Prima oară când am realizat că ceva nu e în regulă cu mine a fost când aveam vreo 6-7 ani și am mers cu colindul prin cartier. Când am ajuns acasă, a trebuit să sortez toate monedele după mărime, simțeam că mă ard în pușculiță dacă rămân așa amestecate. Și mă gândeam că sigur ceva nu e în regulă cu mine, nu e normal să fii așa.

După aceea, totul a decurs în mod normal. Cărțile în bibliotecă erau așezate după înălțime și grosime, la fel și casetele, CD-urile sau orice altceva, lucrurile de pe masă trebuie puse cumva drept relativ la un centru imaginar sau colțurile mesei.

Între timp, lucrurile s-au mutat și în virtual. Browserul trebuie să stea numai pe mijlocul ecranului și neapărat pătrat, taburile deschise nu trebuie să depășească un ecran de browser, pentru că încep să se minimizeze și nu mai arată bine, nu trebuie să am deschisă decât o fereastră activă, restul minimizate. Desktopul trebuie să fie gol tot timpul, maxim 3-4 iconițe în colțul din dreapta sus, deși aș prefera doar două, My computer și My documents.

Culmea e că deși sunt așa, nu sunt deloc ordonat, adică biroul meu arată ca un brad de crăciun plin de gunoie alandala iar biroul nevestei are un maus și un monitor. Aș fi preferat să fiu și eu ordonat, cred că mi-ar fi fost de ajutor în viață.

Problema mea acum este că unul din fermoarele de la mâneca gecii nu stă închis. Și sunt inegale și mă scoate din sărite. Știu, soluția elegantă ar fi să îl deschid și pe celălalt, dar nu vreau. Ele trebuie să stea închise. Amândouă!

Well, sunt singur sau și la voi se manifestă chestii așa drăguțe?

OCD