Un pastor unitarian din nuş ce judeţ şi-a ucis copiii, după care s-a sinucis.

Ce am reţinut de aici? Că UN PASTOR, da, un agent al bisericilor celorlalte, un necredincios, un păgân ce nu a aderat la credinţa sfântă ortodoxă, a făcut o chestie gravă. Nu, nu am reţinut că un om cu probleme psihice , eliberat din spital de către nişte medici incoştienţi, LA CERERE, a ucis nişte copii. Nu reţinem culpa medicală, gravitatea faptei, că nişte copii nevinovaţi au murit pentru că MEDICII PSIHIATRI au eliberat LA CERERE un bolnav psihic. Reţinem că UN PASTOR UNITARIAN a făcut şi a dres.

De ce mă revoltă la culme chestia asta?
De câte ori aţi auzit că un camionagiu, pe un KAMAZ, a făcut cutare chestie? Sau că Iuliana Ciopingescu, filatoare la APACA, a dat foc la casă? Ori că Vasilică Prepuţoi, blogger, s-a psihanalizat anal până a plecat în lumea bloggerilor drepţi şi cu trafic mare? Aţi auzit vreodată asta? Sigur nu. Pentru că nu se poate crea scandal, trafic sau vânzări pe spinarea unui muncitor la cazane. În schimb, când e vorba de un preot, uuuuuuu, rupem paginile ziarelor. Cum am putea pierde noi puţin senzaţionalism gratuit? Cum am putea târî noi mai bine viaţa unei soţii şi a unei mame distruse de întâmplare sau memoria unui om care, poate, ca preot a funcţionat ireproşabil?

Mi-e atât de silă câteodată…