Contul meu
Nu mai știu cum este să fii angajat în câmpul muncii de multă vreme și îmi place starea asta de fapt. Dar am prieteni care bagă mare la patron, cum se exprimă boomerii și sunt destul de la curent cu ce se întâmplă prin piața românească.
Desigur, să ne-nțelegem, mă refer la angajații corporate, cei care freacă un birou până lucește și consideră că fără munca lor, vapoarele ar circula goale. Sunt multe chestii enervante la un loc de muncă, a fost unul din motivele pentru care am ales să fac asta altceva n-a fost.
Dar una din cele mai enervante momente este acela de vineri după masa, la ora 16.59, când primești un mail cu multiple taskuri care trebuie neapărat făcute până luni dimineață. Înțelegeți, nu? Ipochimenul a așteptat să se apropie sfârșitul programului, a apăsat Send pe mailuri, a închis laptopul și a plecat. El, practic, și-a făcut datoria, cel care a primit mailul și ar trebui să muncească în weekend e de vină. El e conștiincios.
Ei, uite, ăștia, dragi prieteni, ar trebui trimiși la spart canalul Arges-Dunăre, cu mâini și târnăcoape, acompaniați de niște băieți cu bicepși puternici, purtători de bice coadă de pisică. Pentru că…spuneți voi de ce.
NOU
Din acelasi motiv inchid laptopu’ la 16:00, vinerea chiar si la 15:30.
NOU
Am patit, dar am patit similar, insa “mai frumos”: sedinta joi de la ora 16 (target: o ora ca sa dea bine). Pe langa discutiile inutile din sedinta (90-95%) se strecoara un “pana vineri trebuie sa facem x”. Iar vineri e maine, sper ca ati inteles.
Dar ipochimenul e atat de retardat inca crede ca daca spune “vineri” in loc de “maine” realitatea temporala a angajatului se va expanda. Sau pur si simplu il crede un angajat retardat, care nu e in stare sa faca o legatura (lasa ca poate nu se prinde), insa cu toate ca-l vede ca omul pesterii l-a angajat si are si pretentii de la el, de obicei lucruri care necesita minim 1-2 menwork days (sau ce termeni pomposi folosesc ei acolo tot ca sa nu “inteleaga” angajatul ca are de lucrat minim 10 ore).
NOU
Asta este exemplu de manager total incapabil, nici macar nu are legatura cu mentalitatea din companie. Daca era ceva urgent de finalizat pana la sfarsitul programului, nu trebuia sa mai piarda timpul celor care pot face asta cu o sedinta. Le dadea un mail scurt si le explica in pasi mari ce au de facut, ia sedinta putea fi reprogramata pentru vineri dimineata.
NOU
depinde care vineri.. poate este peste vreo 8 saptamani vinerea aia 😉
NOU
Oooo, da. Ce ii mai iubesc eu pe astia. Vinerea, exact inainte de terminarea programului incepe sa ploua cu chestii. Baietii si-au facut treaba, s-au asigurat ca nu ai cum sa le dai raspunsul inainte de sfarsitul programului si pleaca linistiti acasa, in timp ce tie iti explodeaza capul. Chiar daca nu te apuci de ele inainte de luni, tot esti stresat in weekend, ca stii ce te asteapta.
Sau pe aia de anunta sedinte de o ora, care incep cu 5 minute inainte de sfarsitul programului. Sedinte in care se lalaie aiurea si se rezolva intr-o ora chestii pe care orice om normal le-ar rezolva in 5 minute.
Mai aveam un mare sef care il suna pe seful nostru fix cu cateva minute inainte de plecare (care oricum nu se intampla la ora normala, ci cu 30-45 de minte mai tarziu) si il tinea la telefon minim 30 de minute. La telefonul fix, ca sa nu poata ala sa plece.
NOU
Finalul proiectului e planificat întotdeauna lunea: “Daca apar probleme, să puteți lucra în weekend.”
