazut motivul real, si discutia asta e intre voi, nu e importanta pentru nimeni de aici. Poate fi ceva mai vechi, de exemllu nu ai inceedere in partener, nu vezi partenerul ca pe o persoana cu care sa intemeiezi o familie, ai remuscari de la relatia cu parintii, anturajul e cu “ce-mi trebuie mie plozi”, ai avut in familie nu stiu ce boli si ti-e frica sa nu fie ereditara, nu vrei sa-ti asumi o responaabilitate pe 18+ ani, nu esti dispus la costuri financiare si sacrificii pe urmatorii 18-25 ani, si tot asa. In functie de cauza gasesti raspuns.
– Copilul nu are nici o vina, parerea mea de barbat e ca eu mi-as asuma raspunderea ca macar partial sa fiu in viata copilului, chiar daca nu full time, indiferent ce se intampla cu sotia. Parerea mea care o zic pentru mine nu pentru tine, un copil e o fiinta vulnerabila, tu esti barbat, rolul tau e cumva sa-l protejezi (atentie, nu zic ca esti fortat sa stai in relatie). Personal as implementa niste vizite constante si un program de care sa ma tin, chiar daca as divorta de femee
– Trebuie inteles daca tu nu vrei copilul ca nu te mai intelegi cu sotia sau pentru ca relatia cu sotia e f buna dar pur si simplu nu vrei copii
Un copil e o responsabilitate imensa si pe termen lung, financiar, emotional, protectie, educatie. e ceva ce trebuie gandit bine inainte de facut. Si oricum ai face, cumva tot te vei uita in urma si vei crede ca se putea mai bine. De asemenea trebuie luat in calcul ca copilul sa se nasca cu probleme sau sa aiba probleme pe parcursul vietii.
Din pozitia de tata iti zic, subiectiv iti zic, momentele alaturi de copii pentru mine sunt cele mai frumoase. Am asistat la 3 nasteri. e o responsabilitate pe termen foarte lung, nu stersul la fund si plansetele sunt o problema, ci educatia, mentinerea lor fericiti si mentinut relatia puternica cu ei e cel mai greu.
Inlocuieste stersul la fund a unui copil cu cineva drag care are un accident vascular sau o boala nasoala si e la pat si trebuie sa faci acelasi lucru. Actiunea e aceessi, insa eu o privesc ca parte din viata, un moment alaturi de cel drag.
Ce as face eu sincer, as face urmatorul experiment. Imagineaza-ti cum ar fi o singura zi perfecta din viata ta de bebelus si cum ti-ai dori ca tatal tau biologic sa se poarte in ziua aia cu tine si in familie. Incearca sa gandesti ca un bebelus nu “as fi vrut sa mergem la Louvre cand aveam 2 luni”. Daca poti, incearca natural (daca nu ai o ura fata de sotie) sa creezi ziua aia de data asta din perspectiva de tata. O singura zi, tu decizi cum sa fie. Obtine feedback de la tine.
NOU
Cand aduci un pui de om pe lume nu iti mai apartii. Nu l ai intrebat daca vrea sa se nasca in circumstantele date cum nu o face nimeni. So… bucura te de o imbratisare de copil, daca esti om si ai suflet. E mai calda ca orice. E dragoste. Natura si ratiunile ei te vor ajuta. Doar sa fii om. 2 manute mici te cuprind si esti tot ptr mogaldeata aia. Sa nu iti zic tristule si saracule in suflet. Poate te regasesti pe tine. Si poate era bine sa ramai burlac. Sau nu. Ai o sansa.
NOU
in primul rand “calm down Hannibal”.
bai, am impresia ca Arhi ne momeste cu astfel de articole. a mai fost unul acum o luna parca.
eu cu nevasta-mea am copilarit pana pe la 30 si un pic. pe urma am observat ca se cam uita ciudat la copiii din parc. si cam aia a fost momentul cand ne-am decis ca e vremea sa ne “stricam viata” cum zice autorul articolului.
oricum, il inteleg pe autor. jonglatul de coloane in excel 14 ore pe zi suna super interesant, cine are timp de batut mingea cu copilul in parc…. (sunt sarcastic btw)
NOU
Amandoi sunteti dusi cu pluta, no offense. Si copilul va creste la fel, pentru ca va simti si va sti clar ca nu a fost dorit de niciun fel, doar facut de-a dorul lelii. Uite, de aia sunt de acord ca nu toti trebuie sa fie parinti. Si aici ar fi trebuit sa pui tu pragul in relatie si sa spui clar ca NU vrei pana in capat si sa o lasi sa isi refaca viata cu altul, chiar daca ati fi suferit amandoi. Macar sa o lasi in plata ei, cu dorintele ei de ceas biologic (imaginar sau nu).
