Acel moment când ne e dor de Pițurcă

Răzvan Burleanu, președintele FRF, a anunțat că dorește să-l păstreze în funcție pe selecționerul Anghel Iordănescu, ținînd cont că la sfîrșitul acestei luni contractul staff-ului tehnic va expira.

“Băieții trebuie felicitați pentru această calificare. E o zi importantă pentru sportul românesc. Prin această calificare intrăm din nou în elita sportului internațional. Iordănescu va rămîne la echipa națională.

Ați văzut cît de bine a pregătit meciurile. Ați văzut că și azi am reușit o victorie lejeră, n-a fost ceva chinuit. De mîine ne apucăm de treabă pentru europeanul de anul viitor. Azi am cîștigat o echipă întreagă”, a spus Răzvan Burleanu.

Ieri au fost 2 evenimente sportive ce au implicat românia. În primul, românia a luat bătaie, desigur, la rugby. Așa cum spune BBC, The Azzuri showed how big the gap has become between Europe’s top tier and second-tier nations. Mi-era sincer milă de ai noștri, care chiar s-au chinuit să facă ceva. Din nefericire, ăsta e nivelul, atât putem. Când vedeam cum chinuie balonul ăla, într-o nesfârșită jelanie de-a Lăsați-ne și pe noi să trecem, îmi venea să mă ridic și să plec.

Al doilea eveniment, cel haios, a fost cel în care, într-un meci pe viață și pe moarte, echipa de profesioniști ai româniei a învins selecționata de mecanici, tinichigii, tâmplari și zugravi ai țării numite Feroe, țară de care nu ar fi auzit nimeni dintre voi, dacă nu ar fi fost fotbalul.

Desigur, am învins cu 3-0, după același joc chinuit, fără viziune, în care am stat cu cururile în poartă și am contraatacat năucitor. I-am zăpăcit pe pescarii ăia, le-am scos fotbalul din cap. Nu, serios, chiar le-am scos fotbalul din cap, gândiți-vă că oamenii ăia s-au trezit azi dimineață, și-au scos fotbalul din cap și s-au dus fiecare la jobul lui, în timp ce ai noștri încă petrec prin cluburi, cu Burleanu.

Dar alta e ideea.
Îl păstrăm Pe tata Puiu ca antrenor. Ați văzut ce echipă a făcut, nu? Practic, Burleanu a uitat complet jocul de acum 3 zile, cu o echipă tot de pescari, în care am fost conduși și am egalat printr-un noroc chior. Sau restul de meciuri în care nimeni nu a jucat nimic. Important e că am câștigat o echipă, doar am bătut Feroe. Zici că am bătut minim pe Argentina.

Serios, tot respectul pentru domnul general Iordănescu. Bine, general la apelul bocancilor, nu are treabă cu armata, dar asta e, și Năstase e general și apare în uniformă pe ici și colo, deși el a fost doar un amărât de transfug care dădea cu o paletă într-o minge. Dar, desigur, tot respectul, pentru tot ce a făcut de-alungul vieții pentru fotbal, națională și Steaua.

Dar serios, vine o vârstă la care unii oameni trebuie să se retragă sau să fie retrași. Cu tot respectul posibil, un om care e ocupat mai mult să pupe cruci și să se gândească la apropiata întâlnire cu creatorul are undeva, pe acolo, o rotiță sărită și asta înseamnă că poate nu e chiar cea mai bună soluție pentru o echipă de fotbal calificată la un turneu final.

Pe lângă asta, oricât de bun antrenor ar fi fost el, omul pur și simplu nu mai e la curent cu tacticile moderne, cu pregatirea moderna, cu pregatirea fizica moderna, cu nimic. Curul în poartă și focul pe ei, tactica echipei naționale a româniei nu e o tactică care poate fi aplicată astăzi în fotbal. Decât cu Feroe, dar asta nu mai contează.

Din păcate, încă un turneu final unde ne vom face de rahat. Și nu neapărat din cauza lui Iordănescu. Ci pentru că nu avem jucători buni, iar cei pe care îi avem sunt doar niște lepre arogante, care freacă băncile de rezerve pe la echipe minore de pe la arabi.