NOU
dap, fix. gratis, PENTRU CA IN ACEASTA COMPANIE NOI SUNTEM O FAMILIE!!
NOU
eu il programez lunea ca sa ma protejez de eventuale buguri ce trebuie reparate in weekend 🙂
NOU
Eu am dezvoltat și aplicat o metodă mișto la ședințe de rutină ca să nu dureze așa de mult. Toți băgau cafea și biscuiți la greu și mai bine la vorbareală de at la muncă.
Metoda mea constădin a face locurile unde au loc ședințele cât mai incomode.
La inceput metodei:
Eu de expl. vara făceam ședințele de “monday prayers” după amiaza, opream aerul condiționat de pe la prânz. Iarna, luni dimineață la ora opt – la fel, opream încălzirea și o puneam pe recepționistă sa “aerisească” camera cu geamurile deschise.
Pasul 2 de perfecționare:
Fără cafea și biscuiți.
Paul 3 perfecționarea mai mult ca perfectă:
Ședință în picioare la mese înalte, fiecare avea voie să vb numai 5 minute.
A funcționat perfect.
La ședințele făcute de alții care începeau cu prea mult small talk, întrerupeam și rugam cu un zâmbet pe buze să începem partea importantă. Idem la sfârșit.
Eu am pierdut o călătorie odată din cauza butoanelor de manșetă și a cravatelor “en vogue”, a trebuit să beau bere cu niște impotenți englezi împuțiți inloc să-mi petrec seara cu familia. Atunci m-am radicalizat.
NOU
Așa se procedează și la stat, mai ales când vrei să scapi de angajatul care evident nu va îndeplini sarcina în timpul indicat.
Altfel, decât arăți că ești șef.
NOU
N-am cum să nu fiu lăbar și să nu vă zic cum e la noi. Majoritatea preferăm sa venim dimineața f. devreme la birou, programul e de 8 ore plus jumătate de oră pauza de masa. Deci venim la 7 fără ceva și la 3 și ceva, 3 jumate rupem ușa, aproape toți. La fiecare 2 săptămâni, vinerea, firma dă bairam și putem sa ne facem muci după ora 15:30, putem bea cât să fim decenți și să nu plecăm de-a bușilea, cafeaua vinul și ginul firmei. Și jumătate din timpul de lucru lunar putem lucra de acasă, home office. Si never ever nu am auzit pe careva nu că să țipe la altcineva, dar nici macar sa ridice minim tonul.
Parcă nu imi pare rău că am plecat din Ro, de la corporație :))
NOU
O laie, am lucrat la privat, lucrez la stat, puteam/pot să vin și la 3 dimineața, dacă plecam/plec cu 10 minute înainte de terminarea programului trebuie să fac cerere scrisă de învoire, ce fac, unde mă duc și alte kk-uri.
NOU
Fomiști și preșuri. Fix asta sunt ăia care lucrează peste program sau pun botul la e-mailuri trimise joi seara, că trebuie făcut nu știu ce până vineri la prânz, altfel e dezastru.
Nu există să stau peste program, nu există întâlnire după ora 15:00, nu există pauză de masă în mijlocul programului, nu suntem o familie de „oameni frumoși”, nu există să cotizez pentru ziua vreunui rupt cu care n-am schimbat mai mult de trei replici vreodată.
Dacă ai mâncat rahat la șef că livrezi ceva din scurt – hop, te descurci. N-o să mor de foame dacă mă dai afară și la orice comentariu sau gest pe tema asta fii sigur că urmează o săptămână foarte, foarte neproductivă. Fă-mi preaviz și-ți mulțumesc pentru o lună de vacanță plătită, timp în care îmi citesc zecile de oferte îngropate în inbox.
Ăștia fac scheme de genul fiindcă au cu cine. Când le-o tai de la început s-a terminat golăneala.