Referitor la cererea ei: ar fi fost normala in conditiile in care ti-ai fi dorit si tu copil. Sunt de acord ca ambii parinti sa faca cu schimbul pe noapte si sa ajute dar daca TU NU VREI si NICI NU POTI avand in vedere cat lucrezi, nu poate sa aiba pretentia asta.
Mi-e mila de bietul copil ca n-are nicio vina ca va are pe voi parinti si sper sa se pise cu bolta el peste voi cand a fi mare si sa nu ramana cu prea multe traume. Nu cred ca este ceva mai traumatizant pe lume decat sa stii ca nu ai fost dorit si ca nu te iubesc ai tai.
NOU
Hai ca m-am mai calmat putintel si mai pot comenta mai linistita pe subiect.
Tu de fapt ai vrut sa fii donator de sperma si evident fara drepturile ulterioare care survin dupa ce ai un copil. Prin urmare trebuia sa fii succint cu nevasta-ta de la bun inceput si sa ii spui clar si concis ca asta va fi rolul tau dar doar atat: asta inseamna ca NU trebuia sa recunosti copilul, sa ii oferi divortul si copilul mult dorit si sa iti vezi de viata. Nu era mai bine asa? Si atunci ea ar fi luat o hotarare si ar fi stiut de la bun inceput daca merge singura si face copilul sau ramane asa si nu face copil. Nah, numa zic. Daca tot a bagat si ea insistente si santaj emotional ca vrea copil (dupa cum spui tu, eu nu stiu cum a pus exact problema) asa trebuia sa faci si tu ca sa stiti 100% cum stati.
Si atunci ar fi rezultat doua chestii: ar fi cantarit optiunea daca vrea sa fie mama singura and all that crap sau daca face copilul pana la urma sau nu.
Referitor la intelegerea de acum x ani: oamenii pot si au dreptul sa isi schimbe parerea. Nu e batut nimic in cuie 100%.
Iar referitor la plansul copilului: babies cry motherfucker :))) nu inseamna ca trebuia sa umblati la 100 de medici pentru asta. Also, daca situatia e tensionata si cu strigate in casa copilul resimte asta si starea lui poate fi proasta, chiar si asa la 2 luni. Asta ca sa iti imaginezi si sa iti faci o idee ce se va intampla pe viitor dupa ce mai creste si vede aceleasi cacaturi: ca el nu a fost dorit si nici iubit de tine / de voi, facut doar de dragul lelii
Atasamentul parental apare si din grija fata de copil. Nu ai cum sa simti ceva pentru copil daca il urasti, il simti ca un intrus in casa si nu l-ai luat in brate/schimbat/adormit. Normal ca il vezi ca un castravete murat momentan. La fel se intampla si in cazul femeilor care o dau in depresie postnatala: atasamentul poate intarzia sa apara si sa faca totul mecanizat. Nu ai explicat in marea ta scrisoare cum se poarta ea cu copilul.
Bottomline: ia o decizie pentru binele tuturor daca tot ai comis-o
NOU
Esti un porc insensibil si imatur. End of story. Ar trebui s-o apuci de-un picior pe doamna in cauza, cu copil cu tot, si sa nu ii mai dai drumul, ca asa noroc peste tine nu mai da a doua oara!
NOU
@OP: io băgam divorțu’ dacă-mi spunea că vrea plod din moment ce ne-am înteles clar că nu vrem copil. Dpmdv ea s-o căcat în relația aia foarte faină. O lăsam în curu’ gol cu plod cu tot.
NOU
Da dar nu. Adică sigur sigur urma sa plătească pensile alimentara minimum 18 ani d’acu înainte.
