In postul acesta, mă voi concentra tot pe prima întâlnire. Voi derula firul conversațiilor. BDSM-ul ar fi fost scânteia care a înfierbântat gândurile noastre. Dar, cum a spus și sadicul, am tot vorbit și vorbit în atâtea ore.

De ce oare am crezut că este ucrainean și nu doar un român ca toți ceilalți? Păi, avea nuanța aceasta de păr și ochii precum. Fusesem obsedată timp de 11 luni de un băiat cu ochii albaștri. (Studentul a văzut pozele. Am avut dreptate cu această comparație. Aveau până și aceeași culoare a părului.)

Ochii studentului se schimbă în funcție de ce poartă. Devin ba verzi, ba albaștri.

Sadicul era înalt, nu cel mai înalt. S-a intitulat „relativ înalt”. I-am calculat BMI-ul și mi-a ieșit că este în jur de 21. Cântăream mai mult decât el, iar oasele mele sunt ușoare.

„Tu pari rocker, dar nu de ăla dus la extrem.”(cămașa lui, tricou negru cu imprimeu)

„A, păi, îmi place să am un touch. Nu să fie foarte evident.”

Mi-a povestit cum un cimitir ucrainean a fost devastat.

„Am citit mema aia că, la ce mașini au refugiații, noi suntem ăia refugiați.” (totuși, nu am făcut gaură în adidași de la mers pe jos)

„Au venit în țară ăia cu bani.”

„De unde ești?” 
Aflu orașul. 
„Pe bune? Mama este din același județ, doar că din celălalt capăt. Ai auzit de satul ei?” 
„Da, vărul meu este de acolo, unde trăiesc țigani mulți.”
„Surorile mamei au terminat liceul în orașul tău. Verii mei au terminat liceul tău unde vin țărani (oameni de la țară) și cocalari.”
„O grămadă.”

Urlu fără motiv de fostul meu. Îi arăt poze cu el. A zis că aduce a arăboi.
„De fapt, nu cred să fi fost țigan deoarece familia sa nu respecta tradițiile.”, am încercat să fiu obiectivă. Ar fi fost el brunet la piele, dar nu vorbea limba și nici nu provenea dintr-o familie cu 10 puradei.

„Familia mea nu l-a plăcut din cauza aspectului fizic. Verișoara mamei a declarat că nu vrea să îl întâlnească pentru că este prea urât.” 

(Vara mamei a fost făcută  fix cu un muzician. Mi s-a explicat de către o soră de-a bunicii mele. Dacă un bărbat din satul lor muncea ca lăutar sau bâlcean, nu avea cum să fie român. Nu conta că scria „român” pe buletin. Vara mamei mai și arată a țigancă. Nimic greșit cu asta. Este de o ipocrizie retardă să judeci după culoarea pielii pe cineva un pic mai deschis decât tine. Nu mi-a păsat de sentimentele fostului meu. El mi-a confirmat că i s-a mai atras atenția că-i urât. De când trebuie să nu fii urât ca să porți o conversație cu cineva? Conversație ce nu implică strângere de mână ori futai. Asta este logica uneia care dă de pomană la biserică.

În liceu, mi-a trimis mesaj la miezul nopții un băiat din clasa apropiată. Mă uitasem pe profilul său de facebook. Auzisem bârfe cu chicoteli despre dânsul. Apare că este bisexual. Poate a bifat varianta din greșeală. Nu, chiar era bisexual. Studia la clasă de Real. Așadar, se aflau alți purtători de prostată. S-ar fi simțit lezați de orientarea sa.
„Nu este normal ce face.” (un coleg incel din clasa lui)

Discut cu el, foarte inteligent ca om. Mergea la club de dezbateri. Intră la Medicină. „Ce este mai important? Să fii iubit ori să iubești?”. El a răspuns „Ambele sunt la fel de neimportante.”. A fost și cu băieți. În opinia lui, sunt mai puțin dramatici decât fetele.

