De ce urâți ziua de luni

Când aveam job de birou, cea mai nasoală zi era cea de luni. Și nu din cauza pe care o credeți voi. CI din cauză că, deși eu veneam la muncă plin de idei, de planuri mărețe etc, toată lumea venea posomorâtă, nu făcea nimic și toată ziua se plângea că iată, trebuie să își mai facă încă o cafea, ca să treacă peste ziua asta criminală. În care nu făceau nimic, pentru că sufereau.

După care îi apuca treaba marți, pentru că, nu-i așa, doar marțea se muncește. Și aveau impresia că și eu aveam același chef, doar că eu eram deja cocoșat de muncă și de deadline-uri, pornite de luni, de când ei o frecau elegant la țigară și cafea, să își revină, pentru că se știe, lunea e de căcat.

Nu înțeleg, serios, de ce.
Ca liber profesionist, cum sunt eu, cel mai greu este să te motivezi să te miști din loc. Și totuși, lunea mi se pare cea mai mișto zi din săptămână. Am idei proaspete, pe care vreau să le pun în aplicare, mă gândesc la diverse, scriu și da, în general, mi-e bine.

Însă pe facebook, chat și aiurea, numai plângere, tristețuri, meme-uri cu căni de cafea și cu NU MĂ ATINGE, E LUNI.
Leneșilor…

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.

Pe scurt