Ce este covidul?

Soacra (60+, diabet insulino-dependent și altele) acum două săptămâni ne povestea ce rău îi pare că abia aștepta să meargă la o nuntă, dar nu se mai ține pentru că mirele și alții au făcut între timp Covid. Replica ei? “Ce io’ fi trebuit să se testeze?” No comment, pe mine m-a apucat brusc mersul la baie că nu e frumos să înjuri oameni bătrâni. Măcar e vaccinată dar așa, de gura noastră, sunt convinsă că în sinea ei crede că noi dramatizăm și suntem snowflakeși. Nunta s-a amânat pe noiembrie. Bineînțeles că plănuiește să se ducă.

Tata, am zis eu mai demult că îl aștepta pe Godot ca să se vaccineze, e suspect de cancer. Nu merge să își facă mai multe investigații că “în spital e Covid”, nu merge să se vaccineze că “dacă are cancer nu știe ce ii face vaccinul.” Mai ziceți ceva, eu nu mai am cuvinte. Mă consolez că de Covid dă ortul popii mai rapid decât de un cancer netratat și aia e.

Noi ne-am căsătorit în vară, la starea civilă, doar cu nașii, prietena mea cea mai bună și prietenul lui cel mai bun, fiecare cu partenerii aferenți – de altfel, și singurele cupluri cu care ne mai frecventăm, cu pauze de două săptămâni, în rest ieșeam doar pe noi pe la ce terasă era mai pustiu și la muzeu, teatru unde nu se înghesuie nimeni. Toți vaccinați, plus teste făcute (unul din cupluri are cea mai adorabilă fetița de 3 ani, nu suntem tâmpiți să riscăm nimic). În rest nu știe nimeni. Noi am luat decizia asta că nu vrem doamne ferește să fim în poziția în care vreunul din tâmpiții de mai sus ia decizii medicale pentru noi, sau ne moștenește, că de iubit ne iubeam și fără hârtie la mână.

Stăm pe lângă Victoriei și întâmplarea a făcut să ne întoarcem acasă cu metroul in ziua mărețului protest. Când am văzut ce nebunie e, ne-am lipit măștile de creier și am grăbit pasul. Strigă unul după noi “ce baaaah, vă e frică, botnițarilor”. Da boss, suntem tineri și ne e frică de o moarte prematură, în chinuri de nedescris. De ce ar trebui să îmi fie rușine cu asta? Viața atât pentru mine cât și pentru al meu a început să fie frumoasă de câțiva ani abia, și merităm mai mult timp.

Îmi cer scuze de rant, mi-am vărsat și eu oful aici anonim, intr-unul dintre putinele locuri care nu mă fac să mă simt anormală.

@Skyler – dacă trăiam într-un stat normal, mirii ăia trebuiau să facă pușcărie. Eu sper că le-a fost măcar rușine și de oamenii pe care i-au îmbolnăvit, o săptămână măcar să nu doarmă, dar mă îndoiesc.

Povestit după de al meu, tot de la soacră: “mi-e milă de fata aia, voia și ea nuntă, au pierdut și bani” – apropo, s-a mutat evenimentul in noiembrie pentru că erau toate locurile ocupate până atunci – nu știu, oi fi eu ultima proastă, dar decât să pierd “mirele” sau alți oameni pe care îi iubesc (că de aia îi invit la nuntă, nu?), prefer să mă piș pe ei de bani. Bani cu care nu m-am născut, pe care i-am muncit, pe care cat timp am sănătate îi muncesc din nou.

