Contul meu
Am două traume care mă urmăresc.
Eram bolnav de ceva răceală și stăteam în pat, sub o plapumă mare, roșie, de genul acela vechi și greu. Și, de plictiseală, mi-am zis Ia să vedem cum se ridică chestia asta din termometru dacă o încălzesc? Și am aprins un băț de chibrit, să se încălzească mai repede. Într-o fracțiune de secundă sticla de la termometru a făcut poc și tot mercurul a început să fugă pe plăpumioară, de parcă era apucat de streche. L-am cules cu o hârtiuță, bobițele mai mari, iar pe alea mici le-am agitat cu un ac până ajungeau una lângă alta și se uneau, să le pot prelua cu hârtia. Asta e trauma, că nu știu dacă am strâns tot mercurul ăla și dacă nu au ajuns frații mei mai mici să ingereze vreo bobiță de aia. Știu, e o tâmpenie, au trecut aproape 40 de ani de atunci, dar na.
Cealaltă este că, la un party, prin adolescență, ca să le demonstrez colegilor cât sunt de șmecher, am înghițit un ac. Pur si simplu pus pe limbă și înghițit. Și acum, din când în când, mă gândesc, oare acul ăla a părăsit corpu-mi zeesc sau e înfipt printr-un jejun duoden și așteaptă momentul potrivit să țâșnească.
Voi ați făcut tâmpenii de astea?
NOU
Ai facut un RMN pana acum fara sa-ti apara alte gauri ?
NOU
nu in ultimii 20 de ani
NOU
Daca o sa faci… si e inca in tine…o sa fie cam nasol…
NOU
geretus, da, cred că nici nu-și închipuia asta, din moment ce spune că are traume și acum legat de acul ăla!
NOU
O sã râdeți, dar mnah…Legat de ace, aveam undeva la 4-5 ani, mi-am băgat un ac în fund. În fund nu în buci, în fund în fund. L-am bagat cu gămălia înainte…Unde s-o fi dus, nu știu…. După 40 de ani încă mă gândesc uneori….
NOU
men…
NOU
Damn son!
NOU
But why ?
NOU
misto era daca bagai un ac din ala de cusut si inghiteai o papiota. magia era daca scoteai ata bagata in ac
NOU
sau un goblen
NOU
De foarte mult timp n-am mai strâns atât de mult din cur citind ceva.
NOU
Eu am bagat o andrea din aia de crosetat in priza 😀 m-a scuturat bine de tot ma mir cum de mai respir astazi 😀 si am ramas cu o frica de electrocutare sa vezi cand schimb un bec ce comedie …
NOU
Aveam maxim 7 ani cand am primit de paste 2 iepuri de camp. Cele mai frumoase fiinte in ochii mei de copil nevinovat. Le facusem cusca super confortabila, erau responsabilitatea vietii mele.
Fast fwd 3 luni mai tarziu, i-au taiat ai mei si m-au convins sa mananc. Atunci am fost ok cu fapta mea, cand am mai crescut nitel mi-am dat seama ce fucked up a fost treaba asta. Inca ma urmareste.
NOU
Stiu persoane care au devenit vegetariene din motive similare (cand au aflat/realizat ca-n ciorba era gaina lor preferata)
NOU
Eu am vrut sa ma joc de-a “cauboiu si indienii” si m-am legat de un picior de scaun. Din pacate nu m-am documentat un pic inainte ca sa vad *cum* anume sunt legati cauboii de stalp, asa ca in loc sa ma leg de maini m-am legat de gat (cu un cordon de la o rochie de-a lu mama).
A venit tata sa ma elibereze. Pana in ziua de azi ai mei sustin ca facusem un nod din ala care se tot strangea pe masura ce trageam de el, eu imi aduc aminte ca puteam sa respir foarte bine, doar ca nu mai puteam sa plec de acolo.
…dar nu pot sa zic ca mi-a creat o trauma, doar sunt mai atent acum la fi-miu ca l-am invatat sa faca noduri si sa lege sireturi.
NOU
Îmi aduc aminte cum îmi petreceam zile cu prietenii mei pe bloc. Bloc cu 4 etaje fără pervaz, pur și simplu stăteam pe marginea blocului. Mai existau și iluminatoare in mijlocul scărilor toate fiind la nivelul bitumului.
Când îmi aduc aminte mă trece un fior rece pe spate.
Mă mai gândesc că nu era niciun adult cerebral care să ne
cotonogească dacă mai urcam pe bloc, probabil își doreau să ne luăm zborul câțiva din noi.
NOU
da, si noi. etajul 11, terasa, asezati pe tabla de pe marginea blocului, provocandu-ne care e mai curajos
NOU
Noi ne urcam pe o schela (de fapt un rest de schela foarte subred) care era in capatul blocului (unde nu erau geamuri/balcoane) pana la etajul 4 si apoi stateam cu spatele sprijiniti de bloc si picioarele de schela care se misca in toate directiile. Aveam vreo 6-7 ani. Ma tot intreb cum naibii n-am picat niciunul de acolo.
NOU
faceam gluma asta cu schelele pana cand am vazut cum a cazut un om de pe schela de la blocul de vizavi si a aterizat pe un rest de schela, ca un gard si s-a rupt in doua. ii iesise coloana prin piele, rupta de la baza, inaltandu-se in sus, ca o lumanare ireal de alba
NOU
No food for me today, or sleep
NOU
multi ani am visat asta. si nu adormeam, ca daca incideam ochii, vedeam doar coloana aia
NOU
Mie mi-a cazut in spate o femeie care s-a aruncat de pe bloc de 9 etaje. A cazut la doar cativa cm, am simtit “suflul”. Aveam 14 ani, abia luasem buletinul. Noroc chior, ce sa zic. Iesisem din subsolul blocului, luasem mingea de fotbal si ma intorceam la miuta. Am dat declaratii agentului de politie care a venit, a trebuit sa merg dupa buletin.
In acelasi an am calcat pe spatele unui tanar inecat in bazinul cu apa iodurata. Prima oara m-am mirat ca e asa mica apa (avea peste 2 m de fapt), apoi am crezut ca e un caine in apa. In timp ce ma duceam spre mal sa-i spun lui taica-mio, am auzit cum il cautau rudele si intrebau de el. Atunci am stiut. Abia dupa 25 de ani de la intamplare mi-am facut curaj sa revin la Govora…
NOU
La un bloc vecin se construia ceva cabanuta deasupra pe bloc. A cazut un muncitor de acolo, de pe bloc, fix pe spatiul verde. Si-a rupt o mana, dupa cateva zile era iar pe santier, se uita. 😀
NOU
Mersul la spital si la doctori. Am avut o experienta cu o tanti doctor, care m-a speriat atat de tare, incat mai bine lipsa. Mi-a zis ca nu posed decat un outz si ca mai nu stiu cate alte probleme medicale. 99% erau doar presupuneri, care nu s-au dovedit a fi adevarate.
