După cum știți, dumnezeu l-a trimis pe pământ pe propriul său fiu, care, de fapt, este tot el, dar este și sfântul duh, simultan și l-a/s-a condamnat la moarte prin crucificare pentru a prelua toate păcatele celor de până atunci, ca să nu mai fie nevoit să mai dea un potop sau ardere de tot peste ei.

Șmecheria e că nu ar fi murit chiar de tot, stătea doar 1.5 zile în concediu în împărăție, după care se întorcea prin reînviere înfricoșată.
Asta știți toți.

Ce nu știți exact sunt cuvintele spuse de către mântuitor, deci dumnezeu, în clipa în care a dat la o parte piatra de pe peștera unde îi sigilaseră romanii fostul cadavru. Dar, pentru voi, le-a cules Mihăiță Neamțu.

Și de aia avem ouă roșii.

Dacă v-a plăcut ce ați citit, dacă știți că am rămas din ce în ce mai puțini oameni verticali, avem și noi nevoie de voi.

Alte articole din arhiva de aur