Pentru toate proastele care habar nu au de ce respiră neasistat și ocupă spațiul aiurea pe planetă, niște rânduri scrise de mine mai demult.
cine a făcut din „amprenta de carbon” o problemă personală?
La începutul anilor 2000, British Petroleum se confrunta cu o presiune tot mai mare din partea publicului și a activiștilor de mediu. Era o perioadă în care schimbările climatice intrau pe agenda globală, iar marile corporații din sectorul combustibililor fosili erau criticate dur.În loc să reducă emisiile sau să investească semnificativ în surse de energie curată, BP a ales o strategie mai eficientă, doar că de PR.
În 2004, BP a angajat agenția de publicitate Ogilvy & Mather pentru a lansa o campanie globală de imagine. Ideea centrală: să mute responsabilitatea pentru criza climatică de la companii pe umerii indivizilor.Așa a apărut pentru prima dată calculatorul de amprentă de carbon personală – o unealtă interactivă care îți spunea cât CO₂ emiți zilnic în funcție de alegerile tale (transport, mâncare, electricitate etc.).
Strategia era genială: dacă cetățenii se simt vinovați, nu mai au energie să pună presiune pe adevărații poluatori.
Campania BP este considerată azi un exemplu emblematic de greenwashing – adică spălarea ecologică a imaginii unei companii poluante, prin campanii superficiale sau înșelătoare.
În timp ce milioane de oameni se gândeau dacă să mai ia mașina până la birou, BP și alte corporații petroliere continuau să extragă și să ardă combustibili fosili la scară industrială. I-au urmat, cu frenezie, toți producătorii auto, toți producătorii de baterii. Un raport publicat de organizația CDP (Carbon Disclosure Project) în 2017 a arătat că doar 100 de companii sunt responsabile pentru peste 70% din emisiile globale de gaze cu efect de seră produse din anii 1980 până în prezent.
Printre ele? BP, Shell, ExxonMobil și alte companii petroliere.
Și totuși, conversația publică a fost deturnată spre gesturi individuale: becuri economice, reciclare, evitarea pungilor din plastic, bea cu paiul de carton la mec, ca să salvezi broasca țestoasă de Galapagos.
De aici
Când scrieți despre amprenta de carbon, gândiți-vă că sunteți niște proști care nu înțeleg că marile companii au deviat responsabilitatea pe care o au asupra poluării, complet și total, către consumatori iar voi sunteți atât de tăntălăi încât nu realizați asta. Auzi, carne cu amprentă mare de carbon, smm.
Perfect de acord, dar asta nu schimbă cu nimic faptul că copos e un gunoi uman, în general.
absolut, nici nu are treaba
JOS labiile de pe carne!
Poate tu nu iei in serios, dar eu am o gramada de colegi care au acasa carne cu amprenta mare de carbon. Le numesc neveste