NOU
got that too
NOU
In copilarie am fost destul de des la dentist, aveam ceva probleme cu dintii. La un moment dat trebuia sa-mi puna o plomba sau sa-mi scoata o masea, nu mai stiu exact. Mi-a dat cu spray anestezic si asteptam sa amorteasca sa inceapa dna doctor operatiunea (doctor foarte bun, dar cam 120 kg de om si destul de dura). Cum asteptam pe scaun sa-si faca efectul anestezia a venit un nene cam pe la 45 de ani, s-a asezat pe un alt scaun din cabinet sa-i faca dna doctor anestezie (injectie) si sa-i amorteasca pana termina cu mine. Lu’ nenea îi era frica de ace, iar dna doctor i-a zis sa inchida ochii ca sa nu vada nimic. Bineinteles ca a deschis ochii fix cand era dna doctor cu acul langa gura lui si a lesinat. Va dati seama panica pe mine stiind ca eu urmez sa fiu “operat”. L-a luat la palme, l-a chemat pe barbat-su care lucra la o farmacie in interiorul cabinetului si s-a trezit omul, dar am ramas cu ceva sechele…
NOU
1. Plecam intr-o vizita si ai mei au uitat de mine, care fugisem rapid pana la baie. Am auzit masina pornind si nu stiam cum sa-mi ridic mai repede pantalonii ca s-o iau la fuga. Am ajuns la usa si bineinteles ca era deja incuiata, dar ei erau inca in fata curtii, mama iesise sa verifice poarta, dar nu parea sa observe ca ii LIPSESTE UN COPIL din masina. Am inceput sa bat in geam, plangand, m-a vazut si cred ca s-a speriat mai rau decat m-am speriat eu cand am realizat ca sunt incuiata in casa. De-atunci ies prima din casa, sa ma asigur ca sunt de cealalta parte a usii.
2. Veneam spre casa si tata trebuia sa se vada cu un coleg de munca, sa-i lase nu stiu ce. Omul statea pe drumul principal din sat, care e destul de inclinat. Parcheaza tata cu masina orientata spre vale, ies amanadoi si raman in masina doar eu cu sora-mea. Am simtit eu ca parca masina se misca, am crezut ca mi s-a parut. Initial s-a deplasat incetisor, dar la un moment dat a inceput sa se duca tare, ai mei erau pe celalalt trotuar, mama a inceput sa tipe si tata sa alerge dupa masina. A deschis usa din mers si a tras frana de mana. Ar fi fost bine sa fie un incident singular, dar s-a mai intamplat 😀 pana m-am facut mai mare si ii spuneam mereu cand ne lasa in masina sa fie sigur ca e trasa frana de mana. To this day, tata inca are aceasta problema, partea buna e ca acum nu mai are copii mici pe care sa-i lase in masina :))
3. Am si doua din categoria tampenii facute de mine: cred ca aveam vreo 6-7 ani, eram la masa cu ai mei, consumam un delicios pastrav prins de tata si mi s-a oprit un os in gat. N-am zis nimanui nimic, am continuat sa mananc, sperand ca se duce. La finalul mesei, cand am realizat ca e tot acolo, am fugit la baie cu furculita dupa mine si am inceput sa scormon prin gat cu ea, tot incercand sa dau de osul ala. Mi-am facut gatul varza si noroc ca a intrat mama peste mine, ca altfel sigur imi bagam furculita de tot pe gat.
Si a doua e cu an mai devreme, cand am prins cutia de bijuterii a maica-mii, de unde am luat o margea pe care mi-am bagat-o in ureche, sa vad daca intra. De intrat a intrat, de iesit a iesit mai greu :))
NOU
Acum vreo 20 de ani, parintii mei au oprit pe langa Teaca, in niste curbe mari, pe marginea drumului, sa culeaga nu stiu ce, si l-au lasat pe frate-mio in masina ca dormea.
La un moment dat se uita maica-mea la masina, ea pornea la vale. A strigat la taica-mio, noroc ca a prins masina din urma si a tras frana de mana.
De fapt el nu trasese frana, doar o bagase in viteza (sau marsarier, naiba stie). Frate-mio s-a trezit, pe atunci nu erau scaune de copii, asa ca s-a dus in fata masinii si cumva a scos-o din viteza.
NOU
La gradinita, aveam vreo 4 ani si ne-a dat prin cap sa ne punem cercei (impropriu zis “a pune”). Am rupt bucati de celuloza cat sa ne acopere gaura din ureche si am stat asa cu ele. Nu stiu cam ce s-a mai intamplat dupa, de nu am reusit sa le scot, ideea este ca la un moment dat am inceput sa aud din ce in ce mai incet ce se vorbea prin jurul meu si a mers mama cu mine la ORL sa-mi scoata “cerceii” din ureche cu ditamai seringa cu apa calduta. Bine ca a reusit nenea medicul, ca cine stie ce alte complicatii ar fi aparut. Bineinteles ca si mama si medicul s-au mirat cand au vazut celuloza in urechile mele…
NOU
Asta cu masina care o ia la vale e din cauza porcariilor de dacii care nu aveau un arc sa traga frana inapoi cand ii dai drumul. Toti parintii stiau ca nu e bine sa tragi frana de mana, “ca ingheata”.
NOU
Ne urcam deasupra liftului si speriam pensionarii prin anii 90!
NOU
Cum mama naibii, prin casa liftului?
NOU
opream liftul intre etaje, deschideaa cu o cheie sau nu mai stiu cum usa la lift si saream pe el
si apoi la iesire aceasi schema dar mai cu emotii putin
NOU
mergea cu cheia de iala. aia mai destepti furau cheie de la panoul electric din blocurile in constructii, se potrivea si la lift
NOU
Vreo 6-7 ani, grup de copii care se bulgareau. Apar unii ceva mai mari si mai smecheri, ne invata sa punem piatra in bulgare, sa mearga mai la tinta. Pus, aruncat la fel ca ceilalti. Din grupul adversar o fetita a ramas fara un ochi. Ma chinuie gandul ca bulgarele criminal poate sa fi fost al meu… N-o sa aflu decat de la Doamne-Doamne.
NOU
Da avem o colega care povestea de unul care a aruncat un compas la ea in clasa… nici nu vreau sa ma gandesc.