NOU
fix asta cu preavizul nu o înțeleg oamenii. vrei oreaviz? sigur, sunt in preaviz, intangibil, vin la munca fix ca la muzeu, muncesc cat sa duc cafeaua la gura. ce poti sa faci, SA MA TRIMITI ACASA??
NOU
Crede-mă că am văzut ultimele muieli în România, angajații se comportă ca niște sclavi DIN PROPRIE INIȚIATIVĂ. De ce? Pentru că au deja credite de consum luate-n disperare și se gândesc că o lună sau două de stat pe bară îi îngroapă, deci sunt la mâna unei țoape care trimite e-mailuri fix cum ai povestit.
Caz: lucram la o labă de companie abonată la contracte cu statul, patronache coleric și cu valențe de polițist comunitar. Am stat acolo doar ca să mă mut în Austria cu ceva bani de spart.
Vine unul care lucra cu mine în blugi, plm dacă a observat careva – vine patronache la ora 11:30, scandal. Că e firmă serioasă, că nu suntem la Obor, texte de genul. Ăla, copil fiind, s-a ridicat să plece acasă să se schimbe. Eu am zis că-mi bag pula-n ea muncă, că nu merg arfele astea de BCG când majoritatea angajaților ia maximum 3500 de lei net pe lună. Liniște în sală, patronachele bocnă. Eu m-am ales cu un preaviz-fulger (s-a desființat postul, lol), ei s-au ales cu proiecte neterminate la timp, un control ITM și multă muie de la DNA pentru patron.
Important e că ăla micu’ încă poartă blugi la muncă, dar pă Germania, pe 4x salariu.
NOU
ah…iubesc angajatii ca serban…
iauzi boss..dupa 3 nu mai muncesti sau cum?
*daca e dublat sterge-l tu pliz
NOU
@animaloo: ba da, muncesc, dar nu la scule noi, făcute la hei-rup.
NOU
Pentru că:
1) Muncesc la patron pentru bani, nu pentru o lume mai bună;
2) Productivitatea mea nu mai ține după prânz. Atunci îmi fac planul pentru a doua zi, nu încerc să vrajesc pe nimeni că sunt zmeu 8 ore întregi pe zi. Dacă ai impresia că o fac pe mă-ta franțuzioacă proptită-n Titanic în a doua parte a zilei, îți iei țeapă, mai adu 6 ca mine.
NOU
deci, tu lucrez pana la 3. Dupa 3 ce vor astia sedinte de discutat treburi.
Bine, daca vii la 5 la munca, inteleg. pentru mine 3 inseamna cam 2 ore si ceva inainte de finalizarea programului
NOU
Ușor off-topic: poate că unora li se pare amuzantă mențiunea canalului Argeș – Dunăre, că au trecut mai bine de 30 de ani de la comunism, că suntem mai evoluați, mai deștepți, ce vreți voi.
Nah, să știți că ne-am câcâit ani de zile să dăm o autorizație pentru trecerea Dâmboviței cu Autostrada A0 (Sud), că mărețele autorități aveau pretenția ca turcii care construiesc să facă un pod suficient de înalt pentru a permite trecerea vaselor. Noaptea minții.
NOU
dambovita fiind amenajata in scari, cu poduri de 3m inaltime:)
NOU
Faza mai tare este ca acel canal, cu hidrocentralele si ecluzele de rigoare, ar fi o chestie f desteapta sa il avem. Adica sa il terminam, la pachet cu Siret-Baragan, ala e ptr irigatii.
Sudul Capitalei s-ar alege cu un port, terminale de containere, depozite, eventual un terminal turistic unde sa aduci vase de croaziera cu turisti; langa, noul aeroport al Capitalei. Cale ferata dubla, electrificata, sa aduci marfurile gata containerizata, sa nu te incurci cu autotrenuri.
Va dati seama cate locuri de munca, cate afaceri, ce investitii ar fi??
Si Bucuresti port la Dunare, cu deschidere la transportul maritim…ai scadea costuri la foarte multe lucruri.
