Atât de tare mi s-a acrit de discuția continuă despre COVID, moartea de covid, industria la vale din cauza covidului, tâmpiți conspiraționiști cu 12 clase experți în biologie moleculară și telecomunicații și tot așa, de nu vă vine să credeți. La cel mai propriu mod, totul s-a blocat în bucla asta, nimeni nu mai discută decât despre asta, sfaturi, păreri, opinii etc. Nu mai pot, serios, nu mai am resurse, mi s-a blocat mintea.
Hai să vorbim despre altceva, să ne relaxăm puțin mințile pe panta amintirilor. De exemplu despre prima iubire. Sau despre prima dragoste fizică. Cum au fost primii fiori? De exemplu, eu nu am știut foarte mulți ani ce este aia iubire. Nu simțeam nimic din ceea ce spuneau oamenii sau ce scria în cărți. Încercam să îmi spun că da, uite, asta e, dar, cu siguranță nu era. Iată, o întrebare, când ați realizat prima oară ce e aia iubire și că o simțiți.
NOU
L-am cunoscut cand aveam 12 ani si l-am iubit 6. Apoi a murit. Daca n-ar fi fost iubire, l-as fi uitat pana acum. Au trecut 19 ani de atunci.
NOU
Când eram copil, mergeam cu vecinii din sat la scăldat. Cei mai mari nu prea erau de acord cu asta, considerau că era periculos pentru noi. De fiecare dată când eram prinși la gârlă, de către fratele mai mare al unuia dintre vecini, eram aduși înapoi cu șuturi în cur de la gârlă până acasă.
Au trecut 25 de ani de atunci, dar tot nu am uitat. Cred că îl iubesc pe fracsu.
NOU
Ai 37 de ani…
Stai, nu asta era intrebarea??
NOU
Da.
NOU
12 clase? Cel mult 4 cu indulgenta!
Cat despre prima iubire, a fost foarte efemera la 18 ani, dar cea mai misto. Cu fluturi in stomac si toate cele. Tremuram la orice sms primit de la ea. Eeee ce vremuri. Acum cu copil si cea mai tare nevasta zic ca sunt implinit la 33 de ani.
NOU
Depinde pe cine intrebi. Unele de pe aici ti-ar spune despre prima si singura iubire. 🙂
La mine a fost in vara 2008, aveam 17 ani si pe tip il chema Marius. A durat pana am terminat liceul, dupa care eu am plecat la facultate si nu am mai tinut legatura.
NOU
Mai get over it, doar pentru ca unele au găsit și au fost mulțumite din prima nu înseamnă că sunt niște proaste.
NOU
Iulia, esti cam frustrata pentru una care invarte doar barbati alfa la apogeul virilitatii. Sigur nu ne minti sau ai alte nemultumiri? 🙂
NOU
Ne-am certat, dar fără jigniri. Ea m-a făcut curvă, eu am făcut-o proastă, dar nu ne-am insultat.
NOU
Haha, ai ținut în tine veninul 3 zile de la alt articol, ca să ce? Câtă agitatie pe tine, că tipa respectiva și-a găsit-o din prima, nu a luat căminul la rând. Cum zicea unul, tot acolo, caută cărțile pentru pisici.
NOU
Prima iubire – în clasa a V-a, dar neîmpărtăşita, a durat în tăcere interioară până într-a opta. Următoarea la 17 ani, adolescentină, pură, a durat o vacanţă de vară la bunici (aşa, mai mult o prietenie mai strânsă) + câteva luni de la distanţă, până de Revelion.
Cea reală – acum 24 de ani şi la fel este şi în prezent, mă rog, ne-am mai ramolit 🙂 mai mult eu, da ?
NOU
Da. Am fost împreună 3 ani – eram ăia pe care îi știa tot liceul.
Ne-am iubit frumos tare, primul sărut cu el a fost, și prima oară.
A emigrat. Am ținut legătura o vreme, după care mi-a frânt inima.
NOU
Cam la fel si pt mine, doar ca am fost impreuna doar vreo 6 luni. Chiar si asa, pt mine a fost intens si important. Am fost socat sa aflu cat de tare doare o inima rupta. Credeam ca sunt mare barbat, mare smecher prin liceu, cel mai tare …
Nu stiu de ce, dar in ultima vreme ma gandesc des la ea, desi au trecut 15 ani. E clar ca nu o sa o uit niciodata, chiar daca ea m-a uitat. Asta e, toti avem regretele noastre.
