Contul meu
Acum vreo 20 de ani (da, știu, boomer) eram în Constanța și tocmai ce mă angajasem la Flanco, care deschiseseră un magazin prin centru. Tot în perioada aia, îmi luasem și o frumoasă bicicletă, de abia apăruseră alea cu amortizor pe arc sub șa, dar nu se găsea WD40, așa că mergeam pe ea și se auzea scârța-scâarța, zici că eram o corvidă venită să caute fer.
Anyway, divaghez. Tot atunci se angajase și un nou șef de magazin, o domnișoară ffff plină de ea, ceva rudă de departe cu Florin Andronescu, șeful de atunci de la Flanco.
Și mă duc eu la muncă la prima oră, ca un băiat silitor și stilat, dau să intru cu bicicleta în depozitul uriaș din spate, la care noua directoare:
– Cine ți-a zis ție că aici poate fi parcare de biciclete?
Sincer să fiu, nu mai țin minte ce am zis, posibil să fi fost ceva împăciuitor, pe vremea aia eram mult mai calm și mai cu țiglele pe casă. Oricum, răspunsul e că bicicletele personale nu au ce căuta în spațiul de depozit.
– Ok, bun, atunci mă duc să o duc acasă, dar o să dureze, că trebuie să vin cu autobuzul, ulterior.
– Tu faci ce vrei, dar eu nu îți permit să pleci, ești în timpul programului.
– Și atunci ce fac?
– Nu știu, scoți bicicleta din depozitul meu după care vezi că sunt clienți pe sală.
Am fost și am scos bicicleta, m-am urcat pe ea și dus am fost. M-a căutat vita aia vreo lună, inclusiv acasă, că am reacționat prea brutal, că poate o fi greșit și ea, dar și eu, să trecem peste. (umbla după mine pentru că eram ultra mega calificat, veneam după peste 2 ani de Flanco în București, câteva cursuri de vânzări și marketing făcute cu firma, traininguri în Turcia la Bosch, Beko și Arctic și încă alte câteva prostioare de astea extrem de utile, făcute pe vremea în care încă se mai făceau) Nu m-am mai întors niciodată.
La voi care a fost paiul care a rupt spinarea proverbialei cămile?
Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Pe scurt
NOU
“Te mananca capul”
Si m-am scarpinat si m-sm carat.
Si acuma ma tine cu juma de norma pe aproape aceiasi bani pe care mi-i dadea la norma intreaga, si ma duc cand vreau si cand pot, ca nu prea mai gaseste…
NOU
Cu prima ocazie cand s-a ivit ceva mai bun, pentru ca orice neica de pe strada care se angaja primea la prima strigare mai multi bani decat primeam eu, dupa 20 de ani de munca ireprosabila la firma. Si a angajat 2 oameni in urma mea + o firma de IT sa tina mentenanta. Am plecat la dublu bani unde sunt si el a dat cel putin de 4 ori salariul meu, ca s-a calicit la mariri de salariu de-a lungul timpului, in schimb munca a impins spre mine cat pentru 3 oameni.
NOU
Asta s-a intamplat in foarte multe cazuri, iar explicatia este simpla: Piata salariilor (pentru IT cel putin) a crescut procentual mai mult decat maririle promise angajatilor. Angajatilor li s-a promis de obicei vreo 5% marire anuala. Eh, gandeste-te ca piata a crescut cu vreo 10% in fiecare an – nu mai este cazul, dar au existat multi ani la rand cu nebunia asta. Si daca tu te-ai angajat cu 2000 euro, peste un an ai avut 2100, peste 2 ani ai avut 2205, peste 3 ani ai avut 2315. Peste 3 ani, tu esti deja un angajat mediu in firma aia, nu mai esti boboc si ai salariul 2315. Dar daca firma doreste sa angajeze un boboc, cum ai fost tu in urma cu 3 ani, trebuie sa ii ofere salariul pietei, adica 2662 (aia 2000 din urma cu 3 ani la care s-au adaugat anual 10%). Si asa ajungi tu middle cu 2315, iar juniorul cu 2662. Pam-pam!
NOU
asta e o metoda de contraselectie. mai platesc si niste oameni, pardon, femei s-o aplice sistematic.
NOU
M am trezit intr o zi ca nu mai pot merge acolo si sa mi irosesc viata.
Eram supracalificat pt jobul ala si nu mi dateau macar o marire de 100 de Euro pt ce faceam. Practic lucram pe mai putini bani ca in facultate si eram absolvent de inginerie.
Nu condamn compania, ca asta era postul, ci pe mine ca nu m am orientat mai devreme.
Am stat doua luni pe tusa si m am angajat pe dublu bani si in 10 ani am ajuns sa fac de 15 ori mai mult.
Learn or earn- nu faceam nimic din astea doua.
NOU
Nu mi-am dat demisia si nu am fost vreodata demis. Si nici angajat :))
Mai este timp… dupa 40 de ani poate ma duc si eu la primul interviu; nu ca as avea nevoie, dar sa bifez acolo experienta.
NOU
zici ca a comentat freige lol
NOU
corbi, eu ti-am spus de anul trecut ca vin genunchi proaspeti din asia si ar fi bine sa cauti un post de bugetar. in 2025 va fi mult mai greu sa il obtii.
NOU
Sa vina, de-abia ii astept! Platesc 3 CASS-uri, sa mai plateasca si srilankezii.
NOU
Tu ai elicopter propriu, a?
NOU
I-auzi, Corbane, ce au dat gagicile-ti din casa! Puteau si ele sa fie mai decente si discrete cu chestiile de alcov, nu se mai lua Morom3t3 de tine acu’.
NOU
Lucram pentru niste italieni, acum vreo 25 de ani. In prima saptamana unul din ei a zis o remarca naspa legata de romani si faptul ca ne vede ca pe niste sclavi ieftini. A doua zi nu am mai venit la munca.
NOU
respect! Asa se face!
NOU
De ce nu l-ai “raportat” prima data?
NOU
Am lucrat pentru un italian, unul dintre clientii lui n-a vrut sa dea mana cu mine pentru ca sunt roman. Fix in momentul acela a rupt contractul cu clientul.
Nu stiu de cati bani a fost vorba dar desi nu mai lucrez pentru italian si acum pastram legatura.
NOU
Cam asa si eu, lucram pentru un patron italian, firma era subantreprenor la o lucrare. Cand a venit antreprenorul general (tot italian) in santier a inceput sa faca scandal si sa ne reproseze chestii si sa ne insulte. Patronul meu ca sa dea bine pe langa ai lui a inceput sa ma jignesca si se arunce toata vina asupra mea. A doua zi am parcat masina firmei in fata sediului, i-am pus cheia in posta si mi-am chemat un taxi sa ma duca acasa.
NOU
Intr-o frumoasa zi de Marti m-am invoit de la serviciu, aveam o programare la dentist. Durere moderata, dar dintii sunt importanti. A fost nevoie de multa munca de convingere ca sa obtin invoirea, ca de ce nu ma duc dupa program, ca cine o sa ma acopere, cand recuperez…etc..
Si cum ma plimbam eu pe Bd-ul Iuliu Maniu in Bucuresti, ora 1pm, am realizat ca sunt foarte putini oameni pe strada. Ciudat sentiment, si atunci mi-am dat seama ca eu nu mai iesisem in timpul saptamanii, in orele de munca, de peste un an de zile. Obisnuit cu aglomeratia, am avut o revelatie. Exista viata si in afara muncii, dar in alt ritm.
A mai durat vre-o luna, doua, dar acela a fost momentul cand am simtit ca e gata. Aglomeratie, graba, stres la munca…mi-am dat demisia si am inceput sa lucrez pentru mine (PFA).
NOU
Deci de asta e aglomerat acum la pranz prin oras :)))))
NOU
Deobicei o oferta mai buna de la altii.
Odata, faptul ca incepuse afacerea proprie sa mearga, dar atunci am facut o romaneasca: am vorbit cu directoru’ de la HR sa ma concedieze si mi-au platit salariu’ pe un an in compensare.
NOU
De aia am ajuns în halul în care suntem, ca toți încearcă să facă o “românească”. Lasă, boss, facem jumi-juma, doar nu sunt banii noștri, da-i dreaq de imperialiști.
NOU
Cam asa Jeane. Pe de alta parte, ei aveau deja sistemu’ asta implementat, ca vroiau sa scape de aia pe care ziceau ei ca ii platesc prea mult (io venisem cumparat la pachet cu firma si cu patentele mele, ma incadram acolo) – de ce sa fiu prost si sa-mi dau demisia, cand puteam sa nu?
NOU
la discutia despre faptul ca nu mai e ok salariul, ca nu mai am motivatie sa continui, ca nu imi mai face placere ce fac, am primit raspunsul ca “la serviciu nu trebuie sa te simti bine”. a avut dreptate, am plecat de acolo rapid.
NOU
Cand am realizat ca sistemul e inchis si rodat, ca oamenii la nivel declarativ sunt super pe treaba insa sunt “ca o familie”, mersi da nu mersi am familia mea acasa 🙂
NOU
cu bac-ul obtinut la seral dupa treapta a 2-a (cei mai tineri pot sa caute cu gugal ce e aia) nu am putut fi promovat (directorul general nu a vrut), desi munceam pe rupte – ong din ‘murica in ro -> demisie si angajat imediat la o firma petroliera (cu o scoica) pe post mai ridicat decat ce refuzasera cei de la ong, salariu cu vreo 40% mai mare + marire cu 30% dupa 1 luna de proba pe un proiect (era 1996) – cel mai cool director pe care l-am cunoscut, un tip din australia “domnu’ m, diploma dumitale de bac o pun in sertar, ca nu am nevoie de ea, ce stii sa faci?”
NOU
dupa cine ai copiat la bac?
NOU
nu am nimic cu omul, dar cati seralisti care au luat bacul pe bune cunoastem?
se mai practica amestecarea seralistilor printre cei de la zi in salile de examen?