P.S. Atenție, umor FOARTE negru (nici nu știu daca e PC sa-i zic asa): OP, daca n-ai avut si tu norocul asta: euro.dayfr.com/local/amp/1116811
NOU
@Vladimir-Mihai: nu, n-aș fi plătit un leu. Aș fi dat-o-n judecată pentru daune emoționale de-o lăsam în curu’ gol. Astfel de jeguri ar trebui închise pe viață. Prea ușor se pișă pe viața celor din jur doar pentru că pe ele le mâncă-n pizdă, fără să-și asume responsabilitatea propriilor acțiuni.
NOU
Dar, John, l-a violat cumva când a rămas gravida? Tipul pana la urma a fost de acord sa conceapă un copil, apoi după ce femeia l-a născut l-a recunoscut. Ii convine, nu-i convine are obligații LEGALE fata de copil!! Cum a zis cineva mai sus, e cel puțin complice la situatie, nu e un inocent. Și apoi vorba aia: după sex neprotejat ce crezi ca iese? Un televizor? Iese un copil care e absolut neajutorat care trebuie ingrijit ca oul crud, care urla, plânge ca atâta poate face. Hai mai da-o în păsat ca trebuie sa fii imbecil sa nu știi lucrurile astea de baza.
NOU
@John Temple: cred ca pe justitia din orice tara o durea la bas de “emotionala” ta: din punctul de vedere al justitiei, sunteti casatoriti (uite, pariez ca fara contract prenuptial), ea este mama copilului tau, pe care l-ai recunoscut in acte, si aia e, nu ne intereseaza de ce vrei sa divortezi, copilul 99,99% va ramane cu mama si tu vei baga bani in buzunar. A poate daca ar fi existat un act notarial / o inregistrare ceva, care sa zica ma jur pe ce-am mai sfant ca nu vreau copii pana la sfarsitul vietii, asa sa-mi ajute Dzeu, amin! dar chiar si asa un om / o femeie (chiar daca Zorba Grecu’ se intreba daca femeia e om? 😀 ) are dreptul sa se razgandeasca si sa vrea copii. Fun fact: in unele tari, chiar daca divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotiei, ea tot are dreptu’ sa ceara niste drepturi banesti ca vezi Doamne ii va scadea nivelu’ de viatz’ dupa divortz, si onorata instanta ii poate acorda acest drept (asta chiar si in cazul in care cuplul n-avea copii!)
NOU
@Vladimir-Mihai: nu mai apuca să facă nici un plod c-aș fi divorțat de ștoarfă în momentul în care ar fi spus că vrea un plod. I-aș fi spus: bine, vrei, da’ nu cu mine. Pa!
NOU
@John Temple: ok. Atâta mai adaug: cheia concepției e la mama. Nu ne-a spus OP cum făceau pana sa rămână însărcinată, anti-concepționale sau altcumva. In cazul “cel mai rău” daca erau AC, duduia putea sa oprească sa le mai ia, si sa rămână însărcinată si sa-l puna pe OP in fata faptului împlinit. Si era iar prea târziu, se ajungea la aceeași situație de divorț, pensie alimentara etc. Mai p-aci prin vest sunt nenumărate cazuri de single mommies, unde despărțirea s-a produs când el si-a dat seama ca ea e însărcinată (nu zic însă ca toate s-au întâmplat “pe la spate” se poate ca tipii brusc sa realizeze ca nu vor sa fie tati, sau etc. sau cine știe, s-aibă îndoieli (“pater incertus est”)
NOU
Medicamenteeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee
NOU
@Vladimir-Mihai: da, cheia concepției la mamă. Dar să fi rămas mai întâi gravidă și să-i spună abia apoi omului că vrea copil ar fi arătat că femeia are un caracter mizerabil.
Asta a și dovedit în cele din urmă, încălcând acordul verbal inițial. Mi se pare mizerabil ca-ntr-o relație (romantică sau de afaceri) unul din parteneri să schimbe acordul făcut doar pentru că așa are chef.
@Cristina: calm your tits.
NOU
@JT Grow the fuck up.
