Frunzăream ieri emagul, pentru că sufăr de impulsive shopping și, dacă nu cumpăr ceva într-o zi, viața mea este degeaba și am ajuns pe pagina de lego, unde m-am uitat după figurine Star Wars. Am găsit ceva, ceva, casca Scout, casca Mandalorian, un mic R2-D2, incredibilul Millenium Falcon sau un at at walker.

Nu vă imaginați cât de mult mi-aș fi dorit un lego de genul acesta, când eram ușor mai tinerele. Nu când eram copil, pentru că na, vârsta e de așa natură încât elimină posibilitatea de a avea lego în 1980, dacă punem și vremurile de atunci la calcul. Din nefericire pentru mine, și când eram mai tânăr, aveam opțiunea Îți iei lego sau mâncare? Având în vedere că acum sunt gras, vă puteți închipui răspunsul.

Am crezut că pasiunea asta a mea va fi transferată copiilor mei, așa cum am crezut că le voi transmite pasiunea pentru scris. Ce să zic, le place ideea de a construi când sunt multe piese, sunt entuziasmați să facem lucruri împreună, ne gândim la trucuri de rezolvare, chestii de astea. Dar simt eu că nu e pasiunea AIA, care te face să cauți, cu ochii, prin casă, ce ai construit și să îți spui Eu am făcut asta.

Și nici cu scrisul nu prea am nimerit-o, că nu le pasă prea tare.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.