NOU
A copiat dupa manualul dupa genunchi. Dooh
NOU
la mate am avut 6 si un pic, la fizica am avut 6 si un pic, la lucrarea practica 8 si ceva sau 9 (era liceu de mecanica) si la limba romana un 7 parca – asa era in 1986-87;
da, un mediocru cu bac, asta e nu toti sunt facuti pentru it, ingineri si altele asemenea;
si nu am copiat, am invatat cum am putut – maica-mea cu 4 clase de la tara din baragan ramasa vaduva la 25 de ani cu un fiu de 6 ani (nu s-a recasatorit) era soferita de taxi si a fost tare mandra ca am luat bac-ul, chiar si asa, mediocru;
si am mai muncit pe rupte ca sa ajung sa nu imi fie rusine.
ps: printre altele, daca imi permiteti sa ma laud, ma descurc binisor cu 4 limbi straine
NOU
fii serios, tot respectul. nu mai vorbim de scris si exprimare impecabile
NOU
@daddy, am fost ultima generatie de seral la facultate. Nu stii cum e sa muncesti 9 ore pe zi si seara sa mai mergi si la facultate… Si sa le faci si altora teme, doar pentru bani, ca ei sunt prea lenesi dar au bani si tu vrei sa te dezvolti…. Nu vorbi tu de copiat, ca nu stiu care a copiat mai mult…
NOU
deci tu erai cam singurul care isi facea temele, ceilalti copiau si te-ai ofuscat cand eu am prezumat ca seralistii au absolvit copiind. logica perfecta, totul a fost sa afirmi cu maxim aplomb ca nu se copia la seral pentru ca tu faceai temele colegilor.
ba baiatule, am avut colegi exmatriculati pentru flagrant la copiat in examen, ceea ce n-am auzit sa se fi intamplat la seral sau la fara frecventa. sa inteleg ca acolo nu se copia?
NOU
moteky: daca gluma cretina pe care am scris-o a sunat ca un misto la adresa ta, sa stii ca nu asta a fost intentia. A iesit prost. Scuze!
NOU
@daddy, nu stiu de ce extrapolezi si generalizezi. Erau o gramada de materii, le faceam cate una pe an la cativa, nu credeam ca trebuie sa dau detalii. Asta nu inseamna ca au copiat la examene, le-au luat pe bune. Insemna doar ca eu, ca si altii, mai faceam un ban.Ca unii preferau 9-10 si altii acceptau sa ia 5-6 nu inseamna ca au copiat. Ok, ca i-am ajutat in timpul anului, da. Dar de invatat ei invatau! Dar nah, hai sa romanim….
NOU
@daddy: seralist cu doua ture de bac picate, de fiecare data la mate.
Hai ca mai pun, sa nu te plictisesti: performanta asta …doar dupa ce am facut 30 de ani.
Am dus si facultatea la zi, buget, cu 2 joburi.
N am copiat niciodata. Nici de al dracu`.
NOU
io am copiat de fiecare data cand am putut. Muie la lege 😀
NOU
cand mi s-a reprosat ca-mi fac branding personal pe spatele companiei
NOU
Ai lucrat la Otter?
NOU
a lucrat la ceausescu
NOU
Nu la Otter, la Vidra, tot cu incaltaminte…
NOU
Ia uite ce de oameni stie ca n-are dreptate cismaru!!
NOU
O tanti, sotia patronului, sefa pe contabilitate si hr si…orice s-a apucat ea sa-mi explice cum trebuie sa-mi fac treba…dar, asa cu importanta aia de patron roman care le stie pe toate. M-am dus la sotul ei si i-am spus ca din respect pt el (el era ok) nu-mi datez demisia pana nu imi gaseste inlocuitor. A cautat o luna, a gasit, am plecat. M-a sunat la o saptamana ca i-a plecat omul care venise in locul meu. citat: „pt ca e prea mult de munca pentru banii aia”, dar nu a avut curajul sa-mi ceara sa revin …stia ca nu mai am cum.
NOU
nu te suna nimeni sa iti spuna ca e prost
NOU
@DC
Nici pe mine nu m-a sunat, dar mi-a spus în față că a fost prost. Un fost vameș pe post de ”site manager” și care credea că se pricepe la electrică și managementul muncii. 3 luni i-a ieșit talentul prin piele, că eu am plecat la salariu dublu.
NOU
În studenție am incercat sa lucrez part time casier la mega image. Am rezistat 4 zile, motivul: Am vrut sa ies la pauza afara pentru ca voiam sa vad lumina zilei. Iesirea angajatilor fiind prin spate, prin depozit, am rugat o “sefa” sa deschida usa iar ea, o țărancă impuțita pusa sefa peste sclavi, mi-a zis: “ usa asta se deschide doar iesim noi, sefii, la tigara!”.
Initial am ramas “anesteziat”, parca nu conștientizam dar dupa 30 min fara sa stau pe ganduri m-am dus direct acasa.
NOU
Lucram la FanCourier, acum vre-o 15 ani, administrator retea. Era o tipa sefa, ne cerea sa facem un raport zilnic cu ce activitati am prestat, la nivel de minut (specificam cand am fumat, cand am fost la baie). Mi-am dat demisia, cu preaviz, fara scandal.
NOU
mi-am dat demisia pentru ca se oferea un pachet compensatoriu echivalent cu salariul pe un an si jumatate, iar perspectivele pe termen lung ale companiei le-am considerat defavorabile. nu m-am mai angajat nicaieri.
NOU
În general am pregătit un “plan B” dacă am putut. Eu le-am spus de fiecare dată oamenilor că o să plec, dar nimeni nu mă credea, oamenii credeau că glumesc.
Poate sunt încrezut când spun asta, dar eu cred că s-a văzut de fiecare dată când am plecat. Desigur, în timp oamenii s-au descurcat și fără mine, știți cum se spune: “cimitirele sunt pline cu oameni de neînlocuit”.
Ultima oară a fost imediat după revelion, prin 2012, s-a umplut paharul fără un motiv aparent și am anunțat că vreau să plec. Povestea este lungă și urâtă, nu o detaliez aici. 🙂
De atunci lucrez de acasă, un job de vis, dar și de coșmar uneori. 🙂
Mai am câțiva anișori până la pensie, să vedem dacă o mai prind. 🙂
Dacă mai mă lasă sănătatea și Ciolacu, mai țin de Intreprinderea Individuală pe care o am din 16.01.2013 și mai muncesc și după pensionare, dacă nu, asta e.
NOU
daca indeplinesti conditiile, iti recomand pensionarea anticipata partiala, cat timp mai este posibila.
NOU
Mulțumesc, daddy!
Să mă uit în acte, cred că am mai mult de 34 de ani lucrați, anul ăsta în iulie împlinesc 59 de…primăveri. 🙂
Am și ceva grupă a doua, nu prea mulți ani.
NOU
daca implineai 60 anul asta, era o treaba sigura, sa vedem ce va fi la anul, in rest indeplinesti conditiile actuale.
pensia anticipata te scuteste de obligatia cas si se poate cumula cu veniturile din activitati independente.
NOU
Mulțumesc. Nu, sunt mai “proaspăt”, sunt din 27.07.1965, nu cum zic unii răuvoitori, coleg cu Ion Iliescu. 🙂
NOU
Nea Gelule, da’ de ce nu-i dai în gât pe răuvoitori ca să le rupem cocoașa?
NOU
Ce să le mai rupem și noi, că o au ei ruptă de “tineri” ce sunt. 🙂
NOU
Primul meu loc de muncă, vreodată. O firmă subcontractată de Carrefour, mă ocupam cu așezarea raioanelor și alte lucruri.
Stăteam relativ aproape de mall, am primit tricoul cu brandingul și a doua zi am început munca.
Am fost pus pe raionul de sucuri și bere, parcă, și primul task era să fac “fata” la un raft de bere. După 30 de minute maxim, a venit reprezentantul Cola și a început să țipe la mine că de ce arată atât de urât raionul de la Cola și să mă duc repede să-l așez pe acela.
M-am dus.
După alte 30 de minute, a venit șefa de raion să se ia de mine că de ce sunt la Cola, dacă ea mi-a zis să fac berea.
M-am dus să fac berea.
Alte 30 de minute mai târziu, a venit iar cel de la Cola și s-a răstit la mine că sunt insubordonat, că mi-a zis să fac ceva și eu nu bag în seamă. I-am explicat situația, asa ca s-a dus s-o cheme pe șefa de raion și s-au răstit la mine, amândoi, că trebuie să fac raionul de Cola, că astia plătesc pentru asta.
În mijlocul raionului, ora 10-11, mi-am luat tricoul de pe mine, l-am pus în brațele lor și am plecat, în pielea goală, pe jos, prin mall și către casă.
18 ani, lecție de viață care mi-a prins bine.
Măcar era vară.
NOU
@Alex suna foarte familiar, primul job aceeași chestie la mine. Merchandiser la fostul Real de la Bobocica, Arhi poate știe.
Eu eram pe cafea și țigările de la Philipp. Nici nu aveam triocu, cu doar legitimație. La prima zi mi-au făcut turul și mi-au arătat programul, fiecare brand avea intervalul ei. Cel mai dezmăț era la țigări, aveau camera separată cu securitate și era greu să refac stocul la case.
Fiind fraier și mic, am rezistat cam o lună. Depozitul era afară, trebuia să alerg după motostivuitor să-mi ducă paletii la raft, apoi caută liză, toți țineau de ele. Erau tot felul de șefuleți de raioni cu tot felul de figuri, eu am ținut cu dinții de programul făcut de firmă.
La un moment dat mi-am pierdut legitimația, care oricum era o mizerie fără poză. A trebuit să merg la șeful de la pază care mi-a zis că dacă o mai pierd, nu mai intru în magazin.
Ăla a fost click-ul la mine, munceam pe minim pe economie 10 ore pe zi și 6 zile pe săptămână. Mi-am depus frumos demisia a doua zi, au încercat să-mi propună part time…nu mersi.
NOU
@Alex
Ar trebui să știe ceva toți reprezentanții și șefii de raion: cei care cumpără un anumit produs, preferă să-l ia chiar de pe un raft nearanjat la linie și să-și vadă de drum, decât să aștepte ca un băiețaș stresat să-și facă treaba și să se uite urât la ei când îi iau un produs din “aranjament”. Aspectul raftului nu o să schimbe niciodată preferințele. Dacă eu beau “Pepsi” și folosesc deodorant “Hâttric” (da, știu, nu se mai găsește! Ce dracu’ ați făcut cu el, fraților?!), n-o să mă apuc de băut “Frutti Fresh” și să mă dau cu “Intesa Sex”, pentru că raftul lor arată mai frumos. E o tâmpenie.