NOU
John Temple, te văd scriind în mai multe locuri prin lumea asta virtuală. În marea majoritate a cazurilor, căcaturi. Sincer, nu ți-aș recomanda să te abții, pentru că măcar scrii corect și cu diacritice.
Dar, ca de la necunoscut la necunoscut: încearcă să te abții, asta dacă nu cumva plăcerea ta supremă este de reitera cât de prost ești.
Stay safe.
NOU
@Cristina: n-ai înțeles nimic din ce-a zis autorul și ai dat cu bățu-n baltă. Iar acum faci pe victima. Relax.
@zgriptoru: pe lângă că ești prost de pute-n urma ta, mai ai și păreri.
Pentru liniștea ta, io-mi dau cu părerea doar aci și la Vasilescu.
NOU
Dragul meu dobitoc: nici măcar un pseudonim la reply nu ești capabil să-l scrii. Ai uitat un “l” la coadă, prostul pulii internetului. Tu să fii sănătos.
NOU
Complicat…soțul este cel mai probabil foarte egoist iar soția este epuizată.
Egoismul nu face casa buna cu căsnicia, îmi pare sincer rău de mama si copil.
Căsnicia nu înseamnă doar petreceri, vacante si zero obligații, căsnicia înseamnă si sacrificiu, sa fii acolo pentru celălalt când este cumplit de greu, înseamnă si compromis, înseamnă sa te pui pe tine la locul doi pentru relație.
Cei puternici sunt cei care lupta, știți cine sunt cei care părăsesc primii vasul care se scufunda.
PS: Înțeleg etapa urletelor, am trecut prin asta împreună cu al meu soț si cred ca durat in jur de 5 luni perioada cea mai grea, dar cu timpul devine din ce in ce mai ușor. Totuși, sunt multe momente frumoase, bucurii care vin la pachet cu un copil într-o căsnicie.
Diferența dintre cei doi este capacitatea de sacrificiu: mama a sacrificat tot pentru copil, a sacrificat fizicul, sananatea, starea materială, cariera, posibil si relația de cuplu…pe cand tatăl copilului dorește sa fie totul ca si pana acum, doar pentru ca nu a dorit acest copil…
Si cat de trist trebuie sa simți sincer ca si copil ca nu ești dorit de tatăl tău…eu sper ca glumește si își iubește copilul dar si soția. Pentru ca daca continua astfel, dovedește ca se iubește doar pe sine, iar de soție doar se folosea.
Vad 2 solutii:
1. Mama si copilul sa plece la părinții ei o perioada sau sa accepte ajutor din partea lor o perioada (soacra se muta cu ei 3) sau
2. O bona sa fie contractată pe timp de zi ca sa ajute mama sa se odihneasca, preluând din sarcini. Plata bonei sa fie decontată de către soț. Trist, foarte trist si greu de dus. îmi este mila de săraca femeie, dar si fără ajutorul acestui soț ea va reuși sa își crească copilul si poate va întâlni un bărbat care sa o iubească si care sa își sacrifice egoismul propriu pentru ea.
Sa fiți bine, toți 3!
NOU
Mai este o problema despre care nu vad ca aminteste nimeni, tatal sa fie foarte constient ca astfel de decizii de ale lui pun mama intr-un mare risc de DEPRESIE Post partum.
O astfel de depresie a determinat mame sa ia decizii ingrozitoare, de curand o mama a sarit cu copiii de la etaj, unul a si murit. Sunt cateva cazuri mediatizate.
Depresia este oribila, tatal sa fie constient de consecinte si sa speram ca se va asterne liniste in casa lor.
Ganduri bune!
NOU
@Iulia: n-ai înțeles nimic din ce a scris omul.
NOU
nu, imi pare rau sa iti spun, dar mama e o vita cretina, la fel de proasta ca tatal. daca nu il vezi pe barbata-tu ca vrea copil la fel de mult ca tine, il lasi si iti cauti pe unu care vrea. NU e o solutie sa faci copii indiferent de situatie, nu a sacrificat nimic, e doar proasta
NOU
Asta e genul ala de corporatist arogant gretos. Mi-e sila de astia. What goes around comes around baiatu` meu. U just watch.Sa treaca cativa ani. Pe de alta parte, daca esti asa de insensibil ar trebui sa iei legatura cu medici din sfera psihiatriei sa afli ce tulburare de personalitate ai. Cel mai bine ar fi sa te cari.