Din pacate nu am mai tinut legatura cu ea.
De ce ti-a frant inima dupa ce nu ati mai fost impreuna?
NOU
Poate nu te-a uitat și se gândește și ea la tine, în fiecare zi. Caut-o pe facebook, invit-o la o cafea. În filme funcționează.
NOU
lasa Doamna ca tot raul spre bine
uite eu, eram innebunit dupa ea desi era maritata
acum nu mai e! 😀
NOU
E gluma aia proasta ca relatiile la distanta merg daca distanta e mai mica decat lungimea.
NOU
Mai e si gluma ca in relatia la distanta perfecta, toti patru sunt fericiti…
NOU
Prima din aia fizica – clasa a 9-a, in tabara la mare, 1999 (cred ca a fost ultimul an fara manele pe litoral). O chema Anca. Atat! 🙂
Iubire din aia faina, serioasa, nu doar fizica – prima in facultate, care s-a terminat foarte frumos. Am ajuns amandoi la concluzia ca oricat ne-am iubi, ne vom da in cap la un moment dat. O chema Florina. Mai tinem si azi legatura.
A doua iubire pe bune este actuala sotie, impreuna de 9 ani deja, toate bune. O cheama Alicja.
Am pus numele pentru ca doar pe astea mi le amintesc. Restul sunt umbre…
NOU
Vezi ca se-ntelege ca nici la nevasta nu-i cunosti decat numele 😀
NOU
O fi lucrând la CIA.
NOU
Da, am uitat româna ca Răducioiu “pe” aeroport. 🙂
NOU
Da, pe la 13 ani, eram in vacanta cu parintii la Baile Herculane, tot ma intersectam (accidental, credeam eu) cu el, si-a dorit atat de mult sa ma cunoasca incat pana la urma a vorbit si cu tata:)) sa ne lase sa petrecem timp impreuna pe afara serile. Era atat de charming incat l-a vrajit si pe tata, nu s-a putut impotrivi:)) My first kiss, de copii, dar timpul s-a oprit in loc, si acum simt fluturi in stomac. Needless to say nu l-am mai vazut niciodata, am o poza atat ca sa ma conving ca nu a fost vis
NOU
De la 14 ani jumate pana in armata am fost in limba dupa o colega de clasa. Bine, ea n-a stiut, da’ asta e doar un detaliu.
NOU
Aha, deci sti ceva despre femei, nu?
NOU
@keepcalm: da, ștu.
NOU
Bun, ma gandeam ca ai trecut in partea cealalta dupa ce pe un articol anterior ai pus o intrebare ciudata
NOU
a trecut sarcasmul pe langa keepcalm ca apa pe langa rata.
NOU
a trecut racheta, dar macar si-a rezolvat problema :))
NOU
@cristi gr, te pomeni ca de grija sarcasmului si a observatiei tale nu mai pot eu dormi, nu?
Daca atata ai inteles din postul meu no coment …
NOU
fix așa și eu. am vazut-o prima data in clasa a 8-a în tabara de matematica, „ vacanta” de iarna la Borsec (duamne, cat de prosti puteam fi sa mergem in scurta vacanta de iarna in tabere de matematica). soarta ne-a adus in aceeași clasă de liceu. of, și am tăcut mâlc până într-a 12 când mi-am luat inima în dinți și i-am spus ce mă doare. au urmat câteva luni frumoase, pe urmă a venit pârdalnica de armată. un prag prea greu de trecut. gata.
NOU
oho, cat de multe cupluri nu au trecut pragul asta. am avut un tip, Gabi Moisa, cred, l a lasat in ultima luna de armata, fiind gravida.
NOU
Aveam 16 ani, abia imi luasem certificatul de shaolin cand am cunoscut-o pe ea pe cand se pregatea la dansuri populare la casa de cultura a sindicatelor. Am inceput sa ne pregatim impreuna fizic imbinind elemente de dans gen brasoveanca cu elemente de lupta din filozofia shaolin si am reusit sa inventam un nou stil de lupta disimulat in dans pe care l-am inregistrat la osim. O iubeam f. mult dar eram ingrijorat ca relatia se va termina mult mai repede decat acum covidul!
