Am două traume care mă urmăresc.

Eram bolnav de ceva răceală și stăteam în pat, sub o plapumă mare, roșie, de genul acela vechi și greu. Și, de plictiseală, mi-am zis Ia să vedem cum se ridică chestia asta din termometru dacă o încălzesc? Și am aprins un băț de chibrit, să se încălzească mai repede. Într-o fracțiune de secundă sticla de la termometru a făcut poc și tot mercurul a început să fugă pe plăpumioară, de parcă era apucat de streche. L-am cules cu o hârtiuță, bobițele mai mari, iar pe alea mici le-am agitat cu un ac până ajungeau una lângă alta și se uneau, să le pot prelua cu hârtia. Asta e trauma, că nu știu dacă am strâns tot mercurul ăla și dacă nu au ajuns frații mei mai mici să ingereze vreo bobiță de aia. Știu, e o tâmpenie, au trecut aproape 40 de ani de atunci, dar na.

Cealaltă este că, la un party, prin adolescență, ca să le demonstrez colegilor cât sunt de șmecher, am înghițit un ac. Pur si simplu pus pe limbă și înghițit. Și acum, din când în când, mă gândesc, oare acul ăla a părăsit corpu-mi zeesc sau e înfipt printr-un jejun duoden și așteaptă momentul potrivit să țâșnească.

Voi ați făcut tâmpenii de astea?

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.