OFF TOPIC CALEA FERATA ELECTRIFICATA, extinsa la nivelul intregii tari, cu trenuri noi noute de pasageri si marfa, inclusiv trenuri de transportat camioane cu tot cu marfa, e SINGURA OPTIUNE ptr reducerea masiva a poluarii, descongestionat sosele, reducere masiva accidente.
Si ar mai fi transportul pe apa, am putea folosi Oltul, Muresul, Prutul e folosit masiv de moldoveni, Timisoara va redeveni portul interior veritabil al Romaniei, odata terminata repararea canalului Bega-Tisa, in cooperare cu sarbii.
Dar noi…BATMAN…autostrazi!! drumuri expres!!…
UE da bani cu caru ptr calea ferata…noi facem O MAGISTRALA…ARAD-CONSTANTA…in rest…poola in ea de cale ferata si de porturi
NOU
De curiozitate, practicile astea sunt valabile și în țările cu apă caldă? Pentru că am vaga senzație că ce citesc/văd aici nu sunt altceva decât o sublimare, o generație mai târziu și de către copii acelorași, a practicilor prin care societatea românească a fost ținută sub control în perioada comunistă. “Dă-le la prostani de lucru cât să nu poată duce, și nu vor mai avea nici timpul nici energia să gândească / se revolte / facă ceva”. Din ce-mi spun persoane dragi mie, care lucrează pe afară, nu prea vezi chestii din astea, că e la mare corporație globală sau că e la munca de jos.
NOU
Nu, man, în RFG se rupe ușa la 15:30, hai 16. Oamenii au viață după serviciu, fac sport, filme, cumpărături, copii etc. Am aplicație de la hr unde îmi trec singur programul, care e compus din 8 ore de lucru și jumătate de oră de pauză, legală și obligatorie. Dacă depășești cu mai mult de 10 ore programul de lucru pe lună, te ia pe sus HRul și managementul că ce ai pățit și trebuie să îți vii în fire. Cred că e ceva legal, riscă ei amenzi grave dacă depășești programul legal de lucru.
NOU
In Slovacia, unde dau eu cu sapa, programul este 9-17, dar eu incep pe la 7-8 si la 16:00 am inchis. Overtime-ul este platit, lucrez in IT support, deci din cand in cand la proiecte mai complexe mai bag si cate un weekend, sau serie de weekenduri overtime. Managerul e super, atata timp cat clientul pe care il suporti nu se plange, treaba e facuta si toata lumea e fericita, nu il intereseaza cand si cat muncesti atata timp cat la sfarsitul lunii ai minim 40 de ore pe care le poti factura clientului. De cand a inceput pandemia, lucram full time de acasa asa ca sunt zile cand la pranz, bag si un somnic, ca bebelusii :).
Astia pe aici sunt ca germanii, cand s-a terminat programu, au inchis si isi vad de viata, familie, drumetii, biciclete, bere, fotbal, hokey….intelegi ideea.
La un moment dat aveam niste unii care puneau niste teleconferinte la 12:00. Le tot dadeam reject si le explicam ca e pranzul, dar erau tari de cap si pana cand nu le spuneam ca “am o conditie medicala care nu imi da voie sa sar peste masa de parnz” nu intelegeau.
NOU
Nu inteleg de ce va stresati pentru asta. Luati aminte ca in aceste vremuri e mai usor de gasit un loc de munca decat un angajat.
La faze din astea ar trebui sa le spuneti in fatza : “-Mai date-n pul@ mea cu taskurile tale”. Evident ca pentru asta iti trebuie co@ie si niste bani pusi deoparte.
Esti gata sa iesi din zona de confort? Probabil ca NU
NOU
La mine taskurile vin direct de la clientul pe care il suport, nu de la manager, iar clientul a semant un contract in care este mentionat un “lead time” pentru anumite lucruri. Asa ca, atunci cand clientul uita ca cei care ii suporta parte din IT sunt si ei oameni, il ard fara nici o jena cu citate din contract si lead time pentru rahaturile lui. Se mai intampla sa escaleze la managemnt, dar de obicei se termina cu “imi pare rau, am deja panuri cu familia, nu insistati”.
