Scris de F.M.
M-am născut în 1984. Prima mea amintire este în cărucior, când o țineam pe soră-mea în brațe.
Aveam sa aflu mai târziu ca s-a născut cu un handicap sever, concret, are un retard mintal.
Educația comunistă ne-a atins, în sensul ca am avut grijă de ea până pe la 19 ani, cu spălat la fund, schimbat absorbante, bătăi cu băieții și miliție.
O să rada, probabil, noua comunitate, dar am făcut ce am putut pt ea, a mers în public la Surprize, Surprize, a mers la Dansez pt tine (Bănică e chiar un tip ok sau, ma rog, era).
La nunta, cu prima soție, l-am chemat pe Fuego pt ea. Doar pt ea.
Pt ca eram singur, ascultam viniluri cu momente vesele și le învățăm pe de rost. Toată copilăria am visat să fiu actor. Mă uitam în TV, în oglinda, și mă imaginam fiind un membru în Vacanța Mare sau Toma sau Dem. Paranteză, am plâns rău când a murit Dem. S-a rupt ceva în mine. Și acum îmi aduc aminte știrea, urca spre Manastirea Sinaia, a făcut stop cardiac și s-a dus.
Am fost un copil bătut și îngenuncheat de al meu tată. Îmi aduc aminte ca aveam vreo 6-7 ani, când au venit la noi nașii lor de cununie, făceau glume, iar pe mine m-a mâncat în cur să fac o glumă, alături de ei, să spun ca tata e țăran, ca nu înțelegea ceva. Ei bine, după ce au plecat… m-a rupt cu bătaia, îl jignisem.
A urmat un drum cu autobuzul, când am vrut să stau la geam, pare ca am făcut urat, m-a dat jos la prima stație, m-a dus în spatele stației, mi-a dat pantalonii jos și mi-a înroșit curul. Îl făcusem de ras. În fața unor necunoscuți.
Din momentul acela, dacă se uită urat la mine, mă pisam pe mine pe de frică. M-am pisat noaptea în pat până pe la 19 ani. O data a fost cu iubirea adolescenței mele. Mizerabil și rușinos.
Cea mai tare bătaie am luat-o când am întârziat acasă, am ieșit de la școală și am rămas să joc fotbal, mă visam Hagi, chiar eram bun. Am ajuns acasă mai târziu decât trebuia, m-a rupt cu furtunul de la mașină albalux, ăla subțire, după care m-a tuns zero.
Aveam un păr frumos și negru și oarecum lung.
Culmea a fost ca eu eram un plod care învață bine, mergeam la olimpiade. Aveam și rezultate bune.
O altă bătaie de care îmi aduc aminte cu scarba, eram clasa a 8a și aveam un 3 la Biologie și un 4 la Muzică. Da, Muzica. Venea ședință cu părinții și mi-era frică de bătaie ca de dracu. Am furat catalogul l, am făcut din 3 8 și din 4 9. S-a aflat, până la urmă. S-a pus pe mine cu pumnii și am urlat ca niciodată. Am luat 4 la purtare și, cu toate astea, eram eligibil pt premiul 1, dar eram un muist cu nota scăzută la purtare.
A urmat examenul de capacitate, unde am dat examen la 4 materii, plus examen de admitere. Mi-am dorit sa dau la LMV, în Ploiești, dar el a vrut la Caragiale. Ca idee, sunt fix aceleași licee ca în București. Știu ca mulți avem povestea asta, ca am picat sub linie, dar chiar asa a fost.
Mă rupe povestea, o să mă opresc. Dacă există interes, o să continui.
Toti am avut o copilarie nefericita, astept continuare sa vedem ce ai facut cu batranul, ai rupt legaturile cu el, a murit?
Povestea e lungă, hai să vedem dacă a noastră comunitate mai vrea.