Nu am fost vreodată un fan al lui Singur Acasă. E ok, e un film drăguț, decent dar nu simt că mă atinge pe undeva în materie de Crăciun. Același lucru și cu Die Hard, care e chiar mișto, dar a fost promovat de ProTV la statutul de film de crăciun, nu prea are treabă atacul de la Nakatomi Plaza cu vreo senzație de cald și bine pe interior.

Filmul meu?
Polar Express.
În pofida celebrilor ochi morți din film, este THE MOVIE. Il vad in fiecare an, in perioada asta, minim o data. Pentru ca e un băiețel care nu mai crede in Mos Craciun si il redescopera si ii redescopera magia. Niciodata nu am avut iluzia ca ar exista povesti, jocuri sau Mos Craciun. Eram prea ocupat sa supravietuiesc, sa uit abuzuri si batai. Si acum, la o varsta matusalemică, imi doresc sa vina un tren care sa ma ia si sa ma duca spre locul unde as putea descoperi magia si Craciunul. Intre timp, sunt eu conductorul trenului ce le aduce magie copiilor mei. Sau poate sunt fantoma de pe tren.

Atata s-a putut.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.