NOU
Ai de capu’ meu, prin gimnaziu mi-am luat o bila-n ochi de la un coleg de palier. A durut enorm, n-am putut deschide ochiul cateva minute, dar mi-a trecut relativ rapid. Nu stiu cine a vazut faza, s-a raspandit pe vremea dumbfonurilor si, cand am ajuns acasa, mi-a facut taica-meu capul calendar cu “ala putea sa-ti scoata ochiul”.
Tot legat de ochi, am avut pe scara o doamna cu un ceva negru peste un ochi, sub ochelari. Mi-au explicat ai mei cand m-am facut mai mare ca a aruncat fi-su cu foarfeca dupa ea.
Ca sa raspund tot aici la articol: aproape toate traumele mele sunt legate de scoala (precum exemplul de mai sus, relativ light) si de oameni care urau copiii din tot sufletul (mai am una cu un tobogan de apa, pentru care inca ma tratez, dar restul sunt 100% legate de studii).
Oameni buni, nu lucrati cu copiii daca nu-i puteti suferi. Nu va judec, dar va rog macar sa aveti bunul simt de a-i lasa in pace, nu sa-i muteti pe viata. La fel de important, nu faceti copii doar ca va spun altii, ca sa puneti poze pe net, ca sa cersiti simpatie sau, daca nu va pricepeti la nimic, ca sa ziceti c-ati facut si voi ceva. Copiii aia pe care ii urati atat de mult vor creste mari, isi vor aminti ca v-ati purtat groaznic cu ei si – daca aveti noroc – nu va vor chinui prea tare inainte sa va dea in cap.
NOU
Eu stiu de copil orbit de corneta cu ac in varf, si de un altul cu teava de la cornete infipta in mandibula prin limba si prin cerul gurii (a cazut in timp ce alerga si tinea teava aproape de gura, ca sa traga cu cornete)
NOU
@Cami: se poate si cu teava goala, fara cornete in ea. Am sarit eu de pe hinta in miscare, cu teava in gura si am cazut pe burta. Mi-a intrat teava pana in gat si mi-a facut ceva rana, m-a durut gatul vreo cateva zile.
Totusi daca ma gandesc, am scapat destul de ieftin.
NOU
Mi-am mai adus aminte de una, ciudata rau de tot. Simt o fobie de oameni care sforaie. Acum vreo 25 de ani, un vecin de-al nostru a cazut beat in fata usii noastre. Si a inceput sa sforie. Sforaia asa de tare, ca se auzea pana in casa.
Si inca una, tot cu un vecin beat, dar altul. Deschid intr-o zi usa de la apartament random si il vad cazut pe scari in fata mea. Ma duc sa o anunt pe bunica, care vine si inchide usa. “E beat, Mihaita, asa mai cade el. Se trezeste si se duce acasa”. Duminica, mancam sarmane si ciorba la parastas. Pana si familia lui a trecut peste el, crezand ca este doar beat.
Si una care nu e neaparat o fobie, dar este o dilema de-a mea de cand eram mic. De ce sa nu ma duc eu cu un strain, care imi da bomboane. Doar imi da bomboane, ce pusca mea? Nu ma tem eu de un stain.
Si una scurta, frica de scarile in spirala. Tot timpul ma impedicam, pentru ca nu mergeam numai pe partea mai lunga, deh.
NOU
la aia cu scarile in spirala intalnite intr-o alta era prin multe zone turistice cea mai timpita chestie este ca lumea nu stie sa urce si sa coboare mai ales cand e aglomerat. se urca pe partea ingusta, se coboara pe partea lata.
NOU
Pe la jumatea anilor 80 un vecin a vrut sa schimbe antena de pe bloc. Avea o antena jmechera, mare si cu multe brate. Home made. Montata pe o tija lunga aproape de marginea blocului. Nujtu ce-a facut, s-a rupt tija si-a cazut antena. Bloc cu 7 etaje. A cazut p-o vecina care taman iesea din bloc. Cateva din bratele alea i s-au infipt in ceafa, umeri si obraz. Aia a cazut lata. Noi, copiii care eram la joaca, ne-am adunat fascinati de eveniment si ne uitam la femeia aia cum zacea nemiscata intr-o balta de sange. Si brusc a deschis aia ochii si s-a uitat la mine si la un tovaras. N-a zis nimic, doar a horcait oleaca. O privire d-aia crunta, de-am visat-o ani de zile. Femeia a murit. Ala cu antena s-a dus la parnaie.
Alta faza de kkt, tot pe vremea aia, in bloc nu se montase inca liftu. Si la parter in gaura liftului era plin de sobolani. Mari, bine crescuti. Ne distram dand cu pietre in ei, mai trageam cu cornete. Si un tovaras mai dement din fire, l-a impins pe alt copchil in gaura aia. I s-a parut amuzant. Nu era distanta mare pana jos, 1m si putin. Doar ca ala a cazut si si-a rupt mana cu fractura deschisa si l-au atacat si sobolanii. Ala urla cu mana balanganind si sobolanii il muscau de mama focului. Noi am fugit care incotro. Ala a stat in groapa inca vreo 5 min pana a venit un vecin sa-l scoata. A tras mult pana s-a facut bine. Nu atat de la mana rupta cat de la infectiile de la muscaturi.
NOU
Eu în 15 ani de zile am mâncat o singură dată pește, iar asta însemnând salată cu ton. Atât. Am rămas de pe vremea când ne dădeau de la muncă niște conserve împuțite.
O altă traumă care mă urmărește este lovitul cu palma peste ceafă. Aveam o împuțită de profesoara de chimie, care ne cam altoia. Și avea obiceiul prost de a fi în spatele elevilor și să le dea peste ceafă cu palma. De atunci am rămas așa. Țin minte că eram adolescent și ne-am adunat unde se, unde le-am zis clar să nu mă lovească peste ceafă, că văd roșu în fața ochilor și nu țin cont de nimic. Un isteț a făcut pe șmecherul, să demonstreze unei pizde că e șmecher și ca să o impresioneze începuse să îi lovească pe ăia cu care mai eram. Mi-a dat țăranu o palmă după ceafă de mi-a mutat capu. M-am înfipt cu mâinile în gâtul lui și am vrut să îl sufoc de draci. Eram turbat. 3 inși de abia abia m-au dat jos de pe el, fiindcă eram deja verde la față. Nu zic, că apoi mi-am luat de la ăla niște șuturi și pumni la coaste de eram vânat, dar atunci pe moment, nu am mai ținut cont de nimic. E o sechelă urâtă.
A doua este i chestie mai recentă, de pe la 25 de ani. Frica de a nu rămâne în p**la goală. Adică să mă trezesc mâine, că nu am job, că nu am un ban deoparte pentru a mă descurca , frica că dacă ce fac acum nu mai merge, nu știu să fac altceva, până îmi revin, frica că nu am un mijloc să mă descurc. Este vorba despre frica că mâine nu mai am nimic, nicio posibilitate de a mă învârti pentru a ieși din rahat.
