Nu sunt în general adeptul muntelui. Nu îmi place să fac căţărări, nu îmi plac traseele montane, iar suprema mea distracţie acolo este un grătar cu nişte vin, de preferinţă roşu. Desigur, îmi place şi mie să urc la diferite cote, dar asta numai dacă ai acces cu maşina, altfel nu o să mă prinzi.

Aşa că sâmbătă ne-am dus şi noi la cabana 3 brazi, că dacă tot suntem la munte, să nu pierdem rarissima ocazie de a bea o ţuică fiartă la cabană.
Ce am văzut acolo?

Turişti. Mulţi turişti. Multe corturi, tot felul de aberaţii de vânzare, tradiţionalele pernuţe cu Hanna Montana, tradiţionalele bâte de baseball, tradiţionalele pălării mexicane, adică na, tot ce e tradiţional în minunata ţară ce ne găzduieşte, sperăm temporar.

Am văzut multe vaci. La cabana 3 brazi miroase a căcat de vacă. Peste tot. Mirosul te pătrunde, te întrepătrunde şi nu te lasă multe ore după ce ai plecat din zonă. Pe lângă asta, emanatoarele mirosului, respectivele baligi, stau împrăştiate suveran peste tot, în diferite stări latente. Mai uscate, mai jilave sau chiar sub formă de piure de spanac, lejer verzui şi lejer împuţit.

ATV-uri. Multe ATV-uri. Fericirea cocalarului rromân şi a pirandei sale este să îşi pună curul într-un aparat de genul ăsta şi să zburde prin locurile unde ar trebui să se audă doar animalele sălbatice. Sau pe străzile din Azuga, unde liniştea se măsoară în minutele dintre trecerea ATV-urilor cu ţărani bucureşteni. La cota 1400 e stand de închiriat ATV-uri, adică na, nu poţi să voiajezi printre baligile de vacă dacă nu îţi urlă un motor în cap şi nu atragi atenţia celorlalţi ce tare eşti tu. Cred că plânge carnea pe ei că nu au cum să dea şi o manea la maximum.

Şi da, sunt GUNOAIE. MUNŢI DE GUNOAIE. Peturi,ambalaje de snacksuri, farfurii de unică folosinţă, pahare, coji de banane, bă, e incredibil câtă mizerie este acolo. Iar corturile sunt aşezate fix în jegul ăla, în pantă. Pur şi simplu NU ÎI DERANJEAZĂ. Se bălăcesc ca nişte porci abrutizaţi în jegul din jurul lor şi nu fac altceva decât să îl crească exponenţial. Îi vezi cum stau abulici, în fotoliile pliante puse în faţa corturilor, rumegând uşor, snacksuri sau seminţe, ca nişte vaci uitate de dumnezeu pe un tăpşan împuţit.

Ca idee, din ce am observat eu, traficul pe DN1 se congestionează dintr-un singur motiv. Oraşul Buşteni, unde sunt 50 de milioane de treceri de pietoni şi tot traficul pe 200 de kilometri este gâtuit de o ţaţa Leana care se duce la cooperativă să îşi ia ulei de lampă şi fitil. Oare o fi atât de greu să nu blochezi un DRUM NAŢIONAL şi să construieşti câteva pasarele şi nişte pasaje subterane?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.