Nu mai știu cum este să fii angajat în câmpul muncii de multă vreme și îmi place starea asta de fapt. Dar am prieteni care bagă mare la patron, cum se exprimă boomerii și sunt destul de la curent cu ce se întâmplă prin piața românească.

Desigur, să ne-nțelegem, mă refer la angajații corporate, cei care freacă un birou până lucește și consideră că fără munca lor, vapoarele ar circula goale. Sunt multe chestii enervante la un loc de muncă, a fost unul din motivele pentru care am ales să fac asta altceva n-a fost.

Dar una din cele mai enervante momente este acela de vineri după masa, la ora 16.59, când primești un mail cu multiple taskuri care trebuie neapărat făcute până luni dimineață. Înțelegeți, nu? Ipochimenul a așteptat să se apropie sfârșitul programului, a apăsat Send pe mailuri, a închis laptopul și a plecat. El, practic, și-a făcut datoria, cel care a primit mailul și ar trebui să muncească în weekend e de vină. El e conștiincios.

Ei, uite, ăștia, dragi prieteni, ar trebui trimiși la spart canalul Arges-Dunăre, cu mâini și târnăcoape, acompaniați de niște băieți cu bicepși puternici, purtători de bice coadă de pisică. Pentru că…spuneți voi de ce.