Daca apare ceva urgent (ex. a cazut un server de productie) atunci incerc sa rezolv cat mai rapid, dar daca sunt rahaturi pe care nu si le-a planificat cum trebuie le dau peste ochi.
NOU
Mi se pare ca unii angajati/manageri din multinationale au si o oarecare mentalitate de roboti. De exemplu situatiile descrise de @AlexF mai sus cu metodele de a tine timpul sedintelor sub control. La suprafata ideea este sa nu pierzi timpul cu ceva inutil, dar pare mai degraba o metoda de a forta angajatii sa lucreze cat mai mult (sfanta productivitate).
Prin SUA/Japonia am vazut ca au inceput sa monteze si toalete inclinate tot pentru a evita ca angajatii sa piarda timpul.
NOU
Același căcat e si la stat, nu doar la patron. Să vezi ce frumos e sa sune telefonul duminică la 18 ca să îți spună că în ședința de luni, de la ora 10, ești invitat să prezinți un raport pe care trebuie să-l faci in timp record. Extra să te si certe că nu ți-ai făcut treabă că la carte ai că raportul e subțirel.
NOU
nu as misca un deget. doar le as zice ca o sa trec pe la ITM
NOU
Eventual o bagi finut “Posibil sa intarzii cateva minute, ca am drum pe la ITM inainte.”
NOU
Si la fel de finut o da si seful: “Vezi cum iti calculezi bugetul, ca trimestrul asta s-au facut niste taieri de la buget si nu stim daca o sa mai ajunga banii pentru toate sporurile la salariu.”
NOU
Se poate si așa dar cine nu ar mai avansa in timpul mandatului lor? Am un amic, dintr-o altă instituție, care s a certat cu șefii că îl tot stresau cu sarcini extra. De 9 ani nu a mai avansat în cariera deși îndeplinește condițiile pt treapta maxima. Pur ai simplu când e vb de postul lui, șefii nu aprobă scoaterea la concurs. A incercat sa concureze pe alte posturi si a fost notat sub barem la proba orala. Doar pt că e împotriva curentului.
NOU
@FlaviusM, daca postul e caldut, te doare in cot. Si daca vrei avans in cariera, exista alte companii.
NOU
Cred ca e mai rau la stat decat la patron, pentru ca la patron un sefuț din asta nu are nicio putere, de fapt, dar la stat e posibil sa aiba conexiuni si iti iei adio de la orice.
NOU
Déjà faptul ça vreun sef are numarul tau personal e o problema…
NOU
Babaietz, stati sa va spuna nenea cum e la stat, ca aku fac doi ani de cand am trecut din pozitia de “patron” in pozitia de marunt slujbas: prima lectie este “usor cu munca, si maine e o zi” si a doua” lasa-l pe sefu sa vorbeasca, el pleaca, noi ramanem”. Nu mai spun de clasicul ” am schimbat 30 de directori in ultimii 25 de ani” de zici ca i-a schimbat el nu politicul
NOU
M-a ferit cel de sus să lucrez într-o corporaţie,multinaţională etc dar din exterior pare că unii au rolul determinat de a-i f..te pe alţii.Ce nu înţeleg eu e încercarea de a păstra o imagine feerică şi strălucirea din ochii sclavilor,de parcă banii sau succesul ar fi scuză pentru orice.
NOU
Sefa mea cred ca doboara un record: ne trimite mail sambata (I!!!) ca un anume task trebuie terminat “at latest” luni seara, in conditiile in care noi toata ziua de luni urma sa fim intr-un training impus de firma :)))))))
NOU
Și care e problema, ai o duminică întreagă la dispoziție
NOU
Si Care e problema? Tu vezi mail abia luni dimineata. De ce ai citi mailurile pro acasa?
