Contul meu
M-am apucat de fumat în clasa a 9 a. Am mai avut tentative si in anii anteriori, tin minte ca in vara de dinainte de a 9 a eram la Corlateni, la mătușa mea cea dragă si, ascuns în porumb, împreună cu alte minti luminate ale septelului, am fumat un pachet de țigări, gen vreo 2 țigări de fiecare. Una după alta. Doamne, cât am vomitat atunci. In anii anteriori mai furam cate un Carpați de la unchiu-miu mai tânăr si il fumam in wc, bine, cateva fumuri, ca erau scarboase rau.
Dar in clasa a 9 a am decis că am chef să fumez. Si m-am apucat de fumat cu ajutorul a 2 tipi, in parcul de la gara de nord. Stateau pe o banca si vorbeau, fumând, eu m-am asezat si ma uitam la ei ca vițelul, nu stiu de ce, unul dintre ei m-a intrebat dacă vreau o țigară, am zis da, mi au aprins-o si aia a fost, am fumat zi de zi urmatorii 15 ani. Am plecat mandru, cu tigara ținută intr-un colt de gura, smechereste, gen. Am fumat-o in tramvai, până la liceu. La liceu am vomitat putin in baie si aia a fost.
Da, ma copii, pe vremea aia puteai fuma in tramvai, gen. Practic, puteai fuma oriunde, una din distractiile favorite, cand aveam bani, era sa ma duc la cinema Luceafărul, sa imi iau un bilet la cucurigu si sa ma uit la filme cu cafteala, in timp ce fumam cateva țigări.
Sigur, țigările erau autohtone, ca nu aveam bani de Assos sau Viceroy ori, god help us all, Marlboro. Pentru cine nu mai stie, pe vremea aia preturile tigarilor erau diferentiate functie de marca si functie de chioșc, bar, restaurant, hotel etc.
Asa ca fumam Snagov, Unirea, Amiral. Nu m-am putut împaca niciodata cu Carpați si, in general, tigarile fara filtru. Am incercat Gauloise, Gitanes, singurele care mi-au placut au fost Lucky Strike fara filtru, dar le-au scos de pe piață, la un moment dat.
Pe la vreo 25, cred, am descoperit Marlboro si, după vreo 2 ani, Marlboro lung, pe care l-am fumat zilnic, 3 pachete pe zi, pana cand m-am lasat de fumat, in 2005, like a boss.
De fapt, ce voiam sa zic e ca vazusem poza asta la un prieten pe telegram, cu acest titlu si m-a pãlit ușor melancolia față de vremurile alea. Cam la toate evenimentele eram legat, cumva, de o țigară. Iesit cu prima dragoste, țigară, postit cu baietii in spatele liceului, țigară, after sex, țigară. Si ce misto era sa mergi in club, sa ceri chelnerului un pack de Marlboro, sa il bati invers sa se indese, sa intorci tigara din mijloc, care era femeia, iar femeia se fumeaza ultima si sa iti savurezi seara de relaxare.
Acum nici macar vape nu mai ai voie. Ca e bad for you. Sau mizeriile alea cu miros de sosete. Toate pachetele arată la fel in vitrinele magazinelor si costa cat un rinichi.
Dar am progresat.
Mulțumesc că ai citit postarea.
Poți să îmi susții eforturile cu o cafea pe Patreon ->
Adaugă comentariu