Înainte de pandemie, la fostul job, eram oaia neagră a echipei că îmi luam medical la primii muci/ alte bazaconii luate tot de pe la birou, că trend-ul e mort copt, te prezinți la program, nu deschizi geamul că ai frisoane, și work from home era lene. Am avut cele mai nasoale viroze sau ce dracu’ erau din viața mea, că de la 8 la 15 când ajungeam eu acolo nu sufla briza de aer și era cloacă de toți microbii din lume. S-a putut work from home pt sute de angajați în 3 zile când a lovit buba mare. Postul meu a fost neocupat 8 luni, și știam de la foști colegi că ofereau cu minim 50 la sută în plus salariu, nu le-a trecut prin cap posibila sursă a problemei. Eu nu am mai răcit (nici măcar strop de muci) din martie 2020, când a fost și ultima dată când am calcat într-un birou. Și tot nu mă cred invincibilă, sunt sigură că se datorează faptului că mă feresc pe cât posibil încât să nu devin hermit.

@M tatal meu are cancer descoperit fix inainte de pandemie(decembrie-ianuarie analize etc),nu iti dau sfaturi,iti spun cum am facut eu,la inceput l-am trimis la tara,singur cuc(intr-o comuna cu 3 babe si fiecare pe dealul ei:)) ),apoi mama a facut covid(decizia de izolare se pare ca a fost buna,l-a luat din spital,de la munca),apoi i-am luat chirie in bloc cu mama(ii mai lasa mancare etc),in tot timpul asta singurii lui contacti a fost sectia de oncologie(am stat cu morcovu in fund,dar i-a facut test absolut de fiecare data)…acum dupa un an a inceput radioterapia la Elias vreo 6 sapt,l-a fel i-am luat chirie la 3 min,nu se vede cu nimeni,vine la noi in weekend,dar nici noi nu am mai iesit sau vazut cu absolut nimeni dinainte sa vina el,este vaccinat din mai,nu i-a afectat cu nimic tratamentul si vrea si doza 3 cand termina radio.La Elias iarasi ii testeaza destul de des chiar si pe cei care se duc zi de zi,chiar si vaccinati,stiu ca nu e 100% safe,dar vaccinul si din ce imi povesteste oamenii par ok.
In legatura cu amanatul…tatal meu de ex l-am operat cu un an inainte la rinichi si avea cancer de prostata deja,domn dr nu i-a spus nimic ca na,de ce sa rezolvi totul cu o operatie?asa ca a devenit suspect un an mai tarziu de la niste banale analize de sange,si era in 4deja,se intinsese la oase(putin,dar tratamentul…)deci faptul ca a aflat mai tarziu inseamna cam 2 ani de chin,nu pt mine,nu plang nici dupa bani,nici dupa timp,dar pt el…RMN uri si muuuulte analize,nu mai spun ca pandemie si nu ai loc,nu ai fonduri etc…ceea ce vroiam sa iti spun este sa tragi de el,poate trai multi ani de acum incolo,al meu are o viata perfect normala,conduce,sta singur,nu se simte rau,in afara de drumurile la spital face fix aceleasi lucruri,iar analizele lui desi nu ff roz la inceput s-a imbunatatit considerabil dupa un an de tratament
Ps:ca idee eu l-am programat pe al meu la Elias imediat ce am aflat si am gasit abia peste UN AN,bineinteles ca un an a ramas la oncologul lui de la el,dar…ideea e ca timpul conteaza al draq de mult,chiar si sa ajungi la un dr ok,chiar sa iti faci analizele alea
Oricum daca te pot ajuta cu ceva ii poti cere lu arhi mailul sau ceva

Asta cu nuntile e criminala.
Am avut si noi invitatie, in 26 septembrie. Inca nu era depasit pragul, se putea face fara niciun test, fara vreo restrictie.
Am mersi si noi (drum de 3 ore pana acolo) pentru a fi cu mirii (prieteni de vreo 15 ani).
Am stat in fata bisericii cand au iesit, departe de lume, i-am asteptat in fata restaurantului sa le facem urarile, le-am dat plicul si am plecat.
Normal, s-au suparat, nu intelegea lumea (nici alti prieteni care erau la aceeasi nunta) de ce nu stam (cu 300 de oameni in aceeasi sala).
PLM, data viitoare stau acasa si ma uit la un film, pe langa ca am pierdut o gramada de timp mai era si ziua baietelului nostru in aceeasi zi. Bani am dat ca si cum ar fi mers la nunta…