În general disprețuiesc termenii de influencer, A-lister, stakeholder, în general langajul ăsta stupid care pune ștampile pe oameni și îi aruncă, automat, într-o parte sau alta a eșichierului, după care tu te chinui să ieși de acolo și nu știi de ce, pentru că tu nu ai ales să fii numit A-lister.
Puține lucruri m-au influențat, cu adevărat, în viață. Sunt genul de om care nu e capabil să își facă idoli în vreun fel, nu poate urmări, neclintit, poveștile altora despre realizări, puterea e în tine, doar acolo vei găsi tot ce îți e necesar. Unul din acei puțini a fost vali, care a reușit performanța de a-mi fi prieten 20 de ani, iată și care, da, pot zice că mi-a influențat, într-un fel, viața, învățându-mă baza majorității prostiilor pe care le fac eu prin zonă.
Dar, în rest, nu reușesc să îmi amintesc pe cineva care să mă fi influențat cu ceva, cu adevărat, în decizii de viață, în vreun fel.
În afară de Matt.
Niciodată nu mi-am dorit copii. Nu glumesc, știu că faptul că acum am 3 nu indică exact asta. Dar e adevărat. Zero intenție. Având o copilărie cumplită, pe care am urât-o și o urăsc cu pasiune, nu am avut vreodată încredere în mine că aș putea fi părintele pe care mi l-aș fi dorit pentru copiii mei, datorită, clar, educației involuntare pe care am primit-o. Plângi? Lasă că îți dau eu, să ai de ce să plângi! Copiii se pupă doar în somn, să nu știe că îi iubești. Eu te-am făcut, eu te omor! Cine nu are bătrâni să-și cumpere, cine nu-și bate copiii să și-i plângă. Cât stai în casa mea și mănânci pâinea mea, faci cum zic eu! O tinerețe trăită fără să auzi de la cineva un Te iubesc. Mi-a fost îngrozitor de greu să pot spune asta cuiva, iar fraților mei mi-a fost imposibil să le spun vreodată asta. Nici ei mie, dar e foarte posibil să fie din cauză că nu aveau de ce.
Anyway, după ce am văzut prima oară clipul ăsta, mi-am dat seama că îmi doresc copii. Nu știu de ce, nu știu ce a făcut click în capul meu atunci, în 2008, dar din acel moment nu am mai considerat că apariția unui copil în viața mea este absolut de neacceptat. Și, în 2010, a apărut primul globuleț și de atunci am ținut-o tot așa.
Nu am regretat niciodată alegerea, dacă nu ar fi fost ei, aș fi fost destul de debusolat, nu prea am avut motive pentru care să îmi doresc să trăiesc, nu mă omor după strâns bani de dragul banilor, nu am pasiuni scumpe, nu mă omor după nimic. Singurul lucru pe care îl regret este faptul că i-am adus pe lume în ACEASTĂ lume, în acest moment temporal pe care îl consider un punct de cotitură a civilizației, locul de unde va începe declinul nostru ca societate.
Deci da, iată, la mine a fost Matt. La voi? Și nu mă refer la decizia de a avea copii, ci în general, dacă a existat vreun influențator extern de genul acesta.


În 2012, Matt a repetat traversarea globului și cred că i-a făcut onoare primului clip.
Și “Where the hell is Matt 2012” este de urmărit!
youtu.be/Pwe-pA6TaZk
da, cam printre ultimele momente bune ale lumii. de acolo tot la vale
In filmarea asta apar cred, cateva zeci de mii de oameni. Am reusit sa numar doar doua jihaburi, probabil mi-au scapat cateva. Vorba lui arhi, Matt a surprins ultimii ani buni ai lumii. Opinez ca ce vedem acum e ireversibil, fizic nu se mai poate repara nimic.
Mă duc să bag un jig dance. Afară, nu in birou. Nu vreau să fiu concediat.
Va suna destul de a cliseu, dar pentru mine, singurul influencer adevarat a fost tata, m-a iubit si l-am iubit enorm, a fost prietenul meu cel mai bun pana cand am plecat la facultate, sfatuitorul meu cel mai de pret, un om cald si bun.
