Am 30 și ceva de ani. Când eram mică locuiam cu părinții într-unul din cele mai mari orașe din țară, aveam părinți educați, o familie nu prea bogată și aveam rezultate bune la școală. Zilele erau umbrite însă de alcoolismul și abuzurile verbale ale capului de familie.
După o lungă boală și suferință, mama mea a murit când eu eram adolescentă. Totul a fost un coșmar, notele mele au scăzut de la 9-10 la 6-7 și eram veșnic tristă.
Tatăl meu nu îmi mai dădea voie decât să merg la școală și apoi direct acasă așadar nici prieteni nu prea aveam (nu că ar fi fost ușor odată ce ceilalți colegi au aflat de mama – ca și cum moartea se ia sau ceva).
– un tampit care isi violeaza copilul, ceva foarte normal in romanica secolului 21 se pare.
– alt tampit care iti explica ca nu te futi cum trebuie. poate era mai simplu sa afiseze regulamentul pe usa dormitorului sa stie toata lumea cum sa se incadreze in reguli.
– alt tampit care considera victima de vina pentru viol, ceva foarte normal in romanica secolului 21. o fi facut ea ceva, s-a imbracat provocator, fetele sunt curve se stie. iar faptul ca s-au despartit dupa inca un an impreuna e dezastruos, dar, ma rog, cand dragostea e mare nu mai conteaza lungimea.
– n-am inteles ce s-a intamplat cu terapia aia. de ce a fost nevoie de trei medici?
Ai patreonu mai ieftin?
spoiler alert.
sau trailer?
Pune copy paste daca tot ai inceput
Nici măcar „stat eșuat” nu merităm să fim desemnați. Nu cred că suntem vreun „stat”.