NOU
@ mache. Cam toate studiile de marketing/merchandising/attachment selling te contrazic. Că nu crezi tu că un raft aranjat are vreun efect poate fi o opinie pur personală și atat
NOU
@Radu
Zică studiile ce or vrea. În ce mă privește, cel puțin în legătură cu produsele pe care le iau din supermarket, am lista mea, care nu se schimbă, indiferent de aspectul rafturilor. Iar când încerc un produs nou, o fac în urma unor recomandări venite din anturaj, cel mult a unei reclame care m-a dat pe spate (din ce în ce mai puține în ultima vreme. Spre deloc.). Niciodată pentru că a aranjat Gigel la milimetru produsele pe raft sau le-a așezat în formă de nu știu ce. De la a-mi atrage privirea pentru o clipă, până la a mă convinge să bag mâna în buzunar, e un drum lung.
NOU
la cumparaturile din impuls, creste importanta factorului vizual.
NOU
@Mache: la Selgros mai exista. Rapid, pana nu l iau eu pe tot.
NOU
La o sticla de whisky cu niste fosti colegi de facultate(whisky pt ca nici o poveste buna nu incepe cu o salata sau cafea) ne-am “spart” si ne-am zis salariile. Afland ca sunt cam cu 30% sub media pietei m-am dus la sef si l-am luat deoparte si i-am explicat ca uite care sunt salariile, ca trebuie sa miscam ceva, ca luam prea putini bani pt produsul pe care il vindem(stiam salariile in departament si produsul se vindea prost deci nu aveai de unde sa ceri). In varianta doi ne putem duce catre alt departament si sa renuntam la produs(caz in care am fi dus-o mai bine). Da, ai dreptate a zis seful ! Cateva luni mai tarziu descopar nu doar ca nu dorea seful sa renunte la produs ci il si vinde la un nou client la pret de dumping si cu multa munca. Atunci am avut o “revelatie”: “seful” nu dorea sa mergem la un alt departament ca el acolo ar fi trebuit sa munceasca si sa renunte la pozitie. In urmatoarea luna eram deja la alta firma si am dus acolo si 4 colegi din departament. Mi s-a oferit pozitie in alt departament pe bani mai multi dar nu am mai vrut sa stau. Fostul “sef” e varza, fara oameni si i s-a inchis departamentul. A ramas mult in urma financiar ca povestea are ani de zile, s-a apucat puternic si de baut si ma uraste de moarte. Posibil sa-l si arunce firma din barca. Ca idee: nu faceti prostia in a incerca sa schimbati ceva unde lucrati. Oamenii sunt foarte refractari mai ales la ideile subalternilor.
NOU
La mine n-a fost bicicleta, a fost geaca pusa “ostentativ” pe spatarul scaunului. Era iarna, frig ca dracu si cuierele insuficiente. Aia care totusi puneau gecile acolo se trezeau cu ele pe jos si calcate in picioare de colegi misto care sufereau de smecherie. Aproape ca ma amuza acum, ca si in cazul tau, impunerea vointei sefiei pe baza de sefie si atat. Si absenta unei solutii decente la o situatie normala. Tot directoare noua, tot firma maricica (IT in Pipera, nu HP, sigur nu HP, nu mai insistati… ok era HP)
NOU
Am lucrat pentru vreun an sau doi la ITC, aveam birourile sub HP in Pipera.
A fost haios rau cand am aflat ca fetele de la HP aveau cea manual de ordine interioara (parca asa se chema) in care se detaliau chestii gen lungimea fustei si alte rahaturi.
Noi veneam in pantaloni scurti 😀
NOU
Incepusem sa ma gandesc prea des cum as da cu masina peste scarba aia care-si clama sefia.
i-am marturisit colegei ca io plec de-acolo ca m-a luat rau capul si-ala a fost momentul in care-am convins-o si pe ea.
am plecat amandoua in alta parte, de unde ea a iesit la pensie.
NOU
Nu mai aveam cum sa evoluez in functie si nici salarial, de la ultimul job (pentru functie de conducere trebuia sa fiu inginer + cursul respectiv pe care numai inginerii il pot face) desi mi-a placut mult ce faceam. Dar nu am plecat de la niciun job brusc. Intotdeauna mi-am asteptat inlocuitorul (cam 2 saptamani) sa predau stafeta.
NOU
Smecheria adevărată nu e să îți dai demisia, ci să stai acolo și să nu faci nimic., să îți vezi de ale tale.
NOU
My man….
NOU
Acest om merită statuie în fiecare sediu social de firmă din România.
NOU
Amen! Been there, done that!
NOU
In 2015 am castigat concursul pentru postul de “arhitect-sef” la primarie de comuna. Dupa o luna jumate mi-am dat demisia ca primarul urla la mine in sedinte sa semnez o autorizatie de construire pentru o lucrare publica fara avize. De atunci sunt casnica.
NOU
Rochelle, Rochelle: a young girl’s strange, erotic journey from arhitect-sef to masterchef
NOU
Dani Corban, nici nu stii cata dreptate ai!
NOU
Prin 2005 ma angajam vanzator de masini SH. Convenisem sa lucrez la un anumit sediu, aproape de casa. Dupa prima zi m-au trimis la alt sediu, la mama naibii, cu scuza ca le-a plecat singurul vanzator de acolo.
La noul sediu ajungeam in aproape 2 ore. Plus ca asa zisa mea sefa era zero barat, fusese pusa acolo doar pt ca era amanta sefului mai mare. Dupa cateva zile m-am ridicat de la birou si-am plecat acasa. Nu semnasem nici macar un contract de munca ceva, nu-mi cerusera nici o copie de buletin.
Fain a fost insa prin 2017. Lucram pe 4500 lei. Primesc oferta de la altii de 6000. Le pun ca vreau sa plec, ai mei imi fac contraoferta de 6800. Le spun alora ca am primit contraoferta si-o accept, ei imi zic: “Ce-ai zice de contraoferta la contraoferta?”. Si mi-au dat 7500 lei. Am plecat.
NOU
Te-ai grabit, poate puteai sa ramai pe 10000!
NOU
Când simt ca sunt luat de prost pe față, atunci îmi dau demisia și-mi caut alte oportunități.
NOU
Anii 96 aranjamentu lu al batran, cica sa ma initieze in campu muncii, ca tot terminasem liceul si nu luasem la facultate si frecam pwla (am luat anu viitor apropo)…ma baga la un vag tovaras de-al lui care avea firma. Un magazinas care vindea in special electronice. Asta om pe la vreo 40 si ceva de ani. Io ma duceam la buc dupa marfa (casetofoane, walkmanuri, casete, videouri, kkturi d-astea….toate chinezariile) c-o gioarsa de dacia break. Am fost de vreo 5 ori si de fiecare data mergea si nevasta-sa care ma fwtea la cap cu povesti despre fie-sa. Ca e desteapta, frumoasa, are si situatie buna ca mde, parinti patroni. Plm m-am prins io care-i treaba, io baiat frumos, serios si aia vroiau sa-mi bage urata pe gat. Ca era urata cu craci aia mica. Si semi grasa, fara cur, c-un fizic de baiat asa. Vreo 19 ani avea maimuta. Ba da’ urata de ingheta apa vara. Facea vrabia avc in zbor daca o vedea p-aia. Ultima data a mers si urata. Ba si de fata cu masa scotea niste libidosenii, ai de plm, ca sa iesim la intalnire, la film, la cofetarie, cum era pe vremea aia. Masa îi tinea isonu si se credeau tare amuzante. Am oprit la o benzinarie intr-un sat, am zis ca ma duc sa ma pis, am ocolit benzinaria prin spate, am iesit iar in drum am luat o ocazie si dus am fost. A iesit circ, m-a pulit ala batran ca-s nesimtit, ca el mi-a gasit de munca si io-l fac de ras, kkturi d-astea.
Apropo, urata acu e plina de bani ca le-a mers biznisu si s-au extins si la altele, e mai urata ca atunci, are 100 kile, are 3 plozi la fel de urati si e la al 4lea sau 5lea barbat. Si acu o ocolesc cand o vad.
NOU
Rad de 10 minute de… făcea vrabia AVC în zbor…
NOU
Primul meu loc de munca, eram ceva intre programator, analist si contabil. Aveam vreo 4 ani in firma, totul bine si frumos, ma intelegeam bine cu patronii, eram ala bun la toate, clientii ma cereau pe mine sa vin sa rezolv problemele, pina am cerut o marire de salariu pe cartea de munca, sa fac si eu un credit (pina atunci era minimul pe economie pe CM, restul in plic). Nu se poate, mi s-a spus, decat daca acoperi tu impozitele in plus.
Am mers la niste interviuri, am obtinut aproape dublu, totul pe CM. Cand am anuntat ca plec, mi s-a spus: ramai la noi, iti dam la fel.
Am ramas, dar ala a fost momentul in care s-a rupt povestea cu “totul bine si frumos”. M-a lovit economia de piata intre ochi si m-a trezit la realitatea patronului roman. Un an mai tarziu am primit o oferta cu 50% in plus (fata de noul salariu, ala care brusc “s-a putut”) si dus am fost. Nu au mai gasit niciodata om pe pozitia mea, iar 2 ani mai tarziu au inchis afacerea cu software.
Stiu ca nu intra la demisii date brusc … dar comentariile de pe aici mi-au adus aminte cat de prost am fost 5 ani de zile, cum umblam cu papucii gauriti in talpa caci nu prea sunt incasari, iar in timpul asta patronii schimbasera 2 masini, cumparasera un apartament in Iasi si construisera o casa in Bucium. Boule care sunt.
NOU
Da, dar vezi tu, în toate thread-urile “capitaliste” îți iei pvli dacă amintești de fazele astea, că vezi doamne nu te gândești tu la riscurile la care se expun ei antreprenorii, nopțile nedormite, lucrat 8 zile pe săptămână etc.
Sau, varianta scurtă: “fă-ți tu firmă, să te vedem!”
Multă, foarte multă gimnastică mentală pentru a justifica calicia.
NOU
Prin 2015 parca, lucram la o firma cu automate de cafea. Zilnic timp de o luna am intrebat cand vom semna contractul. M-a chemat sefa in birou si mi-a dat contractul cu salariu minim pe economie si “restul pana la cat ne-am inteles, in plic). Ce m-a afectat foarte tare a fost ca pana la acel moment o admiram pe sefa asta care era si foarte gravida si in scurt timp urma sa intre in concediu post natal. Dupa ce mi-a spus de marlania cu salariul singurul lucru la care ma gandeam era ca uite cum contribuie ea la crearea unei lumi mai bune pentru viitoarul ei copil. Am plecat frustrata si dezamagita si am inceput sa plang. Noroc ca pe drum spre casa mi-a murit motorul la logan (pe gaz, murea daca plecai cu el neincalzit) si mi-am dat seama ca daca plang pentru orice tampenie ma deshidratez naiba si mor.
