Ieri căutam niște rezerve pentru un glucometru (farmaciile și-au împărțit glucometrele, fiecare are monopol pe o anumită marcă. Aveți glucometru x? Nu, dar avem y, care e mult mai performant, vă dau unul?). Și, din greșeală, amețit fiind de felul meu, am plecat de-acasă fără telefon.

Practic, pentru mine, telefonul este aerul și apa. Pe el notez ideile, răspund la jdemiile de mailuri, aprob comentarii, răspund la comentarii, fac fotografii extrem de reușite și în general, tot ce pot face de pe un iMac, dar mobil.

Prima senzație avută când am văzut că nu am telefonul a fost de deznădejde. Ah, ce mă fac eu fără telefon?? Voiam să mă întorc din drum, să iau obiectul muncii.

După care mi s-a făcut lene. Și nu m-am mai întors.
Să vedeți minune. Lumea nu s-a prăbușit în jurul meu, comentariile au așteptat cuminți în moderare, mailurile nu s-au sinucis în inbox, familia nu a înnebunit din cauză că nu a reușit să dea de mine, fotografiile au fost calme pentru că nu au mai fost făcute și, în general, a fost foarte bine și foarte liniștit.

Bine, a fost și duminică.
Dar e de recomandat și de încercat, pentru ieșiri în oraș.

PS: Vă rog, vă implor, nu începeți să îmi spuneți ce viață plină aveți voi și cum ieșiți din casă non stop așa, totul întru COMENTARIU aici. Știu, sunteți perfecți.