NOU
Poți să faci șpagatul? Care e filosofia shaolin?
A decăzut și shaolinismul. Uite, starețul ăsta a avut trei țiitoare și doi copii din flori.
youtu.be/1mn-6WhF35I
NOU
Normal ca pot, de fapt dorm in spagat, ce intrebare e asta? Din cauza mistourilor ca asta ne pleaca valorile din tara. Atunci cand auzim de Capoeira in Brazilia picam imediat pe spate de admiratie in schimb cand aflam ca in tara noastra exista ceva original si mult mai eficient incepem toti cu glume si arogante!
NOU
Nu cred până nu văd.
NOU
Iti arat doar daca promiti ca stai la 10 m in fata mea!
NOU
Dc in fata?
NOU
Șaoline, stai, bre, linistit! Fa-ti spagatu’ cum vrei matale, nu-ti fie frica, Maithun nu e motociclist!
NOU
In fata pentru ca la lectia “cum se ne aparam spatele” in filozofia Shaolin am lipsit, am fost racit.
NOU
Eu cred că filosofia zisă Shaolin (à propos, de la 少林寺 – Templul Copacilor Răzleți, ceva de genul) e doar o strânsură de credințe primitive și retrograde.
Pupici daoiști și multă, multă alchimie interioară (内胆)
Maithun, centură curcubeu, 69 de Dani
NOU
69 de dani, centura curcubeu? Cam ambiguu!
NOU
Dani, da. De la Olanu.
NOU
:)))
NOU
” Iată, o întrebare, când ați realizat prima oară ce e aia iubire și că o simțiți.”
Cand eram prin liceu si faceam pe smecherul, eram distant, nu ii aratam afectiune in public, desi imi placea mult de ea. Eram cu baietii, a venit si m-a intrebat daca nu imi mai place de ea, daca vreau sa ne despartim. M-am topit. Mi-am dat seama cat de mult insemna pentru mine. Am imbratisat-o si i-am spus ca e cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata si ca o iubesc atat de mult. Imi amintesc de parca s-a intamplat ieri.
O sa rupi norma cu intrebarea asta.
NOU
Clar imi amintesc! 2008 intr-o cabanuta din lemn, in fundul Muntilor Fagaras, pe o vale pe unde numa’ ursul trece. Eram in clasa a 12-a.
Fatalitatea face ca eu am fost tot timpul, cel putin pana acum, al doilea din viata tipelor. Deci cu mine nu are nicio femeie din lumea asta amintirea primului sarut, al primei iubiri, etc. Patesti…
NOU
Al doilea ca importanţă sau al doilea la rînd? Că, dacă e a doua variantă, e irelevant.
NOU
Deci la fata din cabana a fost Ursu primul sa intelegem?
NOU
Măcar să fi fost primul din viața tipilor. Hey, wait a minute…
youtu.be/7m9-UCuOfSE
NOU
La mine toate au fost prima iubire.
NOU
Bravo nea Ilie, amnezic de mic!
NOU
Coana Tanta cred ca a fost prima. Ah, si Suedeza 😉
NOU
:)))))))))))))))))))))))))))))))))))
NOU
moteky bade, specifica pt cine dinsele au fost primele. Ca asta-i motiv de bagat cartus pe teava…
NOU
@nea ilie: a ta sau a lor a fost prima iubire?
NOU
@soldatul, și-a mea și-a lor — așa sunt eu norocos.
NOU
Nea Ilie, de frau Angela nu mai zici nimic? 🙂
NOU
Mi-a salvat viața, la propriu. Însă despre asta nu mă simt în stare să vorbesc.
Apoi a dispărut. Era adult, avea lumea lui, în care eu – o puștoaică – nu aș fi avut loc decât dacă am fi fost într-un film american siropos.
Dar nu eram.
Au trecut 25 de ani. Încă-mi amintesc de ochii, zâmbetul și bunătatea lui.
Ceva din mine îl iubește și-acum. Și pentru totdeauna.
“After all this time?”. “Always”. Cetin, tu știi de unde e citatul ăsta 🙂
NOU
profesorul Snape către Dumbledore, intrebat fiind despre Lily Potter.
