După ce s-a scandalizat bine toată lumea că un prinț austriac ne-a ucis ursul (nu cred că Cîțu poate pune batista pe țambal așa ușor cum ar vrea, anunțând deja că se pare că nu e chiar cel mai mare urs, să fim mai calmi, că oameni suntem) au apărut justițiarii care, când aud de arme și vânătoare, fac reductio ad Țiriacum.

Da, că și prințul ăsta nenorocit, care ca Țiriac, care măcelărește an de an porcii mistreți și alea.

Să ne înțelegem. Disprețuiesc vânătoarea de trofee din tot sufletul și cred cu tărie că vânătorii care fac asta trebuie să aibă aceeași soartă ca animalele pe care le împușcă, simplu.

Dar Țiriac nu face la Balc vânătoare de trofee. Are un domeniul său, închiriat de la statul român (cu un contract cu cântec și zeci de procese în desfășurare, dar nu asta e discuția), domeniu închis, în care, la cel mai propriu mod, crește porci mistreți pentru a fi împușcați, iar carnea o donează azilelor de bătrânni și caselor de copii. E o diferență enormă.

Așa că nu vă mai lăsați manipulați de orice tâmpenie. Are Țiriac bubele lui în cap, dar asta nu e una din ele.