A doua zi, colegul bisexualului vrea să îmi prezinte pe cineva. Oare cine era acel cineva? Bisexualul de la miezul nopții. Mi-a sărit muștarul pentru că mi se părea extrem de urât la față, chiar dacă era înalt și avea greutate normală. Las să îmi scape intenționat că este urât. Întâlnirea a fost un fel de bătaie de joc. Bisexualul nu l-a pus pe colegul ăla să ne combine.
„Și mie mi s-a făcut o glumă de genul.” (tot incelul)
Eram așa de enervată încât îmi întreb cu ton sarcastic colegul de bancă dacă sunt mai frumoasă decât bisexualul. Mi-a confirmat asta, și el conștient de indignarea mea.

Dacă aș fi avut ceva împotriva urâților, nu l-aș mai fi adăugat pe bisexual. Am apreciat intelectul său. Devenisem ranchioasă deoarece pe atunci nu aveam habar cum să acționez când trebuia să resping un urât. Ăla poate voia romanță cu mine. Îmi era teamă de stânjeneala situației. Dacă doresc doar prietenia ta, poți fi și al treilea gen. Să ai și corn în frunte. Nu îmi pasă.

După întâmplare, s-a combinat cu o colegă din clasa lui. Alt băiat din colectivul lor o plăcea. Îmi căzuse cu tronc acest băiat homofob și rasist (”white and proud”, recita din Paraziții). Noi, 4 liceeni, eram un „pătrat romantic”.

Am întrebat-o pe iubita bisexualului dacă o deranjează că ăluia îi plac băieții:

„Dacă înșală, nu mai contează cu cine. Gestul în sine este foarte urât.”

Ea și bisexualul se zvonește c-ar fi plăcut același băiat.

Acum tânăra face doctoratul în Psihologie. Tată ei s-a sinucis anul trecut. Fiul său a fost diagnosticat cu autism. Nimeni nu s-ar fi așteptat la asta din partea fostului președinte al Asociației Psihologilor. Tot pe atunci o fostă colegă de clasă și-a pus capăt zilelor. Studia Medicina. Oamenii ce lucrează în domeniul sănătății pierd lupta cu vidul existențial. Cei ca mine, fără traiectorie în viață, trăiesc să își dea ochii peste cap. Dacă nici idealurile umanitare nu te țin în viață, atunci ce anume?

După incidentul „blind date”, mă bag în seamă cu bisexualul din nou.
„Când m-am comportat okay cu tine, tu te-ai comportat urât. Acum că te tratez cu indiferență, cauți și mai mult atenția mea. Ești urâtă.”

Am purtat o dezbatere deoarece nu înțelegeam homosexualitatea din punct de vedere evolutiv:
„Cuplurile gay nu pot face copii.”

„Nici cele bătrâne.”

O țineam pe a mea și m-a blocat.

Mă întâlnesc cu el prin 2019. Tot bisexual a rămas.
„Nu-ți este frică dacă vei fi bătut din cauza orientării tale sexuale?”
„Am 186 cm.”
Îl întreb cum arată polițistul. Întreb toți băieții bi cum arată ăia care îmi plac.

S-a dat pe Drept. Poate va schimba legile privind statutul LGBTQ+.

Spre deosebire de vara mamei, eram adolescentă pe atunci. Nu femeie trecută de 50 de ani. Era normal să am o asemenea atitudine ultragiată. Nu mi-aș fi dat seama din prima. Ce visa bisexualul să fiu în existența lui?)

Fostul meu chel era foarte gras. Se vedea cu ochiul liber din poze. Lui îi creea o stare de satisfacție că era un urs brun. Fusese mai „slab” și asta era o rușine în amintirea sa.

„Nu-mi place să văd grăsime la ceilalți. Din partea mea, iubitul meu poate arăta ca de la Auschwitz.”
„Nu suport să văd grăsime pe mine. Am oase grele, nu prea am grăsime.” 
Spre deosebire de el, oasele mele sunt subțiri. Fostul chelios mă compara cu o pufoșenie.

„I-am zis fostului meu că mă uit la un colaj cu Vadim Tudor și nu știa cine e.”
„Când am timp liber și mă plictisesc, îl urmăresc. Ai auzit de Lorin Furtună?”
„Este din Rădăuți și vorbește despre extratereștri, reptilieni. A murit.”
„Da, da.”

„Mă certam cu el. Am citit Psihologie și îi spuneam că nu vreau să ies din casă. M-a numit antisocială. Îl corectam că de fapt sunt asocială. Știi, există grupurile acelea antisociale care bat, fură, violează.”

 „Nu mi-a plăcut de fostul meu. L-am rugat să mă manipuleze ca să mă pot îndrăgosti de el. A spus că ar putea face asta, dar îi este prea lene.” (Își dorea să îl iubesc pentru ceea ce era ca persoană. Când interesul tău este transpus doar în sex și bani, nu îți pasă ca cel de lângă tine să îți vadă adevăratul sine dezgolit. Nu avea vreo personalitate fermecătoare. Ar fi trebuit prea mult efort mintal să se muleze pe tiparul meu.)

„Acum 3 ani, unul pe stilul meu făcea un sondaj deoarece voia să înțeleagă ce își doresc femeile. M-a întrebat cum aș vrea să fiu sedusă. I-am răspuns <<Fii prietenul meu!>>.”

„Îmi plac băieții mai deschiși, nu ăia exotici. Tu ai preferințe?”

„Acum ceva timp, nu îmi plăceau blondele fiindcă părul lor avea o nuanță nenaturală. Dar există saloane unde ți-l fac să aibă o culoare naturală. Vreau să mă fac roșcat. Să pară că îmi ia foc părul.”

Îi arăt discuțiile mele de pe Dating, o aplicație matrimonială.

„Îmi trimit mesaje agramate. Sunt idioți.”

„Din câte observ, te distrezi.”

„Unul mi-a povestit că i-a făcut una oral la întâlnire. L-am sfătuit ca pe viitor să nu le spună așa ceva fetelor din prima. Se întreba pe Messenger cum de l-am găsit pe facebook. Parcă nu observase prietenii în comun pe care-i aveam.

<<Nici una dintre prietenele noastre comune de pe facebook nu mi-a făcut oral.>>

L-am întrebat cum le convingea pe fete să facă sex cu el.
<<Le promiteam că nu spun nimănui că am făcut sex cu ele.>>

De obicei, când ai aventuri, nu faci sex cu cei din cercul tău, ci cu necunoscuți.”

Eram grasă, dar măcar aveam „dotări”. Exact atunci m-am ridicat de pe bancă.  M-am rotit ca să mi le observe studentul. A admirat cât a admirat. Aflu că și fosta lui era proporționată ca mine, deși cântărea mult raportat la înălțimea ei. Îi arăt fotografii cu acel porn star dintr-o conversație privată. Mai târziu îmi dezvăluie că a văzut mai multe detalii. I s-a aprins becul că am o minte cam perversă. 

 „Mă aștept că, dacă o fată le are mari, să aibă și burtă.”(înţeleaptă observaţie a făcut)

Discutăm despre muzică. Nu suport jazz-ul și clasica, dar ascult Tom Jones. Îmi place Evanescence. Versurile lor descriu BPD. Un rocker ce prefera muzică mai ciudată m-a enervat. Mi-a jignit gusturile. I-am trimis piesa asta. Nu i-a plăcut, însă, după ceartă, și-a tras gagică fană Smiley. Din speech-ul studentului, Smiley făcea chestii mișto înainte. Totuși, un album mai recent are 10 piese care sună mai mult a una singură.

