M-am întors

de pe coclauri și 2 drumuri cu avionul.
Faze interesante. La Otopeni te pune să te descalți, dacă nu ești în sandale. Te descalți în glodul și jegul de pe jos, pentru că nu ți se oferă ciorăpei de ăia de plastic, ca să nu te jegărești pe ciorapii tăi curați, cu care ai plecat la drum. Un tip, ceva gen 45 ani, elegant, s-a revoltat către vameși Dom’le, nu se poate să mă pui să mă descalț ca în grajd, pe ciment. Răspunsul? nu îți convine, scrie acasă sau fă o reclamație. Simplu.

În avionul de dus

primisem locul 3A, ceva gen primul de la geam din partea din față a avionului. Eu, la checkinul online, calculând că voi fi departe de budă (nu ai voie la toaleta de clasa 1, cei care au 5 cm în plus spațiu la picioare), am schimbat cu ultimul loc din avion, la coadă.

Rezultatul a fost că m-am așezat lângă o distinsă doamnă, ce călătoarea cu un bebeluș și un copil de vreo 5 ani. Vă spun, e trist, mai ales când copilul e răsfățat maxim și are impresia că e normal să se comporte cu toată lumea, așa cum se comportă cu mă-sa.

La întoarcere

am călătorit împreună cu doamna Alina fostă Vidican, actualmente Alina „lăsați-ne să ne pregătim de liga campionilor” Borcea, copilul din dotare și bona vietnameză personală. Să știți că e simpatică foc tipa și își iubește copilul tare mult. Se vede că nu toate sunt atât de știorfine.

Mi-aș lua o bonă vitnameză… :mrgreen: