Eram zilele trecute în parc, la nisip, cu copila cea mică, operațiunea mea favorită, din două cauze. În 10 minute fac rost de 5 subiecte bune de blog și agăț băbuțe sau domnișoare max.26 cu ajutorul copilului Vai, sunteți cu nepoțica, nu, este fetița dumneavoastră, bravo, ce curajos sunteți, bărbații din ziua de azi rar au curajul acesta de a se dedica celor din jur, incredibil și cu ce vă ocupați SUNTEȚI SCRIITOR?? ȘI JURNALIST??

ANYWAY.
Eram la nisip cu fiica și cu Luna (da, știu, urmăream doar subiecte de blog) și admiram o ființă blondă, cu un băiețel de vreo 3 ani. Doamna mămica, în vreo…nu știu, să fie 15 minute cât am urmărit-o noi, s-a uitat de vreo 3 ori la copil și o singură dată s-a dus la el să îi spună Ce ți-am spus eu să faci dacă copiii sunt nesimțiți și aruncă cu nisip în tine?? Te ridici și pleci!) După care s-a întors la ocupația ei primordială, cea de a schimba cuvinte cu o altă mămică, la fel de dedicată ca și ea.

Momentul când ne-a pufnit râsul a fost atunci când, fără să vrem, am auzit-o ce îi spunea celeilalte:

– Nu șiu dacă înțelegi, dar eu am acceptat acest sacrificiu, de a fi mamă full time. Îmi dedic timpul complet lui, pentru că nu vreau să fiu unavailable pentru copilul meu.

Fix atunci, exact atunci când ea se murdărea la gură de unavailabilitate, copilul ei, cu o creangă uscată în mână, lua zoaie din ceva chestie de pe jos, le întindea pe o țeavă ruginită din laterala băncii pe care stătea mămica eroină, după care lingea cu elan, lăsând locul curat.

Nu am zis nimic, așa se construiesc spiritele puternice și imunitatea, în plus, fiind atât de available, nici nu aveam ce să comentez, probabil știa ce se întâmplă și asta voia să îl lase să facă.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.