Stăteam în ultimele două zile și mă gândeam, fosrte serios, care e clipul de pe internet care îmi place cel mai mult, m-a impresionat cel mai mult și care, una peste alta, mi-a rămas în amintiri. El este. Where the hell is Matt.

Nu știu câți dintre voi îl știți, deja e foarte, foarte vechi, iar noua generația e impresionată de alte chestii, nu de un grăsuț care dansează alandala printre sălbatici. Mi-a rămas în minte atâția ani, înainte îi dădeam play pe oriunde îl găseam, acum, evident, nu mai apare prin multe locuri așa că, din când în când, îl caut eu și mă mai uit.

De fapt, firul logic prin care am ajuns e altul. Internetul e plin de situri, informație scrisă, poze, la greu. Dar are un mare defect și nu știu dacă v-ați prins de el. Tot ce înseamnă video e comprimat într-un număr limitat de situri, FOARTE limitat, iar restul prezențelor sunt doar embeded, în special youtube.

Este oarecum înfricoșător să realizezi că, dacă mâine youtube nu mai funcționează, lucru PERFECT POSIBIL, practic nu mai există nimic pe internet, niciun clip, niciun video cu muzică, dispar absolut orice urme legate de majoritatea lucrurilor despre care vorbim astăzi.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.