Ca tip profund anxios, ADHDist, poate și puțin autist, am probleme destul de mari în a mă adapta la traiul alături de alți oameni. În general mimez ce cred eu că ar trebui simțit într-un anume moment sau situație socială și, în majoritatea cazurilor, îmi iese, că nu-s psihopat, am niște empatie acolo.

Dar ce nu îmi iese niciodată este pupatul. Țocăitul ăla tip nuntă, în care se întâlnesc niște oameni care abia se cunosc și, nici una, nnici două, se pupă.
Și problema e că nu știu când se face. Adică ok, ne vedem mai mulți, așteptăm și vedem care se țocăie primul și aia e, ne mai lingem și noi balele de pe obraji.

Dar am pățit chestie gen m-am întâlnit cu om cu care mă pupasem, în colectivitate, când erau mai mulți. Și când ne-am întâlnit noi doi, zbang, haide, la pupat. Doar că nu a mai vrut.

Și atunci care e regula? Există vreuna? Nu mai zic de aceeași problemă, dar cu femei. Hai, că la bărbați mai merge. Dar ce faci dacă te întinzi să te pupi cu o doamnă și aia se trage dezgustată înapoi? Cum îți mai revii? Cum mai ești om după aia?

Și cum refuzi, dacă nu vrei să te pupi?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.