NOU
well, tinand cont ca Snape a murit cu gatul taiat…
NOU
mușcat de gât de Naghini, șarpele personal al lui Voldemort 🙂
NOU
Da…12 ani, colega de clasa transferata de la alta scoala. Nici macar nu ne-am pupat dar am aflat dupa ani ca ne-am iubit reciproc. Ca prostii 🙂
PS: Baga si ceva cu povesti din armata, sa ne hlizim.
NOU
@7: bai, Hagi Tudose, da’ n-ai da si matale 36 de lei ca sa cumperi “Pompierul”, vrei totu’ moca.
NOU
@7, Ai facut armata?
NOU
@Nea Zapada, care unde cand?
@keepcalm: Da.
NOU
@7, bun atunci, avem ce povesti, eu am facuto toata pe vremea impuscatului, cu jumate de an inainte de rev am scapat
NOU
La 16 ani furam Dacia lui tata sa o plimb pe A. pe malul Begai (da, pe linga sediul Militiei). Nu m-a prins nimeni, niciodata, doar am stat odata citeva ore cu morcovul in cur ca ocupase unu’ locul nostru de parcare de linga bloc. A plecat ala cu un sfert de ora inainte de a aparea babacu’ de la lucru…
Ne-am scris in armata citeva scrisori, dar eu n-am avut nici macar o invoire (la 36 de nopti de arest nu prea ai pretentii din astea). Cind am revenit acasa, era cu altul. Acum e o tata in capot si slapi.
NOU
Mor pe alea care nu pot sta 2 zile incheiate fara frecush si hop repede la altul. Probabil pe vremea aia nu gasea dildoaie.
NOU
Eu i-as trimite un capot cu I love NY drept multumire ca nu m-a asteptat
NOU
La 12 ani, in 1986, mi s-au cam aprins calcaiele dupa Luiza. Din fericire a fost reciproc sentimentu’. Din nefericire am fost atat de prost incat le-am zis unora din scoala ce faceam noi impreuna, asa ca m-am trezit intr-o dimineata cu o mare (si meritata) palma peste mutra de la Luiza. Dintr-o si mai mare nefericire, s-a mutat din Aparatori in urmatorul an si am pierdut legatura.
Ete, inca o tin minte, ce-s 34 de ani acolo?
NOU
” le-am zis unora”
Nu le-ai zis, te-ai laudat 😀
NOU
Cam da bre ZuZu, m-am luptat cu meteahna asta si ma mai lupt si azi, in conditiile in care, de cele mai multe ori, n-a fost in fapt decat noroc porcesc. Da’ na, laudatum humanum est!
NOU
La 10 ani parca am simtit ceva fluturasi in stomac cand am vazut o fata frumoasa de la alta scara, mai mare cu doi ani decat mine. Dar nu am relationat. Cam tot de atunci am inceput sa ma si masturbez.
M-am indragostit de tocilara clasei la 12 ani cand eram prin clasa a V-a. Bine, ea nu tinea deloc la mine, nici nu stia ca sunt indragostit de ea si am tinut secret pana in clasa a VIII-a. Ea ma detesta insa, insa eu credeam ca tine la mine. Evident, cand a aflat ca sunt indragostit dupa ea, si-a batut joc de mine. Deci nu prea se pune ca prima dragoste. M-am mai indragostit de niste pitipoance prin liceu si facultate…dar tot asa, isi bateau joc de mine, iar eu credeam noaptea ca e ceva intre noi.
Pana la urma, mi-am pierdut-o cu vreo curva blonda pe la 22 ani (se poate pune ca prima dragoste LEGIT, chit ca a fost cu plata, din moment ce a existat o afectiune reciproca?) . Iar de atunci , in ultimii cinci ani numai la curve ma duc periodic si nu m-am mai indragostit de nimeni. N-are niciun rost sa te mai atasezi de cineva in secolul 21 cand vezi ca toate sunt pe interese si te lasa la greu pentru altii.
NOU
Îmi place Trevor.
NOU
Maithune, dezvolta umpic, ca nu intelegem: iti place omu’ finca vezi in el marul copt gata sa-ti pice in poala sau fiindca te regasesti in gherlele lui cu femeile, chestie care ar explica niste chestii…
@trevor: hint: nu mai da bani pe curve, fa rost de o viza de Mexic, is zeci de mii de venezuelence moarte de foame ajunse acolo in speranta ca intra in SUA