NOU
Pt patronii straini, aia naspa, se stiu ei:
Și de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul si loganul, mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este, duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste.
NOU
nu reiese daca ti-ai dat demisia sau doar ai plans.
NOU
De ce spui ca esti “boomer”?
Esti născut intre 1946 si 1964?
NOU
A se nota ca n-am dat nicio replica aici.
NOU
Vad ca nu s-a zis inca. Mi-am dat demisia dupa ce sefa, totodata amanta, intr-un moment de sinceritate a recunoscut ca a mimat orgasmele de pana atunci, si dus am fost.
NOU
@Nelutu Erati amandoi in baie si va grabeati?
NOU
Sunt nelamurit. In povestea asta, tu i-ai tras-o dumneaei sau dumneai ti-a tras-o matale?
NOU
Parinte, erau in baie, in cada, la el acasa si el a plecat (lasand-o uda toata).
NOU
Amanta a scris un post acu câteva zile pe blog ?
NOU
Cand dupa ce abia nascusem prematur (32 sapt), cred ca nici nu apucasem sa intru in prenatal, eram in concediu de odihna, suna insistent telefonul si ma intreaba unul dintre cei 3 sefi de nu-stiu-ce. Raspunde sotul zice ca nu pot vb ca am nascut. Bun, felicitari alea-alea. Si suna iarasi,cretinul, dupa nici o ora
‘Mvai, am auzit ca ai nascut te-am lasat sa te odihnesti, dar unde e nu-stiu-ce?” eu fiind in concediu si lasand toate in ordine fix la botul calului, dar noa fiind si cretin si barbat asta nu era in stare sa isi gaseasca nici puta in pantaloni.
In momentul ala mi-am dat seama ca nu mai pot lucra cu echipa aia, Lucru care s-a confirmat cand am mers sa iau nu-stiu-ce act pt CIC cu sugarul dupa mine si sefa mea, femeie cu copil, ma ia deoparte si imi spune ca femeile destepte se opresc la un copil si sanu fiu taranca sa mai fac unul sau sa lipsesc 2 ani de la servicu.
Mda
NOU
Iunie 2010. firmă mică, 10-15 angajați. Patronu mă dăduse de vreo 3 luni la negru, că e greu, că plm, că vedem mai în toamnă.
Găsesc altceva, mă înțeleg cu oamenii, batem palma.
Luni dimineață făceam ședință la o cafea, să punem săptămâna la cale.
Beau cafeaua, scot cheile de la mașină și i le pun pe masă, merci de colaborare, te pup, am plecat.
Am crezut că face AVC, n-a zis nimic, s-a înnegrit la față pe loc.
În urma mea n-a trecut o săptămână și le-a făcut la colegi CIM-uri (mai erau vreo trei în aceeași situație)
NOU
„da, știu, boomer”
Câtă modestie pentru un coleg de generație cu oameni de seamă, cum ar fi regina Elisabeta. Aia de l-a înnobilat pe Drake.
NOU
Ps: Nici macar aici.
NOU
2003, primul job legal (aproape) dupa facultate. Vanzari usi de garaj, industriale, etc. Dacia 1300 de prin 8x ca masina de munca. Umblam prin 3 judete dupa fraieri, scuze, clienti, luam avansuri de mii de euro cu un catalog in germana, o agenda si niste foi printate a4 cu nota de comanda. Nici chitantier nu aveam dar nu a disparut in leu/euro in toata activitatea mea.
Tineam toata firma in spate, cu comenzi in fabrica, cu cautat transporturi, cu montatorii, cu programarea motoarelor, cu receptii si incasari de bani, etc etc. Nopti nedormite, zile intregi pe drum prin tara, etc. De bani nu mai vorbim ca erau bani de seminte, a trebuit sa platesc eu taxele la stat ca sa-mi puna salariul mai mare pe cartea de munca ca sa pot lua un credit. Minim plus ceva comisioane din vanzari (gen 0,0000x). Salariul minim atunci era 2.500.000 lei si eu mai primeam, daca aveam bulan, inca pe atat pentru tot ce faceam.
Intr-o dimineata pe la ora 8, pe drum aproape de bucuresti mergand la un montaj (da, noi plecam noaptea ca sa ajungem dimineata la montaj si fara sa fim platiti pentru asta), m-a sunat sa-mi zica ca cealalta echipa a plecat la montaj dar nu si-a luat sculele cu ei si ca de ce nu sunt atent la ce fac aia!? Cum plm sa am grija de aia sa-si ia sculele la montaj…daca asta e jobul lor! Sa monteze kkturile de usi. Am crezut ca imi pocneste o vena in cap de draci. I-am zis ca-mi bag penisu in firma lui si in toate si cand ma intorc am plecat.
Ajungeam sa vorbesc prin somn si nevasta-mea stia tot ce mi s-a intamplat mie peste zi.
NOU
Ultima cand m am enervat pe seful direct ca vorbisem cu el ca e nevoie de un anumit post in companie. Post care inca nu exista si eram singurul care ii vedea rostul. I am zis doar: cand afli ca o sa se faca postul asta de care inca nu realizati ca e nevoie, vreau sa ma anunti/propui. A zis ok, nu doar atatdar vb cu directoarea de HR eu pentru tine.
Am aflat de post cand s-a dat mail ca x s-a angajat pe respectivul post.
Dat demisia la nervi, nu aveam nimic pe teava, pandemie.
M-a sunat seful sefului sa nu, mi au dat rol mai bun. Salariul si beneficiile au crescut considerabil de atunci.
In curand e posibil din nou, dar de data asta nu o sa ma mai tine. Astept o oferta buna ca stiu ca pot mai mult
NOU
Citind poveștile, m-a frapat o chestie: practic, toate se învârt în jurul micului patron român. care altfel se plânge că, vai, ne-am vândut țara și alte mizerii de lozinci made in iunie 90. Sau auzi că: dom-le, românii au ajuns sclavi la vestici. Ei bine, imaginați-vă o Românie fără străini, cu patronat românesc 100%, dacic și verde de răutate până-n cerul gurii. Cea mai prietenoasă lozincă ar fi “vezi că mai așteaptă încă 10 afară, la coadă la angajări”.
NOU
Deci am lucrat in Romania vreo 17 ani si in Luxemburg de alti 7. In Romania am fost mereu cu gandul sa trag, sa rup si mereu bagam ca prostul, inclusiv in concedii lucram si imi luam laptopul cu mine, de prost sau de frica. La firma romaneasca sau corporatie de afara dar cu sefi directi romani, am fost mereu in prag de burn-out.
Aici in Vestul asta salbatic, fac chestii mult mai complexe, dar pe bani mai multi si n-am fost decat vreo luna in prag de burn-out. Diferenta? Aici daca am avut o parere, am fost lasat sa o fac, fara sa fie nevoie la toti pasii sa cer 5 aprobari de la sefi doar de sanchi, nu tremur mereu de frica ca ma dau astia afara daca o buctez. Bine, imi iau inca laptopul in concedii pt ca sechele, dar nu il mai deschid de 3 ani.
NOU
Tot cu patronii români, din ce am întâlnit eu: aproape toți cu salariul minim in acte, ziua de salariu e relativă, angajat pt. un lucru dar practic faci ce vrea/spune el.
NOU
Firma ( italiana ) rula angajati la greu la inceputul anilor 2000.
Oras universitar, “marfa” destula.
Media vechimii nu prea trecea de 6-9 luni.
Asa ca am ramas printre cei mai vechi, probabil din inertie.
Nu cautam nici afirmare, nici promovare.
Lucram de aproape 2 ani acolo.
Si a venit momentul in care sefuța a dorit sa “impulsioneze”, exprimand pe un ton nepotrivit, cum ar trebui sa lucrez.
Se intamplase si cu altii, nu avea vindecare.
Fara sa avem alte discutii, m-am dus imediat direct la HR si mi-am scris demisia cu preaviz, fara alte explicatii.
La nici o luna a schimbat si sefuța locul de munca si in mai putin de 2 ani firma s-a inchis.
La putin timp am schimbat si orasul, apoi țara.
Probabil ca a fost una dintre cele mai bune decizii din viata.
Tonul unei conversatii ramane important pentru totdeauna.
Tolerez prostia, incapatanarea, nepasarea, nestiinta, chiar si lasitatea,
dar tonul superior si/sau agresiv nu mai califica pe nimeni pentru un dialog .
NOU
Fac cam des chestia asta in ultima vreme. Firmele din Anglia au prostul obicei sa nu iti faca instructajul pe proceduri si sistemul unde se înregistrează informatia. (in cazul meu ticketing system). Si te trezesti ca esti luat la 11 metri ca nu trebuia facut asa, ca procesul e asta si iti mi vorbesc si de sus daca le spui ca nu ti-a aratat nimeni si ca ai înregistrat informația cum te-a taiat capul. Eu mereu le spun, daca sistemul permite sa fac asta nu e neaparat gresit dar in lipsa de instructaj nu am de unde sa stiu. Se calmează lucrurile o perioadă, eu bag frumos demisia ca imi gasesc in alta parte, ei se fac ca le pare rau ca nu ma pot pastra, si tot asa, pana o sa gasesc undeva unde merg lucrurile acceptabil.
NOU
Ba da’ eu nu m-am prins: Ai reusit sa te pontezi pana la urma la vreo firma?
NOU
cand eram angajat, m-am condus dupa trei principii:
– cand cineva mi-o trage, doar prima data e exclusiv vina lui
– prima data pun la respect pilele, cu restul nu voi avea probleme
– nu ma bag unde nu e treaba mea.
principiul ”mai bine sa moara ma-sa” nu mi s-a parut aplicabil.
NOU
Ne-a zis managerul mare intr-o ședința cu toată firma ca nu sunt bani pentru măriri salariale ca merge firma prost și la doua săptămâni tocmai ce si-a schimbat masina de firma, un Volkswagen Passat vechi de 5 ani la vremea aia, cu un foarte frumos Volkswagen Touareg.
NOU
Hehe. La noi la fel, cu diferenta ca si-a luat ceva Jaguar electric.
NOU
Eram in concediu si am primit mail de la sef (danez) ca vrea tot felul de update-uri. Asta fiind picatura care a umplut paharul pentru ca avea dinainte obiceiul prost sa trimita mesaje seara, dupa ora 10, ca vrea tot felul de chestii. I-am raspuns (tot din concediu), ca e nesimtit si ca-mi dau demisia. Dupa care s-a lasat liniste in inboxul meu. La intoarcere am avut o discutie, si-a cerut scuze, si m-a convins sa raman in firma pe alt job, unde nu ii mai raportez lui, ci unui alt sef cat se poate de ok.
