Astăzi nevastă-mea a aflat că eu, când m-am îndrăgostit de ea, de fapt m-am îndrăgostit de fundul şi de ochii ei. Ah, the pain, the horror, cum, nu te-ai îndrăgostit de sufletul meu minunat?

Desigur, discuţia asta avea loc în glumă, dar câte femei nu au pretenţia ca tu de fapt să te fi îndrăgostit de ce au în cap, nu de ce e expus pe tarabă.

În primul rând, când cunoşti o femeie pentru prima oară, nu ştii decât că în cap are zamă de creier şi niţică carne, din acelaşi creier. Cum performează acel creier nu e clar. Că nu ai de unde să ştii ce persoană minunată este ea, doar privind-o-n ochiometru. Clar trebuie să te atragă ceva.

Iar aici vine partea a 2 a. Poţi să îi spui lui Mutu (Mutu având sens peiorativ), că nu e aşa, dar atunci când te îmbraci în blugi atât de mulaţi pe cur încât pleznesc, în fuste care au exact 10 centimetri, în bluziţe atât de decoltate încât mai degrabă te dezbracă decât te îmbracă, tu cauţi să impresionezi la prima privire. Adică îţi pui pe tarabă bunătăţile.

Da, poţi să te minţi că atunci când te machiezi, când te coafezi, când te epilezi şnur la păsărică, tu de fapt faci toate astea pentru tine, să te simţi tu bine. Noi îţi vom spune că te credem.
Dar vom şti întotdeauna adevărul.

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.