În general, nu consum bourbon, sunt un single malt guy. Cu o excepție notabilă. Până la Jack. Pentru că jack daniel’s a fost băutura mea de confort mulți, mulți ani, pe vremea când mai mergeam și eu în club, sau discotecă, if you know wattamean. Și zăceam câteva ore în fața unui Jack cu cola și aveam timp să mă gândesc la toate problemele alea mari și grele pe care le aveam la 20 de ani și de care credeam că nu o să scap vreodată.

Mi-am adus aminte de asta pentru că bâzâiam pe net după o chestie și mi-a apărut în față o reclamă veche cu Gentleman’s Jack.
Și am realizat că, la urma urmei, atunci când bei ceva decent, după o anumită vârstă, deja preferințele se bazează mai mult pe amintiri și melancolii, decât pe recomandările altora.

Ce-aș mai sta, singur și fără griji, în fața unui jack, în club, fără să am anii, nevestele, copiii și restul de inovații ce au mai apărut între timp…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.