NOU
Să fi fost prin anii 2000. Am stat câteva minute să mă gândesc dar nu pot preciza. Rămăsesem în România pentru actuala nevastă (munceam în Viena pentru 15 € în mână înainte de a o cunoaște). Mă bag în câmpul muncii românești pentru ea. Sincer nu mai țin minte exact câți bani câștigam, dar erau bani de semințe comparativ cu ce câștigasem înainte. Nfine,vorba cântecului; “ am muncit și nopți/am muncit și zile” și îi cresc marelui boss afacerea cu vreo 8.000%(opt mii, să ne înțelegem).Eh, treaba mergea- pentru el. Și într-o zi îl iau deoparte și îi explic că viața de zi cu zi s-a scumpit, el a crescut datorită mie,etc. Moment în care începe să vocifereze și să mă înjure, eu calm. Continuă omul meu vu urletele și povestea “ mai sunt 100 ca tine la poartă “, la un moment dat mă ia de piept și mă împinge. Cu un calm ardelenesc îi spun că îl omor dacă nu își ia mâna de pe mine. Mă lasă, plec cu ușa trântită după mine. A doua zi mă sună al meu ca disperatul. A treia zi la fel. Salariul restant nu mi l-am recuperat nici după 20 de ani, dar faptul că i-au căzut vânzările și după un an a dat faliment a compensat pierderea financiară.
NOU
firma avea imprumuturi garantate de patron?
NOU
Dupa vreo 14+ ani in firma aveam un proiect cu niste evrei.
Dupa vreo 3 luni m-am dus la patron (tot evreu) si i-am zis ca nu e ok ce se-ntampla:
– Munca multa, fara sa fie recunoscuta: Eu le-am zis ca X dureaza ca trebuie sa ma prind cum se face, ce se face, etc. Ei ca nu, ca maxim 30 minute. Zic: faceti voi daca dureaza 30 minute. Dupa 3 zile au venit cu coada-ntre picioare, ca poate totusi fac eu ca ei nu-s in stare.
– Sefi pe proiect sociopati. Vorbeam una, peste 2 sapt o rastalmacea cum i se parea lui. Din nou vorbeam ne puneam de acord, peste 1 luna la fel.
– Atitudine de sef de sclavi. Tu azi te ocupi de X. Pai ieri ai zis sa fac Y. Nu conteaza, faci X. La status: pai n-ai facut si Y? Cum se poate.
Patronul mi-a zis ca mai stai putin, ca vorbeste cu aia, mi-a dat un maxi-raise, etc.
Dupa inca 3 luni nu s-a schimbat nimic asa ca intr-o buna zi, m-am dus la HR si i-am zis ca imi dau demisia. Nu, ca stai, ca sa vb cu patronu, etc.
Am vb cu patronul, mi-a oferit sa stau acasa 6-12 luni platit si sa-mi pun ordine in ganduri. Daca vreau ma intorc la ei, daca nu ne strangem mana si ramanem prieteni.
N-am acceptat! Am considerat ca daca stau acasa si le iau banii ma oblig moral sa ma intorc si nu vreau sa-mi pun bariere in viitor. Au inteles si le-am zis ca sunt oameni de treaba. La insistentele lor am acceptat sa nu imi dau demisia si sa imi iau fara plata 6 luni.
Pana la sfarsitul saptamanii ma cauta un fost prieten sa-mi propuna sa facem un business.
Am zis ca e o ocazie prea mare ca sa nu profit chit ca eram rupt de oboseala dupa cat am tras la aia si nevasta-mea era insarcinata in luna a 6-a. Am fost 1 sapt in vacanta si-am pornit la drum din nou!
Despre cum mi-a dat teapa, in episodul urmator.
NOU
nu stiu daca se incadreaza patania mea in topicul de azi, dar tot o zic: vad anunt de angajare pe bestjobs la o firma mare si laudata din orasul meu, aplic si ma dau la interviul cu doua hr-iste profi. Plec incantata de acolo cu promisiunea celor doua ca urmatorul pas, interviul cu doamna manager al firmei, va fi definitoriu. Jobul mi se potrivea manusa, salariul foarte-foarte bun. Firma avea sediul in camp, transportul era asigurat decat nu era o problema, doar ca la inteviul final trebuia sa ma descurc cu transportul la sediul lor. OK-ish, n-am carnet asa ca sunt dependenta de transportul in comun. Plec cu vreo trei ore lai devreme de ora stabilita si ajung in camp, la sediul firmei fix cu un sfert de ora inainte de interviu. La intrarea in sediul firmei ma intalnesc cu o matracuca blonda in papuci de casa, gatita si parfumata. O intreb politicos unde e biroul HR pentru ca am fost programata la un interviu cu dna manager. Imi arata unde sa ma duc. Tipa de la HR vorbea la telefon cand am intrat si imi zice cu cel mai fain zambet ca dna manager are o sedinta ultraimportanta si nu ma mai poate primi. O intreb zambind: dna manager este blonda, imbracata asa si are papuci de casa in picioare? zice: Da, v-ati intalnit? Zic: Da, ne-am intalnit si nu am fost pe aceeasi lungime de unda cu conditiile. Am iesit din firma si, in acelasi loc, matracuca tocmai se ferea de mine sa n-o rastorn din cauza vitezei cu care am fugit de acolo. Dupa trei luni, probabil dupa ce si-au facut curat in sertare, m-au sunat din nou ca sa ma duc la interviul cu dna manager! Firma romaneasca!
NOU
Dupa ce ani la rand au tot plecat colegi si munca s-a tot impartit la cei care ramaneau (ca seful al mare facea savings la fondul de salarii pe spinarea noastra), ajunsesem anul trecut sa muncesc zi lumina si cand aduceam vorba de o crestere la salariu mi se radea in nas. Exact la timp am primit o oferta (fara sa caut), am mers la o discutie cu seful de la noua firma si omul mi s-a parut foarte OK, iar conditiile mult mai bune (cam 90% crestere salariala). Dupa cateva zile mi-am depus demisia si am plecat dupa cele 21 de zile de preaviz. Seful de la noua firma a respectat tot ce ne-am inteles, am constatat intre timp ca e un super baiat de treaba atat vreme cat esti serios si iti vezi de treaba. Lucrez de acasa 80%, nu ma bate nimeni la cap (dincolo veneau presiuni din toate directiile), iar salariul e mult mai bun. Munca e si aici la fel de multa dar macar stiu pe ce muncesc. Cei de dincolo au incercat sa ma convinga sa nu plec. M-au chemat la o sedinta cu o tantica de la HR cu doua zile inainte sa plec, cand eu deja predasem tot ce aveam de la ei (masina, legitimatii, telefon, etc). Nici macar n-am lasat-o sa-mi faca o propunere. Aveam oferta de dincolo acceptata si omul chiar ma rugase sa ma gandesc bine ca sa nu il incurc spunandu-i ca vin si apoi sa ma razgandesc. Nu am regretat nici o secunda desi am lucrat dincolo peste 30 de ani. Dupa ce am plecat eu s-au gasit si bani sa le mareasca salariile celor ramasi.
NOU
Acum 20+ ani mi-am facut seful direct varza in fata sefului cel mare si mi-am dat demisia din principiu, am plecat la o multinationala (cred ca nu erau prea multe in acea vreme), nu am plecat la bani mai multi ci doar am fost atras cu faptul ca vinerea aveam program pana la pranz si primeam o masina mai buna dupa ce condusesem toate daciile posibile, de la cele cu carburator pana la supernova cred ca se numea. Dupa prima zi la multinationala, dupa ce am aflat regulile lor interne de retardati si am semnat atatea acte de parca le cumparasem firma, m-am dus acasa si am plans ca un copil si am zis ca nu ma mai duc, pana la urma a iesit bine, firma veche m-a cautat si mi-a dublat salariul ca sa ma duc inapoi si m-am intors desi mi-a fost foarte greu, am plecat dupa mai multi ani prin demisie cand si aceasta firma a fost cumparata de o multinationala, 15 ani mai tarziu cand ma intalnesc cu colegii povestim de parca ieri ne-am despartit, asa cum te intalnesti cu colegul de banca din scoala generala dupa 20 de ani si povestiti de parca nu ar fi trecut atat timp. Nu am intalnit pe nimeni sa vorbeasca asa frumos despre o firma asa cum vorbesc eu si colegii mei despre vechea firma desi munceam foarte mult, nu ma intreba nimeni cata benzina am bagat, la ce hoteluri am dormit, de ce a costat revizia masinii x lei, unde sunt si ce fac, nu mai zic ca nu exista niciun raport de niciun fel doar la sfarsit de luna se uitau pe cifre intr-un tabel pe un A4 si mergeam mai departe
NOU
Am plecat dintr-o televiziune în momentul în care protejatul șefei, un arogant urât cu spume și prost ca noaptea, dar fusese editor la una dintre fițuicile de adolescenți din anii 2000, m-a înjurat într-un mail, în cc cu șefa și alții. Motivul? Începusem să postez chestii interactive pe socialele canalului tv. Era anul 2009 și cum să postezi asemenea ”rahaturi” pe sociale? Ce e aia să te conversezi cu publicul tău??? Blasfemie. Și m-a înjurat cu patos orătania aia așa că am mai adăugat eu în cc tooooooooaaaaaate mail-urile din compania pe care le știam, i-am dat un mumu cu jet și boltă și apoi am plecat. Am făcut literalmente foame vreo 6 luni, dar a meritat! A meritat din plin.
NOU
O seara corecta la -5 grade: easyimg.io/i/m43zk3h2u/20240123_212318.jpg
Fiti chill, viata e frumoasa, nu va angajati niciunde, ca pe urma va bate gandul sa demisionati, sa cautati altceva, sa munciti… munca strica viata. Fiti multumiti in chiloti la -5 grade si viata se simplifica.
NOU
Grimbergen? Leffe?
NOU
easyimg.io/i/rzq37a8ik/20240123_215326.jpg
NOU
cum imi spunea pe vremuri un betiv, daca muncesti, nu ai timp sa faci bani.
NOU
tu bagi legume in gratarul ala? O sa ajungi in iad, sectiunea vegetarieni.
NOU
Nu doar asta, dar folosesc si foaie de copt ca sa nu il murdareasca ardeiasii :))
NOU
La Jumbo. Nu aveam voie să îmi țin telefonul în timpul programului. Am rezistat o săptămână, mi-am dat demisia când m-a întrebat paznicul dacă am ascuns telefonul în haine.
