Până la apariția internetului (da, dragii mei vagi amici, a exista o vreme în care internetul era doar un nume fără sens), nevoile umane era îndeplinite în the old fashion way. Adică aveai relații cu femeile din bula ta, sensibil mai mare decât acum. Colege de muncă sau prietene de-ale lor, o prietenă a unei prietene, petreceri unde fiecare își aducea prietenii solo, în speranța că se vor cupla pe acolo. Alții, mai cu vorbele la ei, agățau în baruri, deși fauna era destul de ciudată și, dacă voiai o relație, parcă nu o voiai cu o tanti care rezema o bere, așteptând să fie întrebată dacă e singurică.

După ce a ieșit internetul în mainstream și mircul, viața multora s-a simplificat masiv. Avantajul era că tipele erau la un click distanță și puteai să le faci capul mare având timp să te gândești la ce vrei să spui sau să iei sfaturi dacă era nevoie. Dezavantajul era că putea fi urâtă rău sau cu preocupări infracționale (mie o domnișoară de asta mi-a furat telefonul, un minunat Nokia 3210, justificând, ulterior, că a fost răsplata că m-a suportat)

Dar, sincer să fiu, merita efortul și emoția tip Oare ce dracu găsesc când ajung acolo. Câte divorțuri au fost în perioada aia de explozie demografică nu cred că au mai fost vreodată. Cedau căsniciile ca virginitatea în Vaslui pentru că, dintr-o dată, doamnele aveau contact cu băieți deștepți, la propriu, alții decât soțul. Dacă nu aș ști că ăsta e un blog public, câte povești aș avea. Din păcate, ele trebuie să moară odată cu mine :mrgreen:

Întrebarea era, în ziua de azi cum își mai face rost românul de cărniță? Cu aplicații gen Tinder? Nu de alta, dar vremurile sunt atât de agitate încât îmi e aproape imposibil să cred că la 30+ mai ai timp de cold fishing prin baruri, când poți să dai swipe. Bine, ar fi funny să ne arăți și profilul de Tinder, Bumble, Grinder sau ce folosești…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.