NOU
Si i-ati raspuns luni dimineata daca sa mergeti la training sau sa va apucati de raport, macar sa faceti ceva din el in scurtul timp ramas?
NOU
Ouiouifi: pai nici nu l-am vazut decat luni 😀
rdb: l-am trimis cu totii marti dupa-amiaza, ignorand complet referirea la deadline. Nici ea n-a mai zis nimic…
NOU
Si nu ati raspuns marti dimineata? Eu asa as fi facut :)))
NOU
La ce firme ati fost de ati dat peste faze dinastea ?
Apucaturile astea mostly vin din US unde aia au at will employment si te pot da afara, la zi, fara niciun fel de motiv. Pe la noi e ceva mai complicat sa dai un om afara, mai ales in domeniile astea “white collar”.
Din care stiu ITM-ul abia asteapta sa sara pe plangeri dinastea mai ales la companii private, ii ard de nu se vad.
In ultimii ani am explicat de cateva oamenilor din US ca nu la noi angajatii au drepturi, ca avem program trecut in contractul de munca (chiar si daca e flexibil tot ai niste intervale) si ca omul daca iti lucreaza 8 ore iti zice ceau si aia e.
NOU
Sa vezi ce fete fac cand afla ca angajatii au si concediu platit. Iar pe plantatia mea nu e ca la alte corporatii unde ajungi sa “mostenesti” zeci de zile de concediu din alti ani. Daca ajungi in Noiembrie cu prea multe zile, primesti mail de la manager sa “rectifici” situatia.
NOU
In cazul firmelor mari, in momentul in care se face un audit financiar, zilele de concediu restante ale angajatilor se calculeaza ca datorii. Si nimanui nu-i convine sa ii fie afectata situatia financiara.
NOU
Mie mi s-a schimbat total viata cand am aflat ca pot sa zic “nu” si ca lumea asculta de asta. Cand m-am angajat, la 21 de ani, trageam ca tractorul, ore suplimentare, venit racit la lucru, delegatii anuntate de pe o zi pe alta, aveam diurna mai mare decat salariul, asa credeam eu ca e la privat, sacrificiu. Noroc cu altii mai destepti ca mine care m-au invatat ca timpul meu personal e doar al meu, nu al companiei, si ca nu se termina lumea daca las un task pentru ziua de maine.
NOU
@Zarax aia a fost o alta discutie cand le-am explicat ca in Romania “anunti” ca iti iei concediu nu “ceri voie” iar manager approval-u ala din aplicatia de hr e doar de forma.
Bineinteles avem niste reguli de bun simt, sa anunti din timp concediile lungi, sa incerce sa nu-si ia toata echipa deodata etc. dar mostly nu prea poti sa-i zici omului ca nu-si poate lua concediu.
NOU
@VladM
Se practica exact ce zici tu, dar in legea respectiva se mentioneaza ca trebuie sa fie un consens. Pe scurt, iti poate spune nu.
NOU
În grupul meu de strungari, tactica asta se numește hit&run și este folosită ca metodă de corecție/demotivare a colegilor nesimțiți din alte departamente sau a celor insistenți care au senzația că problema lor e mai importantă decât munca și timpul lor. Dacă îți spun că e gata până la finalul zilei, atunci așteaptă-te să programez mailul la 17:55 – să ai totuși timp să citești mailul până la 6.
Așadar, dacă ți se întâmplă frecvent să primești mailuri vineri după amiază, ar trebui să iei în calcul și faptul că poate ești un muist pe care nu-l suportă nimeni
NOU
Explicatia este foarte simpla, am “fost acolo”, cum se spune: asa sunt invatati managerii la cursuri, cursuri tampite platite de cei de la hr, alte poame pe plantatie. Pur si simplu sunt trainuiti cum sa tina subalternii “in priza”, ocupati, cum sa nu aiba nimic de facut chiar daca isi termina in timp record, si de ce nu, cu succes, taskurile. Aia mai destepti din participantii la traininguri ignora ce ii invata aia pe acolo, dar sunt tare putini, ii numeri pe degete, ceilalti, cei multi, aplica ca dobitocii ce si cum inteleg ei. Am participat la asemenea cursuri si pot sa spun cu mana pe inima ca sunt pe locul doi ca tampenie debitata, bineinteles dupa celebrul curs de time management, care pentru min e ramane nr. 1.
