Eu am o problemă cu oamenii care îmi dau mesaj ca să mă întrebe asta. Unul din ei e Vali Marin, care, când are de discutat cu mine chestii legate de blog, se gândește că, în loc să mi le scrie, să le am în fața ochilor, să mă pot gândi, să pot analiza și să pot da niște răspunsuri optime, mai bine mă sună, pentru că sigur răspunsul e acolo, în capul meu și poate fi dat instant.

O altă chestie pentru care mă enervează asta este DE CE MĂ ÎNTREBI?? Ai numărul meu de telefon, am decis că am încredere în tine și că îți pot încredința sacra răspundere de a-mi păstra legătura cibernetică cu lumea. Asta înseamnă că ți-am acordat dreptul și responsabilitatea de a mă suna când ai tu nevoie. De ce să mă întrebi dacă mă poți suna? Dacă nu pot vorbi, îți dau reject, simplu, te sun după.

Anyway, introvertul din mine e de părere că dacă poți da mesaj, nu ai de ce să mă suni. Ai 4 feluri în care mă poți contacta în scris, în orice moment. Dacă ai nevoie de niște răspunsuri de calitate de la mine, scrie-mi, pentru că eu uit aproape instant după ce am închis. În plus, scripta manent, dacă mi-ai scris, știu sigur că am acolo discuția, altfel, la telefon DAR ȚI-AM ZIS! BA NU, NU MI-AI ZIS! BA DA! Etc.

Desigur, nu contest urgențele, când trebuie să mă suni pentru că ai nevoie de un răspuns urgent. Dar…

De fapt, stau și citesc ce am scris. Dumnezeule, ce introvertiți am devenit și cât de mult am început să urăsc contactele umane, din cauza a ce e în jurul nostru…

Sună-mă. Sunt aici. Lupt.

31 comentarii Adaugă comentariu

  1. #1

    Pot sa te sun ca sa te intreb daca pot sa iti dau un mesaj cu care sa iti cer voie ca sa te sun?

    36

  2. Uraasc sa vorbesc la telefon.
    In scris nu am probleme.. dar de vorbit, pfff .. ba nu inteleg ce spune, ba ma balbai, ba vorbesc prea repede..ba ..ba..

    11

  3. Mi-a făcut cineva odată o observație – că eu comunic mai bine în scris decât mă exprim prin viu grai. M-am gândit mult la asta și i-am dat dreptate. 🙂

    17

  4. Am exact 9 minute de cand crap de ciuda. Nu-mi place sa vorbesc la telefon, evit cat pot. Am vazut luni un job foarte fain pentru mine, firma MARE, am aplicat pe ejobs ca omul, pentru ca na, jena de a suna patronul al mare. L-am sunat azi totusi,la urma urmei ne cunoastem de 20 de ani…ca sa imi spuna ca ieri a semnat contract cu cineva, daca il sunam din timp, se mai putea face ceva. Dar aveau nevoie urgent si au luat pe ”primul care a corespuns cat de cat”. M O R !!!

    27

    • #8

      Foarte diplomat prietenul/”patronul al mare”. Decât să strice o prietenie veche, mai bine refuză cu diplomație. 🙂

      7

    • Meh, nu ar fi avut motive, diferenta intre noi e de vreo 20-25 milioane de euro. In plus, am verificat azi si din alte surse, se confirma ce-a zis omul. Dovada ca trebuie sa fim romani adevarati: ai o pila, foloseste-o fara ezitare :))

      3

  5. #10

    Aş suna pe oricine, numa’ că am pe foc o ciorbă de fasole cu ciolan…

    5

  6. Eu le dau oamenilor cu care lucrez niște reguli clare de la bun început:

    1. Le spun că mă pot suna oricând dacă au nevoie de un răspuns rapid și să vbim pt max 10 minute. Să mă sune direct, să nu-mi scrie să mă întrebe dacă pot vorbi. Dacă nu pot vorbi, eu țin telefonul by default pe silent și sun eu înapoi imediat ce văd, deci nu mă poate deranja nimeni.
    2. Dacă vor info la care vor avea nevoie să revină și pe viitor sau nu e ceva urgent, să dea mail și răspund eu în 2 zile lucrătoare.
    3. Dacă vor să facem brainstorming / să luăm o decizie importantă / feedback, stabilim un Zoom – să-mi dea pe mail 2 opțiuni de date / ore când ar putea în săptămâna următoare.
    4. Nu răspund la mesaje private pe social media sau chat.

    * Dau telefoane înapoi întotdeauna în a doua parte a zilei, grupate toate deodată, când am creierul deja obosit. în prima parte țin totul pe silent.
    Familia e pe listă specială în telefon – la ei îmi sună telefonul, chiar dacă e pe silent.
    Iar cu prietenii (ăia puțini rămași) în mod ideal stabileam niște întâlniri recurente față-n față, dar de o lună am tăiat tot ce e offline și am revenit la telefoane.

    Introverta din mine e ft fericită cu regulile astea 😀 Nu s-a abuzat de ele până acum. Și niciodată nu arde nimic.

    17

    • #12

      Mie îmi plac încă oamenii care folosesc telefonul ca sa vorbească. Paradoxal, telefonul avea cândva sarcina asta ingrată

      12

  7. #13

    Prefer sa sun in loc sa scriu din mai multe motive:
    – mi se pare mai eficient dpdv al timpului sa iti spun ca imi trebuie ACID ACETILSALICILIC, decat sa stau sa apas de jdeori pe ecranul telefonului, eventual sa ma lupt cu autocorectul;
    – nu stau 5 minute sa scriu ACID ACETILSALICILIC si pe urma tu sa zici “aaa, dar zi mah aspirina” – primesc feed-back mai rapid de la persoana cu care conversez;
    – ma mai ajuta si limbajul non-verbal – imi dau seama din tonul tau cand o iau pe aratura, nu trebuie sa astept sa incepi sa scrii cu majuscule sau sa ma injuri.
    – vorbesc mai bine decat scriu – uneori mai scriu odata in loc de o data, mai uit virgule, etc.
    Legat de intrebarea din titlu- o vad ca o forma de respect: te informez ca as dori sa te sun, ca teoretic nu te voi tine mult la telefon, dar in acelasi timp nu doresc sa te deranjez cu sunetul soneriei de apel (poate dormi, poate esti intr-o intalnire sau la teatru, etc)

    28

  8. #14

    vorbitul este sfant, eu o iau f repede pe aratura :))) , sunt tzafnoasa repede, ca sa nu mai spun ca faci o gramada de treaba cu castile in urechi, vorba aia: bat si cainele in timpu asta.

    7

    • #15

      Te-aud ăștia de la protecția animalelor, ce-ai cu el, e și el un suflet

      Cum a pățit ăla săracu’ de-i rodea șoarecul porumbul, a pus mâna pe par și a pus pe facebook uite bă ce șoarec am omorât, s-a ales cu dosar penal că șoarecul era nu-ș’ ce specie de hârciog protejat

      8

  9. #16

    Eu sunt de “cealalta parte a pustii” – ma suna cate un client, fie agitat, fie presat de ceva, fie din masina intre doua semafoare sa ma intrebe, sa-mi transmita ceva, sa stabilim impreuna o strategie; de fiecare data incerc sa-i pasez de la telefon si sa-i pun sa-mi scrie mail. Singurul meu scop este faptul ca obtin informatii agregate corect – vrand-nevrand scrisul iti structureaza gandirea si exprimarea. Dupa ce mi-au scris, putem discuta, dar nu imi permit ca timp, sa stau in telefoane sa structurez ideile si exprimarea fiecaruia; mai trebuie sa si lucrez pentru ei, nu doar sa stam de vorba. Iar celalat scop este ” scripta manent”

    3

  10. #17

    @arhi, mai da si mie nr. tau de telefon ca am pierdut mobilul si nu aveam agenda sincronizata. Mersi.

    0

    • #18

      De fapt mai bine pune-l pe blog, poate ar mai fi doritori

      6

  11. #19

    Eu prefer să vorbesc. Realitatea mea spune că pot lua decizii pe măsură ce se desfășoară situația sau mi se povestesc amănuntele și mi-e mult mai ușor să întreb ce am de întrebat și să leg lucrurile când sunt în direct. Să folosesc alte metode ar însemna să iau decizii în 10/15 minute în loc de 30/45 de secunde. Vorba aia, în 10 minute pot ajunge să dau de capătul unei probleme serioase dacă testez pas cu pas situația.
    Însă nu multă lume are numărul meu de telefon.

