Sunt câteva filme la care nu că nu am fost să le văd la cinema, dar pur și simplu nici nu le descarc, nu le văd, nu mă interesează și le evit cu pasiune.
Din istoria recentă aș cita pe Barbie, care mi se pare o prostie imensă și s-a făcut atât circ cu marea operă de artă numită Barbie, cum a schimbat ea oameni și percepții, încât nu am văzut, nu știu, nu văd, nu mă interesează. Oppenheimer, din două motive. Primul, nu mă uit la filme istorice din istoria recentă, dacă nu sunt cu război precum în cărțile lui Sven Hassel sau Eric Maria Remarque, consider că istoria, în sine, este fake și este scrisă de partea care a învins, de aia nimeni nu știe cum au schimbat fizicienii reichului tabăra, sau câți bani a făcut Hugo Boss de pe urma uciderii evreilor, câți oameni au ucis oțelăriile Krupp etc. Second, s-a lansat simultan cu Barbie și nu mai pot să le separ.
Muzicalul cu Ryan Gosling, Lala Land. Jeesus making love with himself, efectiv nu pot înțelege muzicalurile și oamenii care se uită la așa ceva. Gen ne uităm la cea mai mare dramă posibilă, durerea e enormă, curg lacrimile cum curge fluviul înspre mare și brusc, unul din ei zice, Să moară mă-sa, hai să dansăm. Și pac, totul se oprește, toți de pe Boulevard Avenue încep să danseze, Gene Kelly se agață de un felinar, nemaivăzut. Nu ai cum să iei în serios așa ceva, cu ce se deosebesc de un soapie indian, a murit mama, hai să dansăm!
Nu am văzut 300 part deux, Rise of an Empire. În primul rând, actorul ăla din rolul principal mi se pare un Florin Piersic Jr al cinematografiei mondiale, la fel de lipsit de carismă și talent, probabil pila cuiva, băgată în cinematografie, ca să nu ajungă muncitor la strung. Am văzut scenele importante cu Eva Green, e suficient, în rest, nu achiesez la cash cows.
Și ultimul, tot din istoria recentă, chestia aia numită Gladiator ca să semene cu succesul lui Russel Crowe. Bă copii, eu am fost, la vremea aia, fan Gâdilatorul. L-am văzut la cinema de câteva ori, nu mai zic de descărcat de pe oDc și Kaaza. M-am identificat cu Maximus Decimus Meridius, commander of the Armies of the North, General of the Felix Legions and loyal servant to the TRUE emperor, Marcus Aurelius, father to a murdered son, husband to a murdered wife. Știu istoria filmărilor, am văzut toate blooperele posibile, povestesc oricui vrea să asculte cum a murit Oliver Reed ca un haiduc și cum a învățat să țină gladiusul Crowe. Voiam să mă duc în Toscana, să văd câmpul ăla de grâu, chestii. În fine, nu am ajuns nici la Roma, măcar.
Dar bătaia aia de joc cu Paul Mescal…să fim serioși, ăla nu e film, nu ai cum, nu se ezistă, serios. Înțeleg că încerci să mulgi erotic nostalgia celor ca mine, dar hai să nu ne batem joc de inteligența oamenilor cu porcării de astea.
Bine, ele sunt mai multe, filmele, adică, le-am ales doar pe cele recente, că așa aș putea să vă spun de ce nu îmi place Evil Dead și nu mă omor după umorul lui Bruce Campbell. Dar e ok, poate altă dată.
Vorba unui amic de-al meu, mai bine-mi bag pl in ele!
Serios acum, mi-as strica si gustul si sentimentul ala asa fain cand am vazut asemenea filme cu niste atrocitati sinistre din zi de astazi.
Efectiv, decat sa ma uit la filmele astea noi, mai bine reiau a X-a oara The big bang theory sau ma uit la the good, the bad and the ugly a mia oara!
Bine, fiind contemporan cu Maximus, e mai greu să accepți toate mistificările.
La Oppenheimer mă bate jumătatea la cap să mă uit, dar durata filmului mă demoralizează total. Chiar nu-l puteau face mai scurt, așa, ca pentru două tictoace?!
Toate ca toate, Saturday fever night (sau cum se cheamă), cu Travolta, e master piece, in comparație cu multe altele. Sau poate sunt eu mai fătălău, dar ma jur cu mana pe cuc ca asa ceva nu va mai fi în stare tot Hollywoodul sa faca.
Are you not entertained?
În general remake-urile sînt o ciorbă lungă. Dacă scenariul n-a fost făcut din prima din cap în cap și au încercat să întindă de el în urma unui film de succes, iese un rahat.