NOU
@Mariuox: la fel ca Iulia mai sus. Nu pricepi un text în limba română dar te pricepi sa insulți. E ok.
NOU
Se poate si mai rau: www.reddit.com/r/relationship_advice/comments/14svfj0/my_dream_partner_33m_suggested_the_idea_of/
NOU
www.mirror.co.uk/news/us-news/i-broke-up-pregnant-girlfriend-31266736
NOU
Bai, 200 de comentarii si eu nu-mi explic o chestie legata de aia cu “m-am casatorit dar nu vreau copii”, ca mai sunt cativa:
Casatoria nu are la baza ideea ca vrei sa…urmasi?
Altfel nu inteleg de ce te-ai angaja legal la ceva. Ca sa ce? Sa te juri in fata legii ca dai la aceeasi gaura/stromeleag toata viata?
Sau din dorinta de a avea parte de coit garantat de statu’ roman de frica lipsei?
Nu de alta da’ traim in secolul domnului 21 in care pornhubu ne arata ca orice femeie indiferent de varsta dimensiuni sau doamne-feri betesuguri are nisa ei de balitori disponibili la orice ora si site-urile de specialitate ca orice barbat poate contribui la taxa de scolarizare a unei pletore de tinere talente, dupa gust.
Ca sa dea naiba daca in lipsa considerentelor de spor demografic i-as spune vreuneia: “Femeie, te iubesc asa mult ca vreau sa introducem si statul inchestia asta. Dragostea tine sau nu, fara sa bagi si ofiterul de stare civila in pat, ca nu te-ai tampit.
NOU
Mai sunt anumite chestii legale pe care statul român (și nu numai) nu le vede cu ochi buni, dacă lipsește certificatul acela.
NOU
Casatoria are la baza ideea ca vrei sa ai ce f&te cind ajungi acasa. Si sa nu te frece rudele la cap “da’ voi cind faceti nunta” de fiecare data cind te vezi cu ei. Cred ca asta e in cel putin vreo 75% din cazuri. Poate ma insel, nu stiu, dar cam asa vad eu problema cind privesc in jur…
NOU
Iti sugerez laba. Se pare ca cifrele ti-au fwtut mintea.
NOU
Eu nu iti pot da un sfat despre ce sa faci in situatia asta. Este asa de complexa incat daca te consideri inteligent ar trebui sa intelegi ca there is no win. Orice vei alege cineva va pierde si in majoritatea optiunilor veti pierde toti.
Nu vreau sa fiu pesimist, dar cred ca este important un reality check.
Cateva lucruri importante:
– Copilul acela o sa fie pentru totdeauna copilul tau. Poti alege rolul de parinte sau poti alege sa nu te implici deloc. Tot este copilul tau
– Decizia ta si a ei a creat durere si cel mai probabil trauma in lume (cel putin in cazul a 3 persoane)
– Exista un egoism acolo in povestea voastra foarte mare, cel putin asa inteleg din ce ai scris, dar cred ca este interesant de citit si un articole scris de ea
– O relatie care este un schimb reciproc avantajos bazat pe niste reguli clare prestabilite nu este o relatie romantica, amoroasa sau de prietenie intima.
Si cel mai important punct, cel cu care probabil nu esti de acord este ca te ascunzi in spatele logicii si a ratiunii. Este o forma de a fugi de greu, de durere Si cu cat fugi mai mult cu atat te lovesti mai greu mai tarziu. Poate ti-a fost foarte greu mai demult si acum mecanismul aceasta cu logica este un mecanism defensiv sa nu treci prin acelasi lucru.
Viata este si despre lucruri grele, dureroase si cum treci peste ele.
Ai scris in articol:
“aveam o viață frumoasă, exact cum mi-o doream, totul mergea bine, iubeam o femeie, mă simțeam iubit, totul era cum trebuie”
si pare ca nu este deloc asa.