„Am fost la televizor. Pe facebook arăt ca în realitate.” (Țin de identitatea mea secretă cu dinții. Staff-ul din televiziune te caută și în gaură de șarpe. Nu figurez la emisiuni-circ. Mama a lăcrimat când mi-am făcut numărul în fața camerelor. Cum să-i fur această bucurie măruntă compromițându-mă virtual? Dacă mă reîncarnez, rămâne că am fost „destrăbălată”.),

„În liceu, am fost olimpic. Am jucat șah în campionate. Lucrez în IT. Știu programare, dar nu-mi place.” 

Nu îndruga verzi și uscate. Am verificat informațiile pe Internet. Erau valide. Mai poți minți cu intențiile tale. Cu realizările de pe plan profesional, nu. 

„Era  o emisiune. Unul a murit chiar în ziua difuzării, filmând cu două săptămâni înainte. Ar trebui să îi pună pe cei care vin acolo să semneze o clauză. Emisiunea nu este responsabilă dacă au infarct de cord în timpul filmărilor.”

„Hahahaha!”

„Numele meu este mai greu de scris. Uite, avem doi prieteni în comun! Acela este best friend-ul meu pe care l-am cunoscut pe 24 decembrie, anul trecut. Din 10 piese pe care mi le dă să le ascult, una îmi place garantat. Îl vezi rocker cu plete, dar este și pe trap. La fel și prietena sa cu talie mică și fund mare. Prietenul meu urmează facultatea asta, dar nu știe ce vrea să facă pe viitor.”

Eu și prietenul lui semănăm indubitabil când vine vorba de țeluri în viață. Era student la facultatea de care m-am lăsat.

Discutăm despre al doilea băiat, care era prieten cu prietenul cel mai bun al sadicului.

„Se pune că îl cunosc dacă am vorbit pe Internet?”

„Da.”

„Este de-o vârstă cu mine. În 2017, a cunoscut-o pe actuala prietenă (mai mare cu doi ani) din Coreea pe Duolingo. Din 2010, ăla locuiește în Germania. A venit în vizită în România cu iubita lui. A rămas surprins că un nene din parc nu l-a atenționat să aibă grijă cu ea. Chinezii au adus virusul. Bunicii lui stau în oraș.”

Pe „neamț” îl cunoștea de la o petrecere, probabil cu „alcooale”.

„În fotografia aceasta porți ochelari ca ai ăluia din Oasis?”

„Ozzy Osborne.”

„Urăsc nunțile și botezurile.”

„Și eu la fel, dar am fost la botezul organizat de vara mea ca să beau.” (pe mine alcoolul mă face să tușesc)

„De când cu pandemia, nu am mai mers la sală. Vreau să pun mușchi.” (urăsc sala) 

„Richard Balint (mormolocii care s-au uitat  pe Minimax și Cartoon Network îi vor recunoaște glasul, dar nu și fața) a zis că lui i s-a părut întotdeauna inutil mersul la sală. Are grădina lui. N-are nevoie de sală. A jucat în <<Scripcarul de pe acoperiș>>. Am văzut filmul.”
„Eu piesa de teatru.”

Devianții sexuali nu doar taie și spânzură în calea lor. Mai citesc o carte. Le ies gărgăunii de undeva.

 „Am un profesor de facultate ce seamănă cu Iisus.”
„Eu am un prieten.”
„Colega mea voia să îi ureze la mulți ani de ziua lui. Și-a amintit de o prietenă care îl plăcea. Fata asta care îl plăcea pe profesor a fost pârâtă de un băiat, iar profesorul a lăsat-o în restanță, deși aia avea note bune și prezență la ore. Într-un final, a trecut-o.”

„Realizez cât de scundă ești pentru că m-am ridicat de pe bancă.”

M-a ghicit în tarot hater-ul care m-a sictirit „pitica dracului”. Între noi se insinuau 25 de cm. Nu depășeam umărul vânjos al refugiatului.

A fost eroarea mea. Nu m-a invitat să mergem la mall. M-am autoinvitat. Mi-a scăpat un „Putem să plecăm?”. A zis că nu regretă ce s-a întâmplat.

Era un articol mai lung. Dar l-am tăiat în două. Există continuarea.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.