Destul de recent, am participat la o discuţie despre social media, împreună cu nişte pizdulici, ceva ziariste pe nuştiuunde. Bine, participat e mult spus, eram puţin razant, doar treceam prin zonă.
Da, ştiu, e irelevant, şi pentru mine era la fel.

Dar ce a fost de reţinut, a fost că una din pizdulici s-a oprit din discuţie şi a ţinut neapărat să îmi precizeze:

– Ştii, eu nu am auzit niciodată de tine?!

Lucru ce mi s-a părut extrem de normal şi de bun simţ, deşi nu avea nici o legătură cu mine, eu prezentându-mă drept Cetin, aşa cum fac de fiecare dată când mă întâlnesc cu cineva, iar tonul ei era ceva de genul victorios, uite bă, că eşti un neica nimeni.

În semn de glumă, am răspuns şi eu:

– Nici eu nu am auzit niciodată de tine, deci suntem chit.

Ştiţi că fata s-a supărat pe mine şi nu mi-a mai vorbit niciodată? Cum adică, nu am auzit niciodată de ea, celebra ziaristă?
Ce înseamnă nevoia asta stupidă de a te simţi celebru.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.