Că dacă mâine român în stradă, nu am bani să plătesc o chirie, că dacă nu mai am job, nu știu să fac nimic, frica că sunt nevoit să mă deplasez și nu am mașina, frica că dacă schimb orașul să nu rămân fără mijloace de existență.
Mereu mă întreb și verific: dacă mâine nu mai stau aici, am bani să îmi iau o camera la cămin sau o bombă de garsoniera cu chirie câteva luni, până la vremuri bune?
Dacă mâine rămân fara job, cunosc câțiva care mi-ar putea deschide o ușă să mă târăsc până reușesc să îmi revin?
Dacă mâine nu am mașina să mă mișc, am bani să cumpăr o cataracta de mașină cu care mă mișc? Am.
Ce știu să fac dacă mâine nu mai este căutată meseria de azi? Pot să mă leg de ceva, de cu totul altă meserie, care să îmi aducă niște bani? Am.
Am alternative și soluții pentru momentul când treaba candeste? La momentul actual, am. Treaba mea e să mă asigur că și pe viitor nu o să mă prindă cu izmenele jos.
A doua frică am prins-o pentru că în 2010 am făcut niște prostii de care nu sunt mândru și am rămas fără nimic: fără bani, fără job, fără educație, fără să știu să fac ceva, efectiv 0. Și am rămas cu o chestie și frica de a nu rămâne fără orice mijloc.
NOU
Eram mic (clasele primare), la țară. Pe uliță tocmai trecea o căruță încărcata cu fân. Eu m-am gândit ca ar fi o idee bună să sar pe bara aia de metal din spate, doar că n-am văzut furca din mormanul de paie, furcă a cărei dinți ieșeau fix în spate, deasupra țevii. Am scăpat ieftin, doar cu o zgârietură a scalpului, dar și acum mă gândesc că aveam șanse mari să-mi scot ochii 🙂
NOU
hmmm traume…cred ca pana pe la 5-6 ani,in cartierul unde locuiam atunci,era un tip cu un caine lup,pe care atunci cand il vedeam pe strada fugeam de rupeam pamantu,cainele nici macar nefiind agresiv,sa latre la mine sau ceva.Taicameu se stia cu omu ala si intr-o zi cand eram pe pe afara la joaca,deodata m-am trezit cu tata in spatele meu cu cainele ala si cu omu respectiv,iar atunci am scapat de teama de caini probabil.
Alte amintiri tot asa din copilarie,ar fi atunci cand ma duceam cu ai mei la tara undeva in jud.Valcea,la parintii lu taicamiu,aveam tot timpu cosmaruri in casa aia gen ca ma alearga spirite,umbre lucruri de astea mai out of world ca sa zic asa,de asta nici nu imi placea sa ma duc prea des pe acolo si din cate imi aduc aminte,zona aia era asa mai creepy,gen casa era pozitionata pe un varf de deal,cand venea noaptea era asa o bezna totala,lumini mai deloc prin jur,cam ca evul mediu naibii parea totul .Cred ca Lalosu ii zicea la sat,comuna Mologesti,da,uite ca tin minte…..Thx Cetin,m-am simtit ca la psiholog 🙂
NOU
Eram mica (6-7 ani) și afara, la joaca, din lipsa de jucării, ne jucam cu tot felul de lucruri lucrușoare improvizate și combinate cu ce găseam pe jos, efectiv. Pietre, bețe, papuci gunoaie eheei, cine avea lego era smecher :)). Și am găsit o punga cu medicamente vechi, pastile, fiole și… seringi. Asta apropo de deșeuri din astea aruncate aiurea. A fost atracția copchiilor punga aia, toată lumea se juca de-a doctorul în spatele blocului, nu mai știu dacă erau noi sau nu seringile alea, dar unele aveau tipla, altele nu. Am pus ac uneia dintre ele și am reușit sa mi-l înfig în deget. A trecut dintr-o parte în alta a arătătorului, pe lateral. Am semi lesinat, sânge destul de mult, mi l-am scos singura, am semi lesinat iar și am tăcut mâlc, din cauză de mamă cu premiu Nobel pentru overreactions la orice rahat, obișnuită sa nu zic nimic decât dacă am dureri crunte și simt ca mor, in rest nu ma plangeam de mica de niciunele de frica sa nu se sperie mama și sa nu ma sperii și eu mai tare :)). Am scos acul, am stat p-afara pana s-a oprit sângerarea, am ascuns mana aia ceva timp pana nu au mai rămas urme și aia fu. Pe moment nu a fost o trauma, decât cea evidenta – ca m-am rănit și a curs sânge, dar intr-un an doi, când am mai crescut și nu știu de unde am auzit de SIDA și alte boli care se iau prin sange și ace, am crezut mult timp ca dacă am luat SIDA atunci și o sa mor în câțiva ani? :))) Nu am zis nimic nimănui mulți ani, convinsa fiind ca am o boala incurabila, pana am crescut, mi-a mai venit mintea la cap și mi-am dat seama ca dacă ar fi fost ceva ar fi trebuit sa iasă la suprafata pana atunci. Știu cât de penibil pare din prisma de adult ce gândeam atunci, dar totuși, realizez ce disfuncționali suntem și eram din cauza educației care se făcea pe vremea aia. Sper sa reușesc sa imi fac copilul sa discute cu mine orice.
Oricum, a fost un gând nasol care mi-a bântuit copilăria niște ani :)). Acum ca ma gândesc, realizez că nici azi nu știe mama ce am făcut, o sa ii povestesc și ei ca ne-am vindecat de filtre 20 de ani mai târziu:))
NOU
Pft. Bataie între băieți, picioarele îs mai bune ca sabia, sabia de lemn avea un cui ruginit în capăt, picioarele aparent se umfla la contactul cu sabia. “Fugeam și m-am zgaraiat intr-o sarma” “Era ruginita? Zi bă ca te omor, era ruginita?” “Nuuuuuuuuuuuuuu”. Aveam vreo 5 ani, ce dracu sa știu de tetanos….
Vreo 7, eram operat de apendicita, pe la sfârșitul convalescenței, mă plictiseam în salon. Găsesc o seringa nush pe unde, mă distrez împreună cu o puștoaică de acolo de aceeași varsta, facem injecții cu apa la saltelele alea de burete. Pana când cumva mi-a intrat acul în pielea dintre degetul mare și arătător. Îl scot, a curs puțin sânge, mă uit în jur, nu văzu nimeni, meh, continui. Ca și tine, cine știe ce puteam lua dar nu a fost sa fie….
