Scris de Diana

Sunt unul din oamenii sau, cum ar zice Cetin, una din femeile care are ghinionul de a se fi născut în această țară și de a nu simți atracție sexuală față de bărbați, ci față de alte femei. Din păcate, asta este, mi-e trebuit și mie multă vreme să accept asta și să mă împac cu mine însămi.

Din păcate, la un moment al vieții mele, am decis că nu vreau să mă ascund și că nu mă interesează părerea lumii despre ce și cum sunt eu, cât timp sunt fericită.
Așa că am decis să îi spun mamei. Îmi pregătisem un discurs, niște explicații, mă așteptam la orice reacție, de la dezaprobare până la acceptarea naturalăa a situației, la urma urmei, viața mea, trupul meu, e doar treaba mea ce fac.

Reacția mamei? Acum te îmbraci și mergi la preot cu mine să îți citească să iasă diavolul din tine, eu nu am crescut fată ca să ajungă curva homosexualilor ăștia. Nu am vrut să vin, normal, prin urmare am fost rugată să ies din casa ei, să mă întorc când îl primesc pe dumnezeu în suflet. Am plecat de la ea cu inima ruptă și nu am mai vorbit de atunci. Tata îmi închide telefonul, dacă îl sun, deși era cel mai bun prieten al meu. DIn ce am înțeles, problema a fost discutată inclusiv la nivel de vecini, cerându-se sfaturi, mergând împreună la dat acatiste și rugăciuni de salvare a trupului meu păcătos. Mereu m-am întrebat dacă realizează că se roagă, de fapt, ca un moldovean de-al lor să își bage organul genital între picioarele mele.

Însă problemele reale au apărut la birou, între colegi.
Dacă până la a se afla de mine, eram o tipă respectată, cu un post decent, destul de important, brusc am devenit curva de la etajul 2. Gesturile obscene, râsetele grohăitoare după ce trec, adresările cu Ce faci, pisi, pariurile între colegi gen Cine o fute pe Diana ca să o întoarcă de partea bună a baricadei.

E în regulă, sunt femeie și sunt convinsă că aceste discuții, despre cum m-ar fute și ce mi-ar face X și Y existau și înainte, e normal. Doar că acum tuturor li se pare absolut normal să o facă în gura mare, de față cu mine chiar. Pentru că sunt o curvă, doar sunt cu homosexualii. Iar cei ce fac asta sunt acei oameni care, în restul timpului, pe facebook, tună și fulgeră împotriva CpF, ies la protestele #rezist și, în general, par cei mai deschiși la mine oameni.

Am fost chemată inclusiv la HR ca să fiu anunțată că au fost plângeri legate de comportamentul meu în companie și că atentez la bunele moravuri, prin urmare mi s-a pus în vedere că compania, deși susține libertatea tuturor, nu poate fi de acord cu moravurile ușoare și cu lipsa decenței, ca să citez. Nu, nu am atentat la moravul nimănui, nu am vorbit niciodată cu nimeni, nu mă interesează să leg prietenii sau relații, sunt într-o relație în care sunt fericită.

Într-un final, după ce am decis că nu îmi pasă de ce spun ceilalți, am realizat că de fapt nu are legătură cu a-mi păsa sau nu, ci cu viața mea de zi cu zi. Familia m-a respins, locul de muncă a devenit nefrecventabil, practic punctele în care îmi petreceam majoritatea timpului din viața mi-au devenit iadul meu personal, doar pentru că sunt și simt diferit față de majoritatea celor din jurul meu.

Și nu trece zi să nu regret alegerea făcută și îmi doresc să nu o fi făcut niciodată. Sfat personal, dacă sunteți ca mine, nu faceți greșeala de a ieși în public recunoscând. Știu, credeți că e ok și veți rezista. E posibil să nu reușiți și veți realiza ce înseamnă cu adevărat să fii discriminat și chinuit, cetățean al unei țări unde ai dreptul de a-ți plăti impozitele, dar nu ai dreptul de a fi ce ești, ci doar ce vor cei din jutul tău.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.