Înainte de a pleca în Maldive, am comandat de la un magazin online niște chestii pentru fiica cea mică, ceva util și haios pentru actuala ei fază a vieții. M-au sunat a doua zi pentru a confirma comanda, vreo 2 zile nu am auzit de ei, după care am plecat, uitând, evident, de comandă.

Peste vreo 2-3 zile, mă sună un curier, evident, nu avea cui să i-o livreze, dar i-am zis că, dacă face retur, să noteze că clientul cere să fie sunat pentru a reprograma trimiterea. La fel de evident, pe curier l-a durut în cur și nu a notat nimic, că doar nu era treaba lui și, uite-așa, s-a terminat totul.

Și mă gândeam azi, privind în gol, cât de simplu era dacă, atunci când au primit comanda înapoi, cei de la magazinul acela ar fi pus mâna pe telefon să sune la mine, că doar aveau telefonul, mă sunaseră pentru confirmare și să întrebe Alo, tovarășe, de ce ai refuzat comanda, s-a întâmplat ceva, nu ți-a fost bine, ai o criză de sciatică, te-a bătut nevasta, nu îți mai place produsul? You know, chestii de astea de follow up a comenzii, care îți aduc înapoi potențiali clienți pe care îi pierzi pentru că suferi de lene.

Bine, știu că nu e vreo hibă a magazinelor românești, e ok, am comandat și din străinătate, nimeni nu face follow up sau alte prostii de genul, toți caută să automatizeze cât mai mult sistemele și să nu mai existe niciun fel de contact uman, maximum îți trimit o prostie de aia de formular de feedback, eventual făcut cu căsuțe obligatorii, să nu îl poți trimite dacă nu îl completezi corect, cu minim numărul de cuvinte cerut de magazin și alte tâmpenii de astea de entuziaști social media.

Nu știu dacă, pe viitor, chestiile astea vor fi mai profitabile decât un simplu telefon Alo, salut, sunt eu, un haiduc, de ce ai refuzat comanda, mă animalule??