Mergeam cu bicla pe o șosea cu o bandă, foarte aglomerată. Mașini bară la bară, mergând cu 5 kmh. Pedalez și ajung la capătul coloanei, unde un domn biciclist cu colănței mergea pe mijlocul drumului. Lejer, relaxat, se conversa cu o prietenă aflată lângă el, pe bicicletă.

Mai în față, ajung la un sens giratoriu. Intru în el, după care aud claxoane și înjurături de morți. Pentru că, dacă ești șofer român cu număr de călărași, nu dai prioritate bicicletelor din sensul giratoriu. Ne-am înjurat reciproc, nu ne-am jignit.

Mai în față, pe drumul spre bvd Pallady, o toantă cu un BMW întoarce de pe banda opusă direct în fața mea, de mă face să frânez aproape de portiera mașinii. Mă înjură, dă înapoi și pleacă.

La intrarea de la Ikea, dinspre Pallady, un boss de boss cu Logan tunat și cu aripioară intră în fața mea exact în viraj, de am sărit de pe bicicletă ca să nu mă lovească. Urlau manelele ca la ele acasă.

Suntem prea nesimțiți, ca nație, pentru a putea avea lucruri frumoase.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.