Vinerea, asa cum spuneai, proiecte (da, proiecte, acolo daca tragi chiar si o basina se cheama proiect), de care aflam ca a aflat sefa la ora 12:00, mail la ora 17:30 ca are nevoie urgent de XXX. Si nu o data, si nu doar cu un sef, la multi comportamentul era dobandit dupa cursurile xulii.
NOU
“Dar una din cele mai enervante momente este acela de vineri după masa”
Nu, nu e ala.
Cel mai enervant moment este atunci cand realizezi ca trebuie sa tii ciocul mic, ca nu iti permiti sa comentezi, nu iti permiti sa refuzi si sa le spui in fata “mi-ai dat de facut X taskuri pana peste 5 minute, in ore lucratoare”.
Cel mai enervant este cand realizezi ca daca nu tii ciocul mic e posibil sa dispari din schema si schema in care esti acum e si-asa prea buna pentru cat poti tu.
Altfel, daca n-ar fi asa, ti-ai permite sa refuzi si sa explici concret de ce, sa-ti bagi pl si sa pleci in alta parte. Dar nu-ti permiti.
Astia-s ceilalti frustrati din trafic care depasesc coloana la semafor (altii decat bombardierii), care se imping cu mana in claxon si care mai nou scot capul pe geam sa te injure daca ai facut o greseala cat de mica, mai ales daca ai numere de provincie.
NOU
Mno, dupa 11 ani de corporatie as zice asa, daca se intampla mizerii din astea nu e din cauza ca e corporatie, e din cauza ca e bad management. Sunt putine activitati pe care le fac care nu au un timp f clar de implementare stabilit deja si agreat de toate partile. Urgentele exista ca exceptii si sunt clar vazute ca atare. Daca se repeta, we haz bigger issues decat ca ma aglomerezi pe mine, you suck at planning your job.
Bineinteles sunt constienta ca lucrurile pot sta f diferit de la corporatie la corporatie de la job la job…
Eu acum ma distrez cand primesc mailuri din astea vineri la 5 cu deadline asap. I smile and wave si incep sa calculez 2 zile lucratoare cat e termenul standard.
Ma gandeam intr-o zi, apropo de fericirea ta de a fi iesit din lumea angajatorilor, mie deocamdata mi-e comod ca angajat dar cateodata mi-as dori ca macar o zi sa lucrez intr-o fabrica, sa fac ceva palpabil, pipaibil si pozabil cu mana mea. E asa o senzatie de desertaciunea desertaciunilor in a corporate job…odata am lucrat la p companie ce facea niste scule industriale, rar m-am distrat mai tare decat in timpul targurilor de tehnologie de prin tara cand sanfrenam si indoiam debitam tabla nu aberatii for a change. Hehe…fun times
NOU
Majoritatea celor de gen sunt, din pacate, sefutzi.
NOU
Normal, ca daca ar munci macar putin, n-ar mai face din astea.
NOU
Am noroc ca eu am oameni normali la cap in high management, ei nu fac niciodata asta. Sau daca e ceva mega urgent, e ceva ce se intampla o data pe an. Asa ca agaricii din middle management nu prea au tupeu sa faca d-astea, sau daca fac, isi cam iau mumu, mai ales daca afla aia de mai sus ca au frecat-o si au intrat in criza de timp.
NOU
nu inteleg niste faze. chit ca mai sunt 2 minute din program mailurile tot parte din program sunt. Si trimis vineri seara mail cu “il vreau luni dimineata” e foarte normal.