M-am inteles foarte bine si cu maica-mea, dar ne-a parasit cand aveam 8 ani (cancer). Tata s-a dus acum zece ani si el. Ai mei m-au facut pe mine si pe sora-mea tarziu, aveau aproape 40 de ani…
Te iubesc, tati ! Always and forever.
Matt e dovada faptului că poți să arăți ca Siegfried Mureșan, dar să ai succes imens și să știi când să te retragi.
N-am avut. Și sunt și mai căp… catâ… greu de influențat, așa. Pe cale de consecință, pe criterii destul de asemănătoare (până la un punct) nu am copii și nici regrete în sensul ăsta.
Debusolări am mai avut, ocazional, dar până la urmă privesc viața ca pe un joc, ușor stupid pe fond, pe care îl joci de curiozitate, dacă tot ai ajuns să-l deschizi. E destul de scurt, oricum.
Cât despre societate, sunt de acord că-s mai multe șanse să involueze pe termen scurt, poate și mediu. Prostită de prea mult bine, s-ar putea să se lovească cu capul de pereţi deja ocoliți, și să mai dea de câțiva noi. E și consecința vieții penibil de scurte la nivel de individ, liderii iau decizii strict pentru umplut burdihanul acum și aici, la dracu cu cine vine după. Nu există vreun plan coerent la nivel de specie, măcar în partea care a ieșit din Evul Mediu.
Mie Isus Hristos mi-a schimbat viata. Stiu ca nu credeti, dar pentru mine asa este, pentru ca eram un nenorocit, un om rau si depravat. Astazi, avandu-l model pe el, sunt un om nou, iar asta e cea mai mare realizare pentru mine. In plus, am o familie frumoasa, pe care o iubesc si care se simte iubita.
hai, că nu mă pot abține: să mă pwpați în cwr, toți ăștia cu down! omul vine într-un loc unde mulți nu credem în ființe imaginare și scrie ce scrie, asumat, iar voi îi dați mwie!? adică ce? trebuia să rămînă, cum scrie, un depravat care poate și-ar fi nenorocit familia? îl scoateți voi din biserică? ce anume înseamnă down-urile alea? siktir!
Eu ți-am dat cu verde pentru scrierea cuvântului ”siktir”.
desi exista si grafia seek tear, care in romaneste poate fi tradusa pein Caută lacrima!
Costică, uite cel puțin două motive de downvote. Unu, că oamenii nu-s siguri dacă şi personajele imaginare sunt prinse în ideea articolului, aşa putea spune lumea că a fost influențată de Duncan MacLeod, cavalerul Pardaillan sau Bugs Bunny. Doi, că “Isus” şi influența Sa directă în viață e marca discursului sectelor neoprotestante. Unde găseşti la fel de mulți ipocriți ca la un teambuilding BOR. Automat un text de genul ăsta te duce cu gândul la cele vărsate nesolicitat peste tot, asta presupunând că aderența la asemenea secte e un upgrade pentru individ şi nu, cel mult, un sidegrade. Poate or mai fi, dar astea mi-au trecut prin minte imediat.
P.S. N-am dat downvote, că am văzut oferta ta şi, cu toată stima, nu achiesez.
chiar venisem să văd, că inițial erau doar 12, cîți scatofili se adună!
și totuși nu sunt de acord, omul nu face prozelitism, spune doar ce a funcționat pentru el;
de multe ori sunt, așa puriu, extrem de surprins de nivelul răutății din societatea noastră, unde nu am învățat a dialoga; nu zic să ne schimbăm părerile, ci doar să auzim și alte opinii; în schimb avem mereu în taste concluzia supremă: ba pe-a mă-tii!!’
cu același respect…
omul a zis ce l-a influentat pe el. nu am nimic impotriva, nu am de ce sa rad, daca asta a functionat pentru el, bravo lui, nu conteaza cum îți denumesti toiagul, daca te tine drept.
bă băiatule, chit că o fi fost editat, regizat, nu spontan, aia era bucurie pură în videoclipul ăla! A tuturor oamenilor , de oriunde erau ei!