NOU
Ahh, baietii smardoi de mici clar au mai multe povesti d-astea periculoase :)). Fetele cel mult inghit pamant sau isi infig un ac in dejte, dar toate dracoveniile cu care se jucau pustii pe timpuri chiar erau dangerous shit.
Un coleg din scoala primara se juca in pauze de-a calaretul, pe gardul scolii. Care gard era cu tepuse din alea metalice in sus. Calarea, practic, gardul, intre doua tepuse din alea. La un moment dat calul imaginar de sub el a luat-o la galop si el tzopaia fericit pe gard cum fuge pe campuri calare, cand dintr-o tzopaiala din asta s-a asezat fix intr-o tepusa in loc de gard. A ramas blocat acolo urland, au venit invatatoarele si ne-au evacuat de-acolo, au facut perimetru si n-au smuls copchilu’ din tepusa pana n-a venit ambulanta. Aveam sa aflam ulterior ca tepusa ii perforase una din cele doua bijuterii in forma de ou pe care le au baieteii si a trecut printr-o operatie sa fie refacut. :)))
NOU
Nu e chiar traumă, cel puțin nu cred că se compară cu ce e scris mai sus, dar mi-a rămas din copilărie, din cauza lipsei anumitor produse, o chestie: indiferent câte aș avea în casă, nu pot să mănânc mai mult de una-două (foarte rar) banane, de frică să nu se termine și să nu mai găsesc de cumpărat. Cu alte fructe n-am treabă.
Deși am avut o copilărie destul de agitată, citind ce e scris mai sus îmi dau seama, din nou, cât de lejeră a fost.
NOU
Același lucru si pentru mine, nu pot minca o banana întreaga. La fel si cu lamele de guma de mestecat. Inca le rup pe jumătate, sa fie si pentru mai tirziu.
NOU
Când aveam vreo 10 ani, am găsit o cățelușa, pui, și m-am jucat cu ea toată după-amiaza. Am lăsat-o seara în culcușul ei, în niște boscheți, lângă bloc, căci nu avea mamă. Noaptea tata s-a trezit cu ea la ușă, scheunând pe prag. Nu știa ce este cu ea, a bănuit doar, a luat-o și a dus-o în balcon, i-a dat apă și ceva de mâncare. Dimineața, când m-am trezit, m-a trimis pe balcon, și acolo am avut cel mai fericit moment al vieții mele, de până atunci: descoperisem dragostea.
A fost greu să o convingem pe mama, până la urmă compromisul a fost să stea cățelușa la bunici la curte, două străzi mai încolo.
Au urmat 6 luni incredibile, un atașament puternic cum nu mi s-a mai întâmplat cu nicio ființă vreodată, creșteam împreună, comunicam, ne jucam și ne simțeam excelent doar noi doi. Eu sunt foarte sociabil, dar în perioada aia am dispărut de pe radar. Școala – aproape deloc…
Ea s-a maturizat mult mai repede, a intrat în călduri și a început să fugă nopțile de acasă, până într-o dimineață când a călcat-o un camion, așa au zis vecinii…
Am găsit-o în rigolă, blana tăvălită, ochii sticloși, lipsiți de viață. Nu-mi amintesc ce a urmat, nu știu cine a îngropat-o, dar am plâns luni de zile, seară de seară. Ai mei erau disperați, mi-au adus alt cățel – adevărul că era mult mai frumos, ăsta nou – dar nu era același lucru… până la urmă l-am dat.
Nu am mai avut niciun pet, niciodată, pentru că nu am mai vrut să trec prin durerea pierderii. Poate o cioară, sau o țestoasă…
NOU
@Arhi: YEEEEES!!!! Încă unul ca mine.
Eu am pus termometrul pe bec. Din fericire (?!) mercurul s-a scurs în abajurul de la aplica respectiva. Nu am putut sa îl iau de acolo, aruncat termometrul pe maidan, tremuram ca varga sa nu fi ajuns pe mâini/ochi/gura. ( Eram la liceu și știam vag cât de toxic e. Nu, nu întrebați ce a fost în capul meu. ).
Peste niște luni după ce am și uitat de treaba asta, aud scandal în casa. Intru, maică-mea paralizata de groaza, la taica-miu: “Ti-am zis sa nu o mai bagi pe vecina X în casa ca ne aduce scandal, uite, ne-a pus argint viu sa ne meargă prost în viață!!!!”. Ok.
Gândind retrospectiv… poate mă ajuta Maddame… un bec se încinge cam tare… o bila de mercur prin zona… nu cumva am inspirat toți ceva vapori de mercur câteva luni?
NOU
Most likely, yes… Chiar la asta m-am gândit când ai spus de abajur.
Pe de altă parte, dentiștii din trecutul nu prea îndepărtat, mojarau zilnic mercur și pulbere de argint ca să facă amalgamul pentru plombe, stând cu nasul în el, apoi luând amalgamul și modelând plomba între degete, fără mănuși. Știu câțiva care au trăit binișor peste 70.
Este mai periculos când spargi un tub de neon sau un bec CFL și inhalezi gazul ăla, care are vapori de mercur.
NOU
Mda! Moartea unui partener de joaca ! A intrat cu bicicleta intr-un geam ! A fost jumatate decapitat si cu piciorul drept taiat aproape jumatate . L-am vazut la cateva zeci de secunde dupa groaznicul accident ,cum sangele galgaia din el ca dintr-un furtun de pompieri .A murit in ambulanta la jumatate de ora chiar daca avea doar 14 ani . Uneori ,noaptea mai am cosmaruri chiar daca au trecut 37 de ani .
NOU
In ’90 aveam 6 ani, si imediat dupa revolutie, au inceput sa dea la TVR, inainte de actualitati, poze cu oameni disparuti. A inceput sa-mi fie frica sa nu-mi dispara parintii, de cate ori intarzia vreunul dintre ei, eram disperat ca cine stie cine l-o fi rapit, si nu o sa-l mai vad vreodata.
NOU
Printre alte traume din copilarie e una legata de Omul Negru, mai stiti duma ?
Daca nu erai “cuminte” venea acest Bau Bau prin gaura cheii si ..cam atat, nu cunosc continuarea. Era doar amenintarea ca vine.
Asta cu Omu Negru o auzeam la bunica aia “rea” ( again, voi ati avut bunica buna si bunica rea?) si o replicam acasa cand ii ziceam mamei sa inchida usa bine ca vine Bossu .
Mama cu tupeu la neamuri : ” ii bagati prostii fetei in cap, nu mai doarme noaptea”. Fapt real, eram mega panicata noaptea, cosmaruri etc.