La fel de normal ca si luni dimineata sa primesti raportul: “am citit vineri mailul, ma apuc de munca ASAP, joi e ok?”
Eu cu ai mei mai discutam si dupa program. Ca e destul de flex programul asa ca o discutie pe teams nu arde.
NOU
Good boy!
> Eu cu ai mei mai discutam si dupa program.
Very good boy, roll over!
Dacă nu iei o bucată din vânzări ești angajatul perfect, dă-i înainte!
NOU
tu realizezi ca vorbesti fix cu cel mai lenes dintre angajatii lumii, nu? Si ca sari ca muta la pula ca m-am luat de tine ca manci cacat? Nu?
Ca idee, asa, despre “good boy”. Ma trezesc la 9, deschid computeru la 9:30 si pe la 17 cam inchid. Si pentru mine “dupa program” inseamna cam pana pe la 17:30 asa… te ajut sa faci matematica sau scazi tu ora de sala pe care o mai bag din cand in cand?
Ma astept si io sa imi faca basorelief, dai in plm
NOU
Joi la 20:30 sedinta convocata de seful din Canada pe ne-anuntatelea cu 5 minute inainte. Toata echipa era la munca.
– Cat iti ia sa faci asta?
– 6 zile
… in cele din urma cadem la pace in 4 zile.
– Bine, deci luni la prima ora sa fie gata.
Mi-a sarit tandara si le-am zis ca nu stiu cum e la ei, dar prin partile astea oamenii nu muncesc in weekend. S-au basicat! Cand s-a incheiat contractul n-au mai continuat.
Dupa 2 ani au venit inapoi: ce colaborare fructuoasa am avut. Mars in plm!
Israel, ora 16:30.
– Te rog sa faci acum cutare task ca e nevoie.
– Nu pot ca trebuie sa plec la ziua lu fi-mea la 17.
– Ah, bine bine!
… peste 5 minute
– E gata in seara asta taskul ala?
– Nu, nu e gata! Mi-am bagat pl. S-a lasat cu preaviz si cu exit interviu cu chiuituri.
NOU
lol. Daca ii zic discutiile astea managerului direct, cred ca se pisa pe el de ras.
Ar fi chiar umoristic
dar, cand zici contractul, zici cu firma la care lucrai sau aveai contract zilnic cu ei?
NOU
Exit interviu este o idiotenie si nu te poate obliga nimeni sa participi. Este chiar mai bine sa nu.
NOU
si oricum are zero efect, nimanui nu ii pasa.
NOU
@Go_Gu : spune-i aluia ca stii tu de la una din Canada ca nici acolo nu se lucreaza in weekend iar daca vrea in weekend trebuie sa plateasca overtime cu plata 1+1/2 daca nu chiar de 2 ori. Daca vrea poate sa mearga la India unde se lucreaza si de pe acoperisul unei colibe dar munca o sa tina 3 saptamani ca sclavul ala trebuie sa intretina si el o familie destul de numeroasa de obicei.
La Israel poti sa-i spui ca vineri dupa ora 17 deja mergi la sinagoga ca de-aia…astia nici la usa nu mai raspund dupa asfintitul soarelui vinerea, care btw iarna e mai devreme.
NOU
De aia imi place munca de freelancer. Au incercat cativa clienti treaba asta cu mine. Am muncit tot weekendul, iar cel tarziu miercuri le-am trimis factura.
De atunci, imi specifica frecvent in mailuri sa nu lucrez decat in orele stabilite in contract. 🙂
NOU
Eu zic ca sunt de vină ăia care primesc mailul și trebuie sa execute task-urile până luni.
Dacă ar avea demnitate, mândrie și coloană vertebrala… crede-mă că nu ar mai primi astfel de mailuri.
Din păcate în câmpul muncii sunt foarte mulți care s-au împrumutat pe viață la cămătari (a se citi bănci) iar abordarea lor trebuie sa fie una umilă și supusă căci altfel riscă să fie forțați să-și dea demisia.