NOU
Wow
La mega:
– Nu aveam voie cu telefon, trebuia sa-l lasam intr-o cutie la “sefa” in birou
– Trebuia sa ceri pauza pentru toaleta
– In pauza de masa erai obligat sa mananci in bucataria amenajata( nu aveai voie sa pleci in timpul programului sa mananci in alta parte)
Bucataria era ceva de 3mp cu lazi de bere in loc de scaune :))
– Programul magazinului era de la ora 8 dar “sefa” ca sa se afirme mai sus voia sa deschidem la 7:30 pt ca veneau 5 muncitori zilnic să-și ia tigari si cafeau si in mintea ei ala era profit pt magazin -> deci ea era o sefa buna. Nu conta ca ne chema pe toti cu 30 min mai devreme, adica de la 6:30 sau ca tot curentul consumat era mai mult decat “profitul” de la țigările muncitorilor :)))
– nu aveai voie sa iesi afara decat daca ieseau sefele la fumat.
– se termina programul la 14:30 dar erai obligat sa stai in plus ca sa descarci marfa care venea, ghiciți, 14:30.
Cum am scris mai sus, 4 zile am rezistat.
NOU
Numai eroi pe aici: după ce ați demisionat firmele respective au întrat în faliment pentru ca voi tineati șandramaua în spate, logic.
De curiozitate, v ați făcut ulterior firma de profil, cu angajați, taxe, chirii, probleme, bănci, furnizori, materie prima, produse, tva de plata, etc?
A, da, e greu. Mai bine sa ramai sclavul ala important care duce ditamai piramida în spate !
NOU
Uite ca eu, dupa 10 ani de la primul job, mi-am facut firma si are peste 10 ani de cand functioneaza si face bani. Pentru mine.
Ca angajati am avut si nu mai am. Pentru ca am fost prost si am zis ca daca eu eram serios cand eram angajat, sunt serios cand sunt angajator si platesc peste piata si sunt flexibil cu programul, etc etc si ei sunt seriosi.
Ghinion … sa ma exprim ca un ficus.
NOU
Nu toti vor sa-si deschida firma ulterior plecarii de la acel job cu sefi idioti. Vor doar sa fie respectati. Problema e ca atat din partea angajatorului dar si a angajatilor o sa gasesti oameni de toate felurile si sa fie seriosi 100% slabe sanse.
NOU
M am angajat in telecomunicatii prin 2005. Greu, da` mi placea ce faceam. Overall, am ramas cumva prieteni cand au vandut firma si reteaua unui integrator care a devenit ulterior NextGen.
Ulterior, am 4 angajari la firma de telecomunicatii, toate 4 in urma unor demisii la termen. Am lista serioasa, sunt genul care la primul stranut, dispare.
Negocierile cu mine sunt la nivelul “a, pai am atatea angajari nu din cauza faptului ca sunt neserios. E din cauza faptului ca angajatorii sunt”. (am CV ul detaliat pe ultimii 20 de ani, cele 5 angajari la firma de backup sunt acolo si am grija sa fie vizibile)
Ultima data cand am folosit backup ul, a fost acum 7 ani, de atunci sunt la actualul angajator. Da, am backup si acum, aceeasi firma, salariul care o fi, e trecut pe cartea de munca si e un fel de gentlemen`s agreement ca voi merita salariul ala fiindca da, imi place ce fac. Nu stau acolo din cauza ca placerea duce la exces 😉
Radem/glumim dar apare uzura, chiar daca ti place ce faci.
NOU
Firma de IT. O tipa îmi cere sa o ajut sa falsifice un certificat de vaccinare deoarece nu avea o monstra. Ii spun NU. Mă duc sa o reclam la HR, deoarece nu vreau sa lucrez cu oameni care fac falsuri. Pe Hr îl doar undeva deoarece acțiunea ei nu afectează compania. Îmi caut in alta parte si plec.
Intre timp acțiunile respectivei companii au căzut la 20% fata de când am plecat.
Nu eram vreo piesa importanta, ca sa zic ca plecarea mea a avut vreo un impact.
NOU
Am avut odată o tentativa de angajare, mi s-a părut straniu ca firma permanent făcea angajări pe exact același posturi de mentenanță si am zis ca vreau sa vad cum e acolo mai întâi, si m-au lăsat, acolo totul ok pana am ajuns sa discut cu un angajat curios de ce nu rămâne nimeni si s-a scăpat ala intr-un final, in spatele fabricii patronul avea teren agricol, când terminai era de cosit, săpat, prăsit, cules 😀
NOU
si aia, gen, se duceau?:)))))))))
NOU
erau de prin alte domenii care se duceau, făceau prin rotație nu știu cum, si ăștia de la mentenanță nu voiau 😀
NOU
fratica, traiesti si inveti…
NOU
Eu sunt pensionar din nastere. Cand m am nascut am iesit la pensie.
NOU
Prin 2002 proaspat inginer fara experienta am am fost “luat in probe” de un mustacios care avea titlul de “director tehnic” la un atelier de confecții metalice cu vreo 15 angajați (sclaveti).
Ma trezeam la 4 si făceam naveta pe banii mei vreo 60 km. Can 4 ore in fiecare zi. Dupa 4 săptămâni ii spun mustaciosului ca ma costa naveta si sa imi spuna daca are de gand sa ma angajeze sau sa imi dea banii pe luna trecuta si sa imi vad de drum. Ala imi zice ca am doua optiuni : prima continui fara plata pana considera el ca merit ceva bani, iar a doua sa nu mai vin. De atunci nu mai pot avea incredere in oamenii cu mustata. Femei sau barbati
NOU
gizas crist
NOU
Eram pe un departament HR si ma ocupam de cazarea pentru vreo 60-70 de muncitori romani in strainatate. Firma era aiurea, intarzieri mari de salarii, conditii proaste de lucru. De abia reuseam sa tinem oamenii. Patronul tinea sa reducem costurile in mod prostesc. Bugetul era mic pentru chirie. Si reusesc cumva sa gasesc cazarea intr-un complex, sa ma incadrez in bugetul patronului – am negociat la limita deoarece ne trebuia cazarea pentru vreo 3-4 luni. A zis patronul ca face plata prin OP, cam ciudat, deoarece platile le faceam electronic, dar in conditiile lui, nu te mira nimic. Mi-a trimis OP-ul scanat ca sa-l trimit proprietarilor complexului, vineri pe la 16:00, mai aveam vreo 1 ora ca sa confirmam cu plata avansului, altfel pierdeam rezervarea. Si ce era ciudat, ma intreaba -“ce parere ai?”, la care eu “ma bucur ca putem plati avansul (care era mare de tot)”. Apoi imi zice “nu se vede ca e in Photoshop, nu?”, “pana luni fac rost de bani si fac plata reala, doar sa nu pierdem rezervarea si sa stea proprietarii linistiti, oricum dureaza pana ce intra banii si nu vor suspecta nimic”. Am plecat, nu am trimis documentele si am scris un e-mail ca nu sunt de acord cu practicile firmei care pot duce la probleme uriase, mi-am atasat demisia cu solicitarea fara preaviz si aia a fost – au acceptat, mi-au platit salariul si ne-am vazut toti de treaba.
NOU
Ferestrele astea sunt cam murdare si ar trebui curatate!
Post de birou unde, pe langa altele, mai dadeam si cu aspiratorul, mopul etc….
NOU
mi se pare normal, e destinul tau de femeie…
NOU
Raspundeam in fata a 3 sefi separati, independenti si atehnici. Cand a aparut si al 4-lea m-am tirat.
NOU
Fost coleg promovat ca manager direct.Printre cei mai buni executanti , dar cel mai slab manager.egoist, nesimtit si tot pachetul.
Suna dupa program, chema la sedinte idioate la 2h de condus ( la sediu) , cerea rapoarte cretine suplimentare ( idei proprii, nu proceduri interne) de am fugit dupa cateva luni. Dupa mine, la maxim 1 an au plecat toti colegii – 6 la numar.
Poti scoate ciobanul din stana , dar nu scoti stana din cioban
NOU
eram anu 2 de facultate si mi-a facut intrarea un om la o firma. Firma condusa de un mafiot libanez…Eu: unu dintre baietii de la IT. Nu prea era extrem de mult de munca in prima luna, dar totusi fratele lui venea si verifca chestii pe monitor, d-astea.
Si…deschid oamenii supermarket. Au preluat o alimentara veche si eu si baietii de la IT (eram 3 toti) am cam tras tot sistemu. Pune case de marcat, instaleaza cantar, baga inventaru. Dupa care eu am ramas singur acolo. Chiar era misto, culmea, libanezu chiar avea respect pentru noi astia de la IT. Eram “domnu inginer”, io, putoi de 21-22 de ani.
Ba nene…si deschidem supermarketu. Fix de paste. Vanzari de vreo 80 mil in prima zi. Toata lumea vesela. Problema ca la un moment una dintre case a facut poc si a trebuit sa o schimbam, de urgenta.
Peste o saptamana ma duc sa vorbesc cu fetele de la mezelarie. Voiau sa stie de ce nu mai cumparam branza. Io: pai, penca mai sunt niste kile de branza pe aici? Branza: pula 😀
Dupa ce am cautat branza pulii am descoperit ca nu puseseram o setare in casa de marcat, deci tot ce s-a vandut la casa aia, in ultimele 2 saptamani, nu s-a facut update in sistem.
De aici a fost un show intreg. Am fost acuzat ca nu fac nimic. L-a trimis pe un amarat sa lucreze in supermarket in locu meu. I-am zis “boss..lasa-ma sa ma duc sa ii fac o zi training si dupa lucrez aici”. A urlat ca sunt smecher, ca vreau sa fug de munca etc etc. Moment in care le-am zis la colegi ca ii pup si ador si ca io imi bag pula. Nici macar nu mi-am scris demisia. Am plecat pur si simplu.
NOU
Anul de gratie 2006, lucram la o firma mica, patroni sot si sotie, se ocupa in principal cu importuri de marfuri pe care le vindea mai departe en-gross. Patronii bata la limba engleza, eu faceam de toate, ma ocupam de relatia cu furnizorii din afara, partial cu clientii din Romania, calculam salariile, ma ocupam si de calculatoarele si reteaua din firma, descarcam si tirurile cu marfa….