    4

  12. #20

    Aia cu “scripta manent” e SFANTA! Mai ales in discutii legate de lucru si alte treburi importante.

    3

  13. Deci azi am avut o zi plina, da plina si zic la un moment dat hai sa verific telefonul ca a bazait si ala de nebun, printre notificari cu apeluri pierdute, sms, mail-uri vad o notificare cu Titlu ARHI dupa care textul: Pot să te sun 5 minute? Si eram blocat, de ce sa ma sune Arhi pe mine, ce ar putea vrea el 5 minute cu mine???? Dar stai, ca el nici nu are numarul meu? … WTF dar de unde am eu numarul lui salvat in telefon? Si cum gafaia mintea mea de balbaieli dau click pe notificare si cand colo se deschide aplicatia Arhiblog cu noul articol scris de dragul de Arhi cu titlul Pot să te sun 5 minute? … CSF, nCSF

    23

  14. #22

    Eu sunt exact invers.Adica extrovertita.Sun nu scriu

    1

  15. #25

    Pe langa faptul ca, asa cum ai remarcat si tu, asta suna ceva de genul “ce plm aveti ma, nebunilor, de vreti sa vorbim si sa ne intalnim?”, mi se pare ca este si o perspectiva egoista.

    Te intrebi de ce nu se gandeste persoana respectiva ca ti-e mai usor sa raspunzi in scris, dar tu nu te gandesti ca poate interlocutorul prefera sa scape de stres si sa rezolve mai rapid in loc sa iti dea mesaj, sa astepte doua ore sa raspunzi, dupa aia o ora pana raspunde el cu follow up, si tot asa, de ajunge sa dureze toata ziua ceva ce putea fi rezolvat in 2 minute la telefon.

    La fel si cu “pot sa te sun?”. Pe langa politete, poate persoana respectiva are niste treaba si ar vrea sa stie daca poate discuta cu tine acum, nu sa stea in limbo gandindu-se ca poate suni tu inapoi, cand suni, sau poate nu suni.

    3

  16. #26

    Pot sa adaug si eu experienta mea? Personal, prefer de 1 milion de ori ca cineva sa ma intrebe daca poate sa ma sune, si eventual ii zic da sau sun direct inapoi. Cunosc cativa oameni care suna direct, sau si mai rau, aici unde sunt in Franta mesageria vocala se foloseste si nu raspund (nu ii dau reject, dar nu raspund) si-i intra mesageria si ascult mesajul si zice “suna-ma inapoi” dar nu-mi zice de ce! Daca tot imi lasai mesaj, nu puteai sa-mi spui si despre ce vrei sa vorbim?!?

    Ah si-ntr-o cu totul alta ordine de idei ultima data cand cineva m-a intrebat daca poate sa ma sune 5 minute conversatia s-a terminat dupa 7 ore si 25 de minute 😀

    1

    • #27

      WTF? ti-a povestit razboi si pace la telefon?
      Nu am vorbit atat tot anul – incluzand sedintele cu parintii pe zoom.

      3

  17. #28

    Nici mie nu prea imi place sa vb la telefon. Si nu sunt introvertit deloc, dar pur si simplu e mai comod in scris, mai ales ca sunt mereu pe drumuri. Ok, daca sunt intr-un loc si singur, eventual, e ok sa vorbesc.

    Eu nu inteleg un mister care s-a abatut asupra oamenilor. Ma suna cineva, am telefonul in alta camera. Pana ajung la telefon, inchide. Il sun imediat si nu raspunde? DE CEEEEE?

    0

  18. #31

    Inteleg ca in cazul de fata e ceva ce tine de un business. Nu conteaza despre care business e vorba. E fie urgent deci suni direct pentru ca … poti, fie nu-i urgent si e intotdeauna mai bine sa scrii ca sa ramana scris.
    In schimb o intrebare ”Pot sa te sun 5 minute?” e venita de la o persoana apropiata ar putea sa de fapt sa fie un strigat de ajutor. Si nu dureaza 5 minute. Chiar si un introvertit ar putea fi un bun ascultator.

    Daca persona apropiata e si partener de afaceri si converatia incepe ”da, s-a-ntamplat ceva?” ”A, nu… voiam sa zic de configuratia la…” se poate termina repede ”Dă mail, pa!”

    0