Fast forward cativa ani mai tarziu, mama o ia pe calea Doomsday, in fiecare zi crede ca vine sfarsitul lumii, umple casa de faina, orez si baxuri de ulei si imi povesteste seara de seara ( pe genul instructaj) cum o sa vina intunericul 3 zile si pe la ferestre se vor perinda toti mortii iar eu nu carecumva sa le deschid.
Continuarea povestii e ca bunica aia buna, vazand ca nepoata nu-si revine din frici, se gandeste la solutia suprema si ma duce la ghicitoare/tamaduitoare , o baba stiuta numai de ea, care dadea in argint? Sau ardea si stingea niste argint ? Vag, foarte vag imi amintesc..Ideea e ca doamna in cauza a ajuns la concluzia ca pe asta mica a speriat-o un curcan la tara si de aici frica.
Bunicu a taiat curcanul, toate neamurile linistite, solutia fusese gasita.
NOU
deci…speechless
NOU
Cand aveam 30 de ani, doua luni si 23 de zile m-a lovit trenul.
Da am fost dobitoc. Am vrut sa traversez prin loc nepermis si m-a lovit în plin. Noroc ca nu avea viteza prea mare.
puteam sa imi las sotia si copilul de 6 luni singuri sau, mai rau, cu o povara pe cap.
Am scapat ieftin. M-am cacat pe mine de la impact/ soc si julituri si taieruri superficiale.
Oasele încă ma dor daca ma bag la un fotbal asa ca stau pe margine.
NOU
duuuuuuuude
NOU
termometru cu mercur spart si apoi “jucat” cu mercurul in palma, eram prea mic si prea prost sa stiu ca e periculos, nici nu mai retin la ce varsta, dar era undeva in scoala generala, deseuri medicale in care m-am intepat de cateva ori, inca nu imi vine sa cred ca am scapat fara vreo boala, sarituri si mers la inaltime nu mai zic, o tampenie in care pe rand unul dintre noi isi tinea respiratia pana lesina apoi era trezit cu palme de catre ceilalti, baie in dunare la distanta mare de mal. ma gandeam in ultima perioada sa imi iau motocicleta dar amintindu-mi toate astea am zis ca am fost norocos pana acum, sa nu intind coarda
NOU
Prin generala jucam fotbal in curtea scolii si un talent in devenire mi-a sutat cu toata puterea mingea in mecla, de la vreo 3 metri. Mi-a spart nasul, inca a ramas putin stramb si am tot amanat operatia de rinoplastie, sa nu cumva sa il faca si mai rau. De atunci nu am mai putut juca fotbal, orice minge care vine mai tare spre mine ma face sa inchid ochii si sa intorc capul.
NOU
Am patit la fel, in clasa a 5-a, doar ca nu jucam fotbal, ci eram spectatoare. Era ceva “campionat” pe clase, de fotbal, unde ne strangeam toata scoala, faceam cerc in jurul terenului. Eu stateam langa poarta. Hahaha si Hihihi, pana m-am trezit cu o minge in frunte, ca ratase ala poarta, am cazut pe spate si n-am putut sa vad si sa vorbesc cateva minute. Nu stiu daca am lesinat sau nu, doar ca mi-a dat error 404. De atunci stau departe, de zonele unde se joaca vreun sport. Chiar si cand merg la tenis, am ceva sechele, sa nu imi vina vreo minge in ochi.
NOU
mers pe marginea blocului la etajul 8-10, bordura de fo 20-30 cm fara balustrada in timpul frumosului joc cu cornete. 7-10 ani etate. am o frica de inaltime deja pronuntata.
gasit intr-un boschet bebelusul omorat al unei tipe care s-a si sinucis. scris numele MIHAI cu ruj. vis!
tipa care s-a aruncat de la etajul 6 si facuta farame. vis x2!
si cele mai nasoale: mancare de gutui sau de prune. ardei umplut.
NOU
Nu stiu daca ce povestesti tu sunt traume. Mai degraba, sunt amintiri neplacute, ca traumele presupun alte chestii. Eu tin minte ca si cum ar fi fost ieri cum bunicul meu a omorat o pisica cu bastonul, eu aveam 4-5 ani si stateam langa el si ma uitam cum dadea cu sete in corpul inert al pisicii si din gura ii ieseau stropi de sange la fiecare lovitura. Da, m-am nascut intr-o familie disfunctionala. Asta nu e din categoria “trauma”, traumele mele sunt de alta natura, tot din copilarie mi se trage.
NOU
Din acelasi tablou, tata ne-a adunat pe.toti.copiii sa participam la vanataroare de sobolani: pe o parte bagau apa cu furtunul, pe celelalte gauri ieseau animalele. Eu stateam cu un bat la o iesire, a iesit sobolanul si am inceput sa il lovesc. Faza e ca l-am nimerit la fix si am vazut cum s-a incovoiat de durere, dadeam si urlam de frica, mila. Am aruncat batul, am plans toata ziua. Mi-a ramas in cap imaginea, si dupa 30 de ani vad animalul ala chircindu-se.
NOU
Cand aveam vreo 4-5 ani, bunica-mea ma lua peste tot cu ea, inclusiv la priveghi. Marea atractie de pe strada era “sa mergem la mort”. Ai mei nu erau de acord, dar pe vremea aia nu prea aveau cum sa controleze ce se intampla ziua…si iata-ma numai pe la pomeni cu mamaie, ptr ca babele mureau toata vara. Trauma a inceput cand mi-am dat seama ca te baga in pamant, in sicriu, iar eu credeam ca esti constient si ca stai pentru o eternitate cu ochii inchisi. In capsorul meu imi imaginam ca de fapt nu se stinge lumina. L-am intrebat pe tata ce e aia “eternitate”, ptr ca auzisem la preot…dupa ce mi-a explicat ce e eternitatea si dupa ce conexiuni am facut eu in minte, cu mintea de acum, identific ca erau atacuri de panica si chiar stari depresive. Nu ma mai jucam, nu mai mancam, etc.
NOU
Ah, chiar, in scoala primara si in generala ne duceau profesorii cu lumanare cand mai crapa unul de-al lor, chiar daca se pensionase pe vremea lui Stefan cel Mare si nu aveam habar cine e (ma rog, cand ajungeam acolo ne prindeam ca e ala din sicriu, nu altul). Pentru ca ne-au fortat de vreo cateva ori sa facem asta, cand au murit bunicii eu nu am putut sa intru in camera unde se afla sicriul si de atunci nu am mai fost niciodata cu lumanare la nimeni. Nici ei n-o sa vina la mine, asa ca ce rost are?