Deci recomandarea mea este urmatoarea:
Sa te gandesti serios la viata ta si la deciziile (sau axiomele, valorile) pe care le-ai luat cand erai tanar. Este foarte posibil ca ce ai decis tu acum multi ani sa fie ceva ce acum a adus in lume durere si trauma. Si aici nu ma refer doar la decizia imi place viata mea si nu vreau copii ci in general la sistemul de valori al tau si ce consideri tu ca este important.
Sfatul meu: ia o decizie sa deblochezi situatia si apoi aloca timp sa te gandesti la viata ta si la cum crezi tu ca o sa fie de acum incolo.
Te invit sa te gandesti de exemplu la teme ca:
– Ce inseamna pentru tine un cuplu? O relatie? O prietenie? Este bazata pe ce?
– Ce inseamna o viata implinita a unui om?
– Cum te simti tu parte din specia asta?
– Care crezi ca este locul tau in univers, in cadrul social, in tara, in orasul si intre prietenii tai?
– Crezi ca daca stai la job sau departe de cineva 12h pe zi este asta o relatie? Daca pleci de dimineata si ajungi la 12-1 tu esti mai degraba un coleg de apartament decat un partener. Chiar si fara copil
– Crezi ca la 90 de ani (sa zicem) o sa te simti bine gandindu-te la toti clientii pe care i-ai ajutat? Crezi ca atunci cand vei locui singur intr-un apartament sau casa o sa vina vrun client la tine sa te ajute cand ai cazut jos?
La final (nu sunt psiholog si nu am nicio pregatire in domeniu) dar te invit sa te gandesti daca simti vreo emotie intensa fata de ceva din viata ta care nu este despre tine. Si daca raspunsul este nu, te rog sa ceri ajutorul unui specialist. Este posibil sa te gasesti oriunde intre trauma si ceea ce in engleza se numeste antisocial personality disorder.
NOU
@autor: man, voi nu ați ținut cont de părerea voastră dar vreți să știți ce cred niște străini? :))
Este un red flag în orice relație când unul dintre parteneri începe o discuție cu ” ori așa ori…” Atunci e necesar ca drumurile să se despartă. Preferabil amical. La 35 de ani trebuia să știi chestiile astea. Ea la fel.
Îmi place totuși chestia cu ceasul biologic…:)))
Wow! Frate, cum își f.t alții viețile. Aveți numa’ una in caz că nu știați.
NOU
219, cel mai bun comentariu!
NOU
Treaba voastra. Nu-mi bat capu’.
NOU
Începi să fii mai atent, mai faci niște sacrificii, în cel mai rău caz te lași de băutură, așa, doar de gura ei.
Nu faci un copil dintr-un motiv din ăsta.
Bottom line – există un copil. O să aibă nevoie de o prezență masculină în viața lui. Lasă locul altcuiva.
The ONE human thing you can do.
NOU
Dar totuși… n-are cum să aibă și grade și să descopere că un copil plânge.
NOU
Era mai bine daca postarea asta era o gluma, marcata corespunzator. “Acesta este un pamflet”.
Daca e adevarat, vai de capul copilului aluia.
Si matale ceri sfaturi pentru cine?
Pentru tine – pleaca si plateste
Pentru ea – pleaca si cauta sa fii platitia cat mai mult si no contact plus custodie exclusiva.
Pentru copil – rugaciuni si matanii sa nu iasa mult prea fucked-up-in-the-head sau eventual un fond special (ca tot esti finantist) care sa fie folosit de la 12 ani incolo pentru urmatorii 20 de ani de terapie.
NOU
Ia uite peste ce dadui, si nu trecura decat 10 luni de-atunci, mi se pare ca se potriveste PERFECT:
arhiblog.ro/societatea-actuala-barbatii-sunt-pedepsiti/
NOU
peste niste ani avem si parerea copilului: nici eu nu va vreau!
NOU
nu cred ca e reala chestia asta, chatgpt nu poa’ sa genereze copii.
dar daca ar fi, nu avem nevoie de inca un vladpascu si tac-su pe lumea asta.
NOU
Incerc sa comasez tot ce as fi vrut sa-ti scriu analitic intr-o singura propozitie: “Amice … esti idiot.”
P.S. Pacat ca ai tai parinti n-au gandit la fel ca tine. N-ar mai fi avut cine sa scrie postul asta.