Eu vreau să cred că, în sufletul lor, toți oamenii exact asta își doresc, de când s-au născut până când închid ochii! Nu numai că asta își doresc, dar asta sunt oamenii, indiferent de toată încrâncenarea și jegul în care ne afundăm din ce în ce mai mult zilele astea!
Eu de-asta trăiesc!!! În speranța că este ceva în fiecare care să-l facă să fie ca Matt!
Cineva? Nu extrem de mult.
Ceva? Da, o monedă aruncată în aer la un moment dat a decis TOTAL viața mea începând cu vârsta de 31 de azi până azi.
ps. pare c-am studiat limba română cu Vanghelie.
O fata, Oana, cu care umblam cand aveam 16 ani. Eu nu prea stiam cum sa interactionezi cu oamenii si credeam ca e cool sa te plangi constant si sa gasesti nod in papura la tot.
Si mi-a zis fata asta ca ba, nu te mai plange atat ca un copil mic, ca e cam moartea pasiunii. Imi place de tine dar devine obositor sa stau cu tine ca numa te smiorcai.
Si avea dreptate. Schimbarea a venit incet si a durat ceva timp pana sa renunt la obiceiul asta, dar cand am reusit s-o fac am observat ca mi s-a schimbat in bine viata. Mai putin nervi, mai putin stres, treci mai usor prin viata.
Singura problema e ca am rupt legatura cu smiorcaitii tocmai ca ma incarcau negativ. Dau exemplu o discutie recenta cu niste prieteni. Oamenii pleaca in vacanta in Thailanda, la resort de lux. Cu totul asigurat. Ei doar trebuiau sa se relaxeze. I-am intrebat cum a fost. Numa s-au plans. Ca a fost prea frig pe avion, ca la cazare se auzeau pasari cum canta in copaci, ca mancarea a fost prea iute, ca a plouat doua zile din zece.
Chiar a fost moartea pasiunii.
Aceeași chestie mi s-a întâmplat și mie, recent, cu niște amici.
Printr-un concurs de împrejurări, au ajuns să petreacă weekendul pe una din proprietățile unei familii foarte bogate, care momentan călătorea. Bogătașii au angajat pe unii să aibă grijă de anumite treburi ale lor, ăștia erau amici cu amicii mei, și uite așa au ajuns cu toții să petreacă weekendul la cabana de câteva milioane de dolari a bogătașilor. (Acum, când zic bogătași, ne referim la probabil zeci, maxim sute, de milioane, nu la Bezos sau nici măcar Țiriac…)
Vremea superbă, zona superbă, totul la superlativ – mă rog, superlativ cât să încapă într-o frază pe care să o rostești în 30 de secunde.
Pentru restul de jumătate de oră, constant bitching despre uite cum aruncă bogătașii banii pe aiureli, că e clar că n-au muncit o secundă în viața lor și nu apreciază banul, futu-i în gură de aristocrați, că noi suntem sclavii care le clădim ăstora averile, că nici copii nu s-au obosit să facă, că totul în viața lor e doar de făcut impresie altora la fel de putrezi ca și ei, vai dar ce oameni falși, și uite că dacă i-ai lua la întrebări nu i-ai auzi decât plângându-se de cât de grea e viața…
Îi știam eu mai ciudați, au și agravante, cu un copil de vârstă presupus adultă care nu-i chiar ok, adică am bănuiala că dacă traversează o stradă mai circulată factorul de succes este pe la 51%, dar chiar nu-i credeam capabili să producă atâta venin în unitatea de timp, mai ales la adresa unor oameni pe care nu-i cunoscuseră și de a căror generozitate se bucuraseră, fie și indirect.
Le-am zis că nu te uiți la dinții calului de dar, și că poate era mai bine să fi stat dracului acasă, la făcut laundry. Stai bă, că n-ai înțeles tu, că de fapt a fost mișto, doar că băga-ne-am pula-n ea de viață nedreaptă…
Le-am urat în gând viață cât mai lungă.