NOU
Târgoviște. Periferie. Anii’ 2000. Am căzut până la brâu într-un canal plin de căcat chiar lângă crush-ul meu, în timp ce-o conduceam acasă de la școală. Eram amândoi copii, clasa a șasea. Desigur, nu m-am dus acasă, fiindcă mă rupea mama în două dacă mă vedea așa. În schimb, m-am dus la centrala de apă din cartier, și i-am explicat paznicului de acolo ce s-a întâmplat. Nenea mi-a adus un săpun d-ăla de țară, făcut la cazan, și m-a ajutat să mă spăl cu un furtun, inclusiv hainele. Să-i dea Dumnezeu sănătate și-n ziua de azi.
NOU
nu o sa inteleg niciodata de ce ne bateau din motivele astea. bine, nu o sa inteleg de ce ne bateau punct, dar motivele tampite sunt si mai greu de inteles.
NOU
din frustrarea ca nu eram copiii perfecti cu care sa se poata lauda
NOU
Ca nu exista masina de spalat rufe si nici detergentii nu erau blanzi cu pielea.
Cat despre anii 2000, este si mai grav, ca atunci existau. Ramasese doar obiceiul, nu si motivul.
NOU
Baut mercur, am găsit pe la unchiul o cutie de medicamente plina, era mecanic pe la niște rezervoare uriașe care aveau niște termometre gigante, când s-a stricat unul a luat si el, probabil ca si mine de curiozitate fără sa aibă habar. Am luat cutia ala la scoală sa le arat si la colegi fiind absolut fascinat de modul cum bagi degetul și nu te uzi, și cum se mișcă bobitele fără sa se strice, s-a terminat pauza și când a început ora cineva m-a parat la prof, cum vărsasem mercurul pe banca rămăsese vreo 3 bobite și de teama ca o sa pățesc ceva le-am înghițit 😀 . N-am pățit nimic pana acum, dar m-a luat frica când proful mi-a confiscat cutia si a zis ca e foarte toxic
NOU
Nu sunt sigur, dar am impresia că mercurul în stare lichidă nu se absoarbe în maț. Cred că am citit undeva. Vreun doctor, sau toxicolog?…
Vaporii inhalați și expunerea prelungită.
NOU
Gogu Sclipici, tu esti? Asa a facut un coleg prin 5-8.
NOU
nu 🙂 , n-am avut porecle de astea, pe timpul meu era la moda anagrama numelui de familie, eu fiind jumătate ungur .. greu de pronunțat 😀
NOU
Aveam cam 13-14 ani. Acasa, mancam prune. In inteligenta mea suprema, puneam pruna intreaga in gura si o “spargeam” ca sa scot samburele. La un moment dat o pruna a alunecat intreaga pe gat in jos. No worries, mi-am zis, o inghit intreaga. Si am tot inghitit la ea vreo 10-20 de secunde, numai ca dansa a mers pe aleea gresita si mi-a blocat traheea. Am continuat sa inghit ca tampitu’ si pruna s-a indesat bine acolo. Dupa alte 10-20-30 de secunde am realizat ca treaba e groasa si m-am tarat cumva din camera mea pana la bucatarie unde mama facea ceva de mancare (eram doar eu cu ea acasa). Am ajuns la usa bucatariei, n-am mai putut sa merg, stateam acolo sprijinit de tocul usii. Nu aveam cum sa vorbesc, pentru ca… out of air. S-a uitat la mine si instant m-a intrebat ce am. Am cazut in genunchi si am ramas asa, ca o papusa. Aveam un imbold sa ma intind pe jos si sa nu fac nimic. Dreaq stie de ce, probabil asa te simti cand creierul inchide sistemele neesentiale ca sa-ti mai dea un minut de viata. Nu-mi amintesc ce s-a intamplat pe urma, m-am trezit pe balcon (cum m-a dus acolo habar nu am) cand imi dadea niste palme ca sa ma trezesc. Mi-a povestit ea pe urma ca s-a prins cumva ca nu puteam sa respir si a facut ceva improvizatie ca sa elibereze caile respiratorii (habar nu avea ea ce e ala Heimlich).
Am ramas cu o schimbare drastica de comportament dupa acest incident – nu mananc chestii rotunde/ovale fara sa le tai in jumatate, plus ca fac ca toti dracii daca vad pe cineva apropiat jucandu-se cu asa ceva.
NOU
Cand eram mic, in urma unor lecturi “alese”, am avut cativa ani frica de a nu fi ingropat de viu. Imi construiam tot felul de scenarii in care ma trezeam in sicriu, sub pamant, ce sa fac eu atunci? Si astea le faceam tocmai cand ma bagam la culcare, inainte sa vina somnul…
NOU
Nu prea am cosmaruri, da’ in ala care se mai repeta se face ca n-am luat Bacul sau vreo teza random. Dupa care tot in vis imi dau seama ca am terminat faculatea, deci ceva e gresit in cosmarul ala, dar ce-ar fi sa mai fac liceul o data? In realitate, Bacul a fost cu note mari si fara probleme, dar facultea a fost un cosmar (am urat electronica si medicina generala in mod egal – am terminat-o pe prima). Acum imi place ce fac.
NOU
Si eu visez uneori ca urmeaza sa dau bac-ul la mate si eu nu am învățat nimic si am sa-l pic.
NOU
eu visez ca ma pun astia sa fac armata din nou
NOU
Cred ca in primii 10 ani dupa armata, am mai fost biban de vreo suta de ori.
NOU
Teama de apa adanca/verde/tulbure:verile le petreceam la bunica langa un rau mare si destul de des se inecau oameni.
Teama de serpi:cand stateam vara pe afara,prin gradina sau prin curte si aparea un sarpe,fugeam instant si nu mai ieseam din casa pana nu ma asigura bunica ca l-a omorat.
Si o intamplare cand un vecin a omorat o pisica,a lovit cu sapa incontinuu..tin minte ca mi-a trebuit ceva timp sa procesez ce s-a intamplat si nu intelegeam de ce,nu am putut sa il mai suport pe acel om.
NOU
prostii am facut si pe unele le-am platit cu virf si indesat,,, pentru altele, inca mai astept plata….
Pe la 7-8 ani vazusem la o fetita o triola ( o jucarie instrument muzical) Mi-am dorit instant una. Ce stiam eu pe vremea aceea ca asemenea jucarii nu se gaseau in magazinele orasenesti? Cum se apropia ziua mea, am inceput sa sper. Si vin o matusa cu unchiul sa ma felicite. Cind am scos din pachet o papusa, am fost atit de dezamagita, ca am azvirlit-o cit colo, strigind ca voiam triola, n-am ce face cu Scufita Rosie. Mama se uita incurcata la ei, fara cuvinte pentru atita impertinenta, matusa s-a scuzat ca nu stia ce era aia, au dezmortit cumva situatia.
