Cârnații bunicului
Bunicul era surd. Chestie pe care cumva a moștenit-o și tata (dar doar la o ureche) și pe care-am moștenit-o și eu – când mă întreabă coana Sculăreasă ce bani mai sunt în cont.
În fine, bunicul era surd. Nu auzea. Trebuia să strigi la el, săracul, și se uita așa la gura ta ca să […]