Big LIKE. Am mai vazut la tine, dar sar-mana, chiar a facut click-ul ala
pe mine m a influențat mama, o femeie virtuoasă care nu l a înșelat niciodată pe tata (știam tot ce făcea zilnic, de dimineață până noaptea) și datorită ei nici eu n am acceptat curve în viața mea.
sunt mândru de mama mea!
nope, prostiile le-am făcut singur și personal, n-a fost nevoie de ajutor; singurii influensări pe care îi recunosc au fost Jamie Oliver și Genaro Contaldo (cunoscut tot prin intermediul primului) care m-au (re)învățat frumusețea și simplitatea gătitului;
tot pretind că gătesc de dragul familiei, da’ adevăru-i că tăt la foale mi-i gîndu’!
azi risotto cu ficăței înnăbușiți…
PS regretul și îngrijorarea cu privire la vremuri e și aici!
Îmi place să urmăresc diferite persoane, și bloguri, și site-uri generaliste, și oameni pe YouTube etc. Nu rețin vreo influență majoră, dar faptul că parcurg informație într-un fel sau altul mă schimbă. Că citesc ceva, asta lasă ceva în urmă.
Influența mea e în domeniul credinței, îmi place foarte mult monahul Nicolae Steinhardt.
O carte puternică, extrem de greu de citit (și subiectul principal e greu de digerat) e “Mihail, câine de circ” a lui Jack London. Nu e de recomandat altora, e o carte mi-a amuțit mie niște frici.
Și ca film “Nopțile Cabiriei”, filmul e mai domol, dar e domol cum “Bambi” e un film domol.
Acum că mă uit la lista de mai sus, numai recomandări “dure”, nimic lejer.
Karolina Protsenko. Mereu mi-am dorit o fetita iar cand am descoperit-o pe youtube in martie 2022 a fost exact cum imi doresc sa arate fetita mea. Frumoasa si satena. Si am descoperit-o intro perioada cand nu aveam multe bucurii in viata. Nici acum nu ma fac multe lucruri fericit. Dar ea imi da speranta ca daca nu te lasi doborat de viata,ai sanse sa reusesti. Are o personalitate foarte minunata,carisma cu carul. Daca am o zi proasta, vad niste vloguri sau melodii cu ea si ma simt mai bine. Asta ca dedicatie pentru toti psihologii care iau 200 lei pe sedinta, dar ii doare undeva de tine. Ei se gandesc deja la urmatorul client sau la momentul cand ajunge acasa la familie.
Oricat de ciudat ar parea dar in zona asta de internet Vali, tu, chiar si nwradu fiecare m-au “influentat” in a vedea lumea intr-un anume fel, a incerca sau cumpara anumite chestii.
Ma gandeam cine altcineva si un alt nume ar fi surprinzator Andrei Gheorghe cu dementza aia de emisiune 13-14 la care ma grabeam de la scoala ca sa o ascult. Inevitabil am citit unele chestii si carti si datorita lui, sau format anumite opinii.
Iar in materie de muzica defunctul forum nights.ro
Pfuuu, mi-ai adus aminte c-am ajuns în finală la Lanțul slăbiciunilor și-am pierdut ca prostul 4000 de euro, juma de garsonieră de 30 m în Titan! Ajunsesem cu cele mai multe puncte și am ales să înceapă tirul întrebărilor adversarul, nu eu. Știam toate răspunsurile de la el, de la mine niciunul.
Da, ala o fost Cabral, cand mi-o spus ca am un bulgare de aur si il tin sub masa. Atunci mi-o dat si cateva idei si am inceput sa le rumeg.
PS ca sa nu mai duc lumea in eroare am schimbat “Albinuta veninoasa” in Trantoru sef 🙂
Where the hell is Matt? 2026 youtu.be/E2AoYIKwJqM?t=8
Austriacu. Bine nu el personal m-a influentat da sper ca tot se pune. In plus nici macar nu sunt de acord atat de mult cu el cat cu curentul din care a facut parte.
Dar e cert ca altfel nu as fi devenit nationalist roman in veci avand in vedere ca am crescut intre romani si am avut mai mult de juma de creier functional. Dreapta americana la care as fi fost expus prin intermediul internetului la fel m-ar fi dezgustat complet avand in vedere cat poate fi de retardata.