Dar eu am inteles instant ca am gresit. Si mi-a fost atit de rusine, ca n-am indraznit sa cer iertare. Asta regret cel mai mult, ca nu mi-am cerut iertare.
De atunci n-am mai sperat niciodata sa primesc ceva anume, am multumit mereu pentru orice dar ar fi fost, am pierdut cumva bucuria de a primi. Si cumva pentru a compensa, dadeam ultimii bani pe cadouri pentru cei din jur cit mai interesante.
Cu greu am inceput sa spun ce imi doream …
NOU
Wtf, sigur nu esti eu?
Acelasi lucru am patit, doar ca imi doream o papusa Barbie ( aveam 6-7 ani, era prin 1998-1999). Si se facea ca era ziua mea si vine verisoara-mea, care e cu un an mai mica si se pune langa mine in pat, sa ma trezeasca, foarte bucuroasa ca imi face un cadou. Dormeam si o tot auzeam “la multi ani!! ti-am luat papusa!”. Ma trezesc si vad ca era o papusa din aia mare, de plastic, nicidecum o Barbie.
Mama, ce m-am suparat si ce urat am facut, ca nu era o Barbie, ca a plecat saraca, plangand acasa.
Inca mi-e rusine de faza aia si inca imi pare rau. Da’ rau de tot.
Eventual, am primit de la nasi-mea o papusa Barbie, de care nu m-am bucurat prea mult, ca fetele invidioase, de pe strada, au prins un moment de neatentie (plecasem pana in curte si lasasem jucariile pe pres) si mi-au tuns papusa si i-au taiat capul cu foarfeca. Bineinteles ca n-am aflat cine era (nu era vara-mea, ca era cu mine), dar pe vremea aia mi se impuia capul cu dumnezeu si in mintea mea de copil, am gandit ca e o pedeapsa pentru ca nu m-am bucurat de cadoul primit de la verisoara-mea :)))).
De atunci am grija sa nu jignesc pe nimeni gratuit, sau sa fac rau cuiva, in mod intentionat, ca am sechele cu karma.
Si, la fel ca tine, apreciez orice primesc, nu cred ca mi s-a mai intamplat sa am tupeul de a fi dezamagita de un cadou, efectiv nu pot sa imi scot din cap bucuria vara-mii de a imi oferi ceva si felul in care a plecat plangand. Desi ne intelegem bine si au trecut 20 de ani, tot imi pare rau, pana in ziua de azi :)))
NOU
Si eu am un regret din asta.
Cred ca eram la inceputul pubertatii. Imi doream un ceas electronic, din acela cu carcasa de plastic mare si “dura”, a la Casio G-Shock, cel mai probabil. Sa aiba multe cifre si moduri si cadrane animate si patru butoane.
Cred ca era Craciunul si unul din cadouri, de la Tata, a fost un ceas de genul asta. Partea proasta este ca era o mizerie din aceea din piata, cu abtibilde care mimau cadranele alea animate, butoane false si doar un display amarat care arata ora.
Am fost atat de dezamagit si am si aratat-o, m-am suparat si cred ca mi-au si dat lacrimile?
Nu sunt sigur, dar parca vad figura dezamagita a Tatei. Oricum stiu ca l-a durut tare, mai ales ca vorbim de perioada aceea neagra din anii ’90, cand era un efort colosal sa nu fii sarac lipit.
Copchil idiot si desprins de realitate.
Inca nu mi-am cerut iertare si probabil ca el a uitat; adica na, sper.
Dar de cate ori imi aduc aminte de asta ma incearca o tristete si rusine adanci. Si regret, mult regret.
NOU
Eram la liceu cand tundeam iarba la o vecina. Foloseam o masina electrica si un prelungitor care sa ma ajute sa ajung cat mai departe printre copaci. La un moment dat mi-am infasurat cablul dupa gat sa nu cumva sa il tai cu lamele.
Cateva minute mai tarziu il dadusem jos ca ma indepartasem si aveam nevoie de toata lungimea lui, si, din intamplare, l-am apucat dintr-o portiune unde aparent era piscata izolatia, mi-a tremurat puternic tot corpul, am urlat si cumva l-am aruncat.
Dupa maxim 1 minut m-am reapucat de treaba si abia spre seara am realizat pe langa ce am trecut.
Atunci am stiut ca amintirea aceea ma va urmari pentru totdeauna.
NOU
Stiu ca n-ar trebui sa radem de intamplarile astea nasoale, dar nu m-am putut abtine. Tunzi iarba si dintr-o data… “ce sa fac eu cu cablul asta nenorocit… ia sa mi-l infasor in jurul gatului si sa continui treaba”.
Imaginea in sine trebuie sa fi fost geniala…
Nu mai spun ce confuzie ar fi fost daca dadeai coltul si te gaseau apoi cazut in iarba, cu un cablu in jurul gatului…
NOU
Ai deschis topic interesant maestre…
1. Frica de ganganii din alea mari, mai ales vara. Oricum problema asta o am cu orice fel de ganganie, mai putin mustele si tantarii. Pe aia ma apuc sa ii vanez eu. Anul trecut stateam in parcare bucuros dupa ce s-a eliberat de lockdown… si cum eram cu geamul lasat la masina, mana afara, pufaiam linistit dintr-o tigara, doar aud dintr-odata poc si am simtit cum s-a frecat ceva de mana mea. O dracie din aia de insecta de noapte mare, gandac rinocer sau radasca cred ca ii spune… a aterizat direct in interiorul masinii si s-a lovit de parbriz pe interior si a aterizat pe bord. Nu-ti zic cum am iesit din masina aia cred ca ieseam si prin podea. Am gasit prin portbagaj o lopata de iarna din aia medie, si o folie cu bule de aer de la ceva colet. Am pus cu grija folia aia peste nenorocit, si cu lopata incercam sa il misc pe bord ca sa il arunc pe usa sau sa il omor. M-am chinuit cateva zeci de minute si cred ca m-au vazut si vecini… dar who cares, era lupta grea acolo. Am oroare de ei.
2. Am un atac de panica cand se ia curentul si sunt in casa. Am descoperit de unde vine dracia asta. Cand eram mic copil, stateam intr-o garsoniera mai veche cu ai mei. Si instalatia electrica era vai mortii ei. Si o data cand s-a luat curentul si a revenit, am auzit niste pocnete in priza. De atunci, primul instinct cand se ia curentul e sa imi pun mainile la urechi. Si da, am 29 de ani. O sa abordez asta la terapie.
Ciudat ca nu am teama sa am un rack cu doua servere, doua switch-uri, un router si un storage. E ok cand merg.