I se nazare patronului sa isi deschida un bar impreuna cu un cunoscut. Ma trimite sa obtin autorizatii, diverse….Le fac, deschide barul. A doua saptamana, era intr-o vineri, ma cheama in birou la el. Redau dialogul:
P: M-am gandit sa iti maresc salariul (n.a. Salariu care nu era formidabil, vreo 700 de lei, parca dublu fata de salariul minim pe economie net), ne-ai ajutat cu autorizatiile, in general te descurci si avem incredere in tine.
Eu: multumesc pt aprecieri
P: dar am si o conditie…
Eu: spuneti despre ce este vorba va rog.
P: stii ca am deschis barul si suntem asociati cu x…as vrea ca o persoana de incredere sa mai treaca cateva ore la cateva zile pe acolo, sa faca cateva verificari. Dar sambata ar trebui sa fii acolo, nu toata ziua, cateva ore, de la 10 la 18 aproximativ….ca na, n-ai sa ai timp in cursul saptamanii sa faci prea multe verificari, cel putin la facturi, vanzari. Oricum, nu cred ca e o problema, in alte tari lucrul sambata e standard.
Eu: ok, dati-mi o foaie de hartie
Mirat, imi da foaie, scriu demisia in fata lui, i-o dau, ramane perplex, il salut si ies din birou.
Cred ca a realizat ulterior ca a sarit calul, in preaviz s-a purtat cu mine foarte frumos, a tot incercat sa-mi schimbe hotararea, fara succes.
Dupa ce am plecat, 2 ani de zile m-a mai chemat sa mai fac diverse cu calculatoarele firmei, ale lor personale si ale copiilor lor…m-am dus, m-a platit de fiecare data.
Faza e ca nu era un om rau, daca aveai o problema personala si afla de ea, incerca sa te ajute, nu tipa, nu vorbea urat….mi-a parut rau cand am aflat ca a murit anul trecut.
NOU
nope. în 2006 700 lei era fix salariul minim pt post care necesita studii superioare și angajatul le avea.
been there.
pt studii medii – liceul- era 500 și ceva, spre 600, așa că 700 sigur nu era dublul salariului minim.
NOU
Anul de gratie 2006, lucram la o firma mica, patroni sot si sotie, se ocupa in principal cu importuri de marfuri pe care le vindea mai departe en-gross. Patronii bata la limba engleza, eu faceam de toate, ma ocupam de relatia cu furnizorii din afara, partial cu clientii din Romania, calculam salariile, ma ocupam si de calculatoarele si reteaua din firma, descarcam si tirurile cu marfa….
I se nazare patronului sa isi deschida un bar impreuna cu un cunoscut. Ma trimite sa obtin autorizatii, diverse….Le fac, deschide barul. A doua saptamana, era intr-o vineri, ma cheama in birou la el. Redau dialogul:
P: M-am gandit sa iti maresc salariul (n.a. Salariu care nu era formidabil, vreo 700 de lei, parca dublu fata de salariul minim pe economie net), ne-ai ajutat cu autorizatiile, in general te descurci si avem incredere in tine.
Eu: multumesc pt aprecieri
P: dar am si o conditie…
Eu: spuneti despre ce este vorba va rog.
P: stii ca am deschis barul si suntem asociati cu x…as vrea ca o persoana de incredere sa mai treaca cateva ore la cateva zile pe acolo, sa faca cateva verificari. Dar sambata ar trebui sa fii acolo, nu toata ziua, cateva ore, de la 10 la 18 aproximativ….ca na, n-ai sa ai timp in cursul saptamanii sa faci prea multe verificari, cel putin la facturi, vanzari. Oricum, nu cred ca e o problema, in alte tari lucrul sambata e standard.
Eu: ok, dati-mi o foaie de hartie
Mirat, imi da foaie, scriu demisia in fata lui, i-o dau, ramane perplex, il salut si ies din birou.
Cred ca a realizat ulterior ca a sarit calul, in preaviz s-a purtat cu mine foarte frumos, a tot incercat sa-mi schimbe hotararea, fara succes.
Dupa ce am plecat, 2 ani de zile m-a mai chemat sa mai fac diverse cu calculatoarele firmei, ale lor personale si ale copiilor lor…m-am dus, m-a platit de fiecare data.
Faza e ca nu era un om rau, daca aveai o problema personala si afla de ea, incerca sa te ajute, nu tipa, nu vorbea urat….mi-a parut rau cand am aflat ca a murit anul trecut.
NOU
El se bucurase ca aflase un om bun la toate, pe care se putea baza. Baiul a fost ca nu a pus problema cu tine, nu a discutat cu tine daca vrei sa lucrezi si sambata sau cel putin sa-ti ofere salar f bun pt ce iti cerea…
NOU
mie intotdeauna mi-au placut glumele astea cu “munceste si tu mai mult”. De mic am fost un super fan 🙂
La supermarketul de care vorbea s-a dat info: tre sa fie macar un om din fiecare departament, la munca. Zi de zi. Vedeti voi cum va aranjati
Io, ma uit in stanga, ma uit in dreapta: eram singurul om din “departamentu” meu. Le-am explicat ca imi place de informatia lor si ca sambata si duminica ma gasesc la telefon. Exceptand un singur telefon, ca am scris informatiile apesi asa: taasta 1 + tasta 2 + tasta 3 si ei apasau tasta 1, tasta PLU, tasta 2 si nu mergea, culmea…nu au avut nevoie de mine 🙂
NOU
….. in momentul in care mi s-a reprosat ca rup usa la terminarea programului, desi faceam in 3 ore treaba de 8 iar alti colegi stateau 10-12 ore sa-si termine treaba. Firma a ramas doar cu idiotii care o lalaiau la lucru. Si-au inchis o parte din magazine, calitatea produselor a scazut…..etc, tot tacamul. E vorba de o firma romaneasca, producator de bijuterii. Toti cei buni au plecat, intr-un final. Unii continuam in domeniu, altii in alt domeniu dar categoric mai multi bani si respect.
NOU
Anii 2000, ma mut de la firma de termopane unde eram vioară întâi la o alta firma (pe hârtie mult mai buna cu cifre de afaceri mari și profit) cu discuție ca îmi câștig procent din firma în fiecare an, în loc de bonusuri.
Într-o luna de munca organizez treaba asa de bine ca ajung lucrurile din nou la zi după ce la venire aveau întârzieri de peste 3 luni.
Aveau de mutat firma într-o noua locație; am organizat totul atât de mișto încât downtime-ul a fost de 48 de ore. La mutare am găsit o încăpere plina de feronerie, pe care am organizat-o și pe aia ca ma pricepeam și la ele. Când au văzut ca sunt policalificat, au făcut ședința și m-au chemat în mod ceremonios sa ma anunțe ca ma voi ocupa și de depozitul de feronerie, ca doar ma pricep și îmi place.
Nu s-au prins ca au forțat nota.
Mi-am dat demisia în aceiași ședința, s-au albastrit la fata, ca ei sperau sa le urc firma cu măcar 25% pe an și eu sa primesc 1%. Mi-am dat seama ce prostie era sa fac cu timpul meu. Tl:dr in 2 ani au dat faliment cu strigături.
NOU
Când o scârbă mi-a trimis mesajele la HR să mă pârască că ceream să-mi fie respectate drepturile de angajat. Lucram în telemuncă de doi ani, în program normal, la firma X, dar șefuțu a zis să mă cheme două nopți la sediu la firma lui Z aflată în insolvență, asta pe lângă zilele de telemuncă normale care erau în conformitate cu contractul. Also, eu lucram în telemuncă la firma X, dar făceam ture de noapte la firma Z, cu care în mod normal nu aveam contract, dar se întâmpla să fie același patron.
Patronul, un țărănoi bătăios care înjura angajatele, le făcea glume porcoase și sexuale în ședințele prin ZOOM, bineînțeles că fiind în România, nici acum nu l-a reclamat careva, nu era cineva cu care să îndrăznești să te contrazici cu el.
Asta am făcut vreme de cinci luni. Am muncit de mi-au sărit capacele. Fără training corespunzător. Cu un mediu abject de toxic. Genul ăla de job în care se înjură prin ședințele de ZOOM, dar noi trebuia să livrăm produs pentru oameni smarți, cu studii superioare și cu salarii de peste 1000 euro.
Veneam acasă frânt de la muncă la 8 dimineața, și la 13 trebuia să vin în ședință pe ZOOM. Nici vorbă de dormit, de respectarea programului de odihnă. Mă chemau și în ziele libere, deși în contract nu specifica așa ceva, nici nu trebuia să particip la ședințe de regulă. Dar eram obligați de patron în mod nescris. Asta în zilele bune. Că în zilele proaste și agitate stăteam și până la 12.
M-am plâns șefei de tură nervos în scris, prin WhatsApp, că ori îmi crește salariul, ori nu mai fac ture de noapte la birou.
Șefa de tură, bineințeles, o mimoză răsfățată preocupată numai de modă și de rahaturi, nu-i păsa, zicea că să vorbesc cu patronul. Bineînțeles că nu voiam să mă iau în gură cu el.
Un weekend am refuzat să mai muncesc de la sediu, și munceam de acasă pentru firma Z. Puteam foarte bine să o fac de acasă măcar atâta pentru ambele firme.
Luni după amiază, mă cheamă șefa de tură și managera în ședință că de ce nu vin la sediu.
M-am plâns pentru că nu sunt plătit corespunzător, că stau peste program, că
A început managera să mă amenințe cu contractul, că îl încalc.
Doar că în contractul semnat în 2021, nu scria nimic de muncă la birou, nici că să muncesc pentru firma Z.
Ajung trimis la HR.
Mi-au trimis mesajele la HR în care mă plângeam de condițile de lucru, iar HR-ista, o vită, zicea că nu e reacție demnă de angajat , că e comportament urât, că ori accept așa, ori îmi dau demisia. Că dacă sunt angajatul la compania X, sunt și angajatul la compania Z. Am zis „ok” la mișto, că în gând îi uram numai de „bine” șefei de tură și HR-istei, ca să pară că am înțeleles, că sunt de bază, că nu plec, că o să aibă activitatea companiei Z în situație stabilă.
Pe urmă, au început să întârzie plata salariului și cu cinci zile. Asta în condițile în care munceam de rupeam, cu nopți nedormite, burnout, asta în timp ce șefa de tură îmi făcea observații că de ce aia, că de ce nu….
Ca să închei luna și să-mi iau salariul întreg + plus plata pentru toate zilele libere neluate, mi-am dat demisia fix în seara când aveau cel mai mult nevoie de mine, când efectiv „ardea situația”.
Am ieșit de pe toate grupurile, am predat laptopul și dus am fost.
Mi-am găsit job după numai două săptămâni. Lucrez numai în telemuncă, unde contractul e respectat și plata salariului se face la timp.
Între timp, aud că firma Z a început să-mi exploateze colegul cu care mă înțelegeam cel mai bine.
A plecat și el după numai o lună.
Și firma Z, dar și X, au intrat în pierdere totală după ce mai mulți angajați au început să-și bage pla și să plece.
Șefa de tură care era o mimoză răsfățată, a început acum să muncească din greu ca orice angajat de rând, altfel patronu închidea coșmelia.
M-am simțit ok doi ani la firma X unde patronul nu era prea implicat. Dar lunile muncite la firma Z au for HORROR.
Cred că nici dacă mă angajam la Mega Image sau la McDonalds nu pățeam așa ceva, să mi se încalce contractul în așa hal și să fi avut șefi atât de toxici!
NOU
Transparență totală: eu nu pot să concep situații de genul celor descrise aici.
Dacă mai e cineva în situația asta, vă rog ridicați mâna, dacă nu, mă descurc singur.
Zoom, telemuncă – sună a anii 2020+, “la oraș” . Patron țărănoi care strigă la angajați și îi înjură, salarii neplătite la timp, ore suplimentare aiurea, firme căpușă… negrule, ce? Asta deja duce cu gândul la anii 90, vestul sălbatic.
De ce stai mai mult de o lună în așa condiții, mai ales că ne povestești că, la plecare, ți-ai găsit de lucru în două săptămâni. Era salariul foarte atrăgător?
Nici nu zic nimic de “evitarea conflictului” cu țărănoiul…
NOU
eu am avut 2 cu strigaturi.
prima un sef care m-a invatat meserie si super destept… absolventi de facultati de top din europa inclusiv oxford. (medicina economie si multe alte supraspecializari) dar un caracter infect… m-a fortat sa-mi dau demisia la zi eu a doua zi m-am angajat altundeva… dupa m-a hartuit ani de zile desi nu am plecat nici tangential in domeniu… m-a dat in judecata pentru diverse degeaba, a mers la toti sefii mei sa ma dea afara, sapamanal mail-uri a fost ceva deosebit.
dupa ani, am zis ca nu ma mai angajez si dupa o vreme alta firma a tras de mine sa merg la ei. am avut un deal cu seful cel mare ca nu vin angajat ca eu eu vin cu firma mea, avem un contract eu nu am sefi doar omul de pe contract (seful cel mare) imi spune ce si cum. ma apuc de treaba in 2 ani ma trezesc ca isi aduce toate familia, amanta in firma lui, o multime de incompetenti si aia imi cer rapoarte chestii ma sicaneaza constant… binenteles eu le aratam clauzele contractuele si sa o ia in mana si sa o frece bine. intr-o zi le zic sa nu am deranjeze ca nu am chef de ei, ma duc la pescuit (gen era zi lucratoare)… si seful cel mare imi trimite mail cu toti in cc sa-si arate sustinerea cum eu as fi neserios.
Ii dau reply all ca imi bag si imi scot fix ca in versurile din mafia in toata familia lui prezenta in firma, in amanta, cu nume si prenume si in el insusi ca are impresia ca imi pasa de orice altceva in afara de deal-ul nostru.
Si acum dupa multi ani ocazional mai primesc acel mail in anumite medii anonimizat la petreceri si se rade. a fost dragut… seful respectiv inca ma cauta mai vorbim… :)) si stiu sigur ca ii pare rau ca m-a dus in situatia aia… dar na… familionul si amanta sunt inca acolo.
NOU
Si eu cu “micul sef roman”.
Ma recomanda o cunostinta la ea la munca. Un camp oarecum nou pt mine; se angajau oameni de consultanta ERP pe operational sau pe financiar, eu am ales operational ca pe asta stiam sa lucrez.
Cunostinta pe laude; e relaxant, ti se face un training, intri in sedinte de training cu colegii, ai informatii peste tot, lumea deschisa, frumos, delicat, mariri, bonusuri garla, etc.
Ma angajez.
Mi se pune “in brate” un manual de 1700 de pagini de la Microsoft, vreo 300 tineau de activitatea mea. Mi se indica sa invat varianta noua a softului. Ulterior aflu ca majoritatea clientilor folosesc variantele vechi…
Ma apuc si citesc, rasfoiesc, testez, iau youtube-ul la mana ca altfel adormeam cu pdf in fata…
Cer training. Nu are cine, nu e timp, proiect mare de finalizat. OK.
O tanti pensionara ajunsa la rang de manager de proiect ne spune astora noi sa ne apucam sa facem simulari de PREZENTARI POWERPOINT. Frumoase vizual, neaparat in romana, cu diacritice. Ca la clienti trebuia sa trimitem inclusiv mailurile cu diacritice.
Facem alea, in lipsa de activitate. O luna mai tarziu, 3 persoane inca eram la nivel de “pdf, youtube si facut ppturi”.
Cand am inceput sa intru in sedintele cu clientii cu unul dintre colegi, a rasarit adevarul. Acest coleg uneori baga si 36h d pe munca pt ca veneau niste prezentari de la niste terti din (sa zicem) Austria, intr-o engleza stalcita, care trebuia pusa in cuvinte si printscreenuri in romana, clientul stiind engleza la nivel de “hau du iu du du”. Si statea si rupea noptile facandu-le la astia instructiuni.
Intre timp, dupa 2 luni mi se aloca primul subiect sa lucrez si eu. Financiar. Le zic ca nu stiu ce sa intreb pt ca nu stiu implicatiile; sunt angajata pt operational. “Lasa ca esti desteapta si te descurci”. Stiu ca-s desteapta, doar ca nu pe financiar. Ajunge subiectul la mine, caut ajutor…. ajung sa cer programatorilor ce dezvoltare sa faca pt client. Aflu ca dureaza cam 1-2 luni pt ca sunt depasiti de volumul de munca.
Intre timp, cunostinta ma aburea ca-s toate bune la ei, “ca o famiglie”.
Baba cerea prezentari ppt cu diacritice.
Aveam pontaj in multiplu de 15 min cu ce munceam/faceam.
Nu mi se facea evaluare, nu mi se facea training… 3 luni si un pic mai tarziu.
Intre timp merg la interviuri. Stiam ca din doua, la cel putin unul ma ia. Scap “discret” informatia ca merg la un interviu la cunostinta. A doua zi apare subit o evaluare excelenta si o crestere de 30% la salariu =))))))) ca vai ce bine ma descurc. Hai serios…
In orice caz, accept marirea, dar o sapt jumate mai tarziu bag demisia fara nici un raspuns de la ceilalti doi posibili angajatori, ca nu mai suportam.
M-au balacarit doua luni, si cunostinta, si baba, si seful. Ca ce nerecunoscatoare, ce nesimtita, astia tatuati ca mine nu isi gasesc drumul in viata (luasem 4h invoire sa ma tatuez), nu stiu sa fiu corecta, am tradat prietenia (ce?!), ipocrita ca am acceptat marirea desi stiam ca plec, valuri delicioase de oftica.
NOU
Anii 90.
Cred ca primul job: tehnoredactor (Quark Xpress si Adobe Photoshop) la un ziar sportiv publicat de un smenar in Bucuresti. La un moment dat am intarziat fix miercuri in ziua in care trebuia trimis ziarul la tipografie iar patronache avea obiceiul sa mai vina cu corecturi. A inceput sa urle la mine, i-am spus ca plec si s-a panicat. Am plecat iar saptamana aia n-a mai aparut ziarul.
Alta data: vanzator de publicitate la o revista de IT (un fel de Chip frantuzesc) ajuns acolo dupa o tura la Ziua lui Rosca Stanescu (tot publicitate). Patronache (un roman repatriat din Franta cu tot cu conceptul revistei) s-a trezit ca vrea el sa vorbeasca personal cu singurul client (adus de mine) sa-i explice ca eu sunt prost si vrea mai multi bani decat era trecut in oferta printata de el. L-am pulit si l-am lasat si fara clientul repectiv. A rezistat pe piata doar cateva luni (banuiesc pana a terminat banii cu care venise).
La corporatie – mai recent: un sefut fara treaba a venit sa ne explice ca de maine sa nu mai venim in pantaloni scurti. I-am explicat ca de maine nu mai vin de loc si s-a panicat grav. Asa ca s-a facut ca a uitat de noua regula si n-a mai aparut pe la noi prin birou.
NOU
Ba nu stiu ce sa zic, pantaloni scurti la birou? Parca ii prea de tot.
NOU
Cand la un internship mi se ofera aproape dublu ca salariul de profesor gradul 2, titular cu post… practic nici n-a fost o alegere.
NOU
Prima demisie a fost pe la 19 ani, lucram in redactia unui ziar obscur de provincie. Don’t judge, studenta fara bani, economia praf in oras, am zis sa incerc.
Motivul demisiei, dupa doar o saptamana: nu imi placea lipsa de moralitate de pe acolo. Dar cireasa de pe tort, venita de la colegii de redactie: am gasit la baie o pagina din ziar, maronie, mototolita si folosita. Se stersesera cu ziarul la fund. Literally. Se stersesera cu munca lor. La fund. :))
NOU
Mi-am dat demisia brusc de 2 ori in tinerete. Si acum cand ma gandesc felul cum am facut-o zambesc tamp si ma bucur.
1. 18 ani, vanzator la casa la Burger King. Cineva a avut diarie exploziva in toaleta. Noua sefa m-a trimis sa spal toaletele desi aveam femeie de servici. M-am dus, nu am gasit mopurile, produsele si am coborat sa intreb unde sunt. Mi-a spus cu o scarba sa spal cu mana daca nu am cu ce. Am tipat la ea de fata cu toti clientii “imi dau demisia!!! Paaaaaaa!! Du-te tu si spala cu limba”. Am aruncat sapca pe jos foarte dramatic si am plecat.
2. 19 ani, plecata prin strainatate, munceam la o agentie de vanzari sejururi turistice. Aveam o sefa romanca foarte aroganta. M-am dus sa ii cer stoc de ceva brelocuri pentru biroul nostru (erau doua birouri la 5 minute distanta). S-a uitat la mine scarbita scotand ochii din calculatorul pe care se juca si mi-a spus “cu mine nu vii si vorbesti asa cand ai tu chef, imi dai un email si faci programare” (stocul statea in dulapul din spatele biroului ei, incuiat). I-am raspuns ok, papa. Am inchis calculatorul, am lasat stocul si cheile si am plecat.
Offf ce bine a fost!!!!