Imposibil sa fi ramas apolitic la infinit, chiar nu stiu ce fel de leftist as fi putut deveni si cat de confuz as fi ramas in continuare fara figura iluminatoare a unchiului care sa imi ghideze setea de a intelege lumea din jur care m-a posedat in special intre 19 si 25 de ani. Macar acuma nu ma mai surprinde aproape nimic din ceea ce se intampla in lume si nu mai imi consum nervii degeaba, e normal ca Europa a ajuns in halul in care a ajuns.
inseamna ca ești user de baza pe kiwi farms
N-ai nimerit-o, KF e un azil de nebuni. Nu m-au interesat niciodata specimenele gen Chris Chan cu care isi pierd ei timpu iar faptu ca isi bat pula de trannies si wokisti nu e ceva special.
Pentru discutat politica e la fel de canceros deoarece forumu e 80% magatarzi daca nu si mai mult. Inca mi-am si luat ban pentru ca am zis lucrurilor pe nume in threadul pro-Ucraina care urmareste razboiul. Erau niste genii de magatarzi acolo care faceau niste gimnastica mentala impresionanta ca sa sustina ca actiunile lui Trump nu afecteaza Ucraina in mod negativ ci defapt e vina europenilor etc.
Cel mai puternic m-a influențat diriginta din liceu, care ne era și profesoară de fizică. O femeie exagerat de micuță, cu un suflet minunat și o minte sclipitoare, care făcea după-amieze multe de meditații gratuite – deh, examenele de treaptă, bac și facultate – nu cu toată clasa, ci cu oricine din liceu care se prezenta la timp cât să încapă într-o sală de desen tehnic, cea mai încăpătoare, după sala de festivități. Asta în condițiile în care elevii de la alte licee din oraș și din județ o plăteau din greu pentru meditații.
Nu a dat niciodată nimănui note de 4 sau mai mici. Spunea în față elevului cu lecția neînvățată: lasă dragă, că avem nevoie și de oameni la dat cu târnăcopul, la fel ca și de doctori și de ingineri. Avea un stil prin care te și încuraja, te și ambiționa, dar te și intimida suficient cât să nu ții nasul pe sus, toate în același timp. De la ea am învățat că în ciuda aparențelor poți face lucruri mărețe chiar și cu un fizic minuscul, și că respectul se clădește, nu se pretinde.
Nu mai este printre noi demult, odihnească-se în pace!
Pe mine m-au influențat următorii (in ordine cronologica):
– Bruce Lee;
– Chuck Norris;
– Jean Claude VanDamme;
– Dolph Lundgren.
#amin
Fiecare avem un dat genetic, apoi mediul în care trăim ne influențează constant, că realizăm sau nu.
Familia, societatea, școala.
Cărțile pe care le-am citit, filmele pe care le-am văzut, muzica pe care am ascultat-o, natura, oamenii pe care i-am întîlnit, lucrurile bune și rele pe care ni le-a dat viața, toate ne-au influențat să devenim ceea ce sîntem.
Deci nu ceva, ci multe, unele mai mult, altele mai puțin, de unele dăm seama, de altele nu.
Omul pe care îl admir cel mai mult dintre cîți au existat – om, deci nu perfect, dar geniu pt mine, e Eminescu.
O carte care m-a cutremurat, aproape m-a recompus, la maturitate, e Jurnalul fericirii.
Am avut în adolescență(evit să zic tinerețe)un moment de serendipity când un șef ne-a întrebat direct: da voi ce plm căutați aici?!
M-a pus pe gânduri rău întrebarea lui, atât în ceea ce mă privește, cât și în felul în care îi privesc și mă raportez la mediul din jur și la ceilalți…
Anii au trecut, mi-a rămas cumva în minte, am devenit mai atent și mai selectiv in orice tip de interacțiune sau relație, fie ea și de conjunctură sau de moment, întrebându-mă firesc și periodic același lucru, după care, atenția fiind deja captată, lucrurile începeau sau nu să se dezvolte de la sine….
N-am prea mai pierdut timpul că să zic așa și nici n-am mai avut dezamăgiri majore….
Daca nu-l întâlneam atunci, probabil că nu mai postam astăzi pe blog și nici n-aș mai fi avut un sistem de referință….
M-a influentat un pomper sa iau otomatone la copil. Funniest b-day ever, 10x!
baaaaai uitasem de nebuniile alea :)))