Citeam articolul ăsta foarte bun și mă duceam cu gândul în preistoria internetului.

Pe vremea aia, ca și acum, erau o grămadă de specialiști care prevesteau chestii. Una din ele era trâmbițată pe toate gardurile, VIITORULUI BLOGULUI ESTE BLOGUL DE NIȘĂ!! Și s-au făcut pe atunci bloguri de bere, bloguri de cărți, de sarmale, de ce vreți voi.

Știți câte mai sunt în picioare? Niciunul. Absolut niciunul.
Pentru că bloggingul nu este despre nișă, este despre pasiune. Despre pasiunea de a scrie, de a vorbi cu oamenii în scris, de a-ți pune sufletul pe tavă, deschis, Luați, acesta este trupul meu. Nu despre calcule meschine, despre campanii și altele. E despre suflet.

Acum, cam aceiași eterni speciali specialiști proclamă sfârșitul textului și regele este videoul.
Sigur că da. Nișa video. Niciodată nu am putut urmări chestii pe video. Când deschis un clip și văd că are 20 de minute de bătut câmpii despre nimic, așa numitul content creator, îmi piere respirația, simt că pierd timpul degeaba și mor acolo. Cum să stau 20 de minute să mă uit la ecran la nimic?

Anyway, ca idee, textul nu va dispărea niciodată. Este mijlocul de comunicare cel mai vechi, cel mai simplu de accesat și mai ușor de digerat. Și în cuneiforme dacă va fi și tot textul va fi rege. Nu cum consideră Muguraș Pătrașcu, căruia îi sugerez și alte aforisme geniale, cum ar fi
Berea este rege pentru ca e rece.
Bun e vinul ghiurghiuliu.
De chemi calul ori nu-l chemi, el ori vine, ori nu vine
Mergea un om cu femeia lui.
Nu lasa pe maine ce poti face poimaine.
Cainii latra, specialistul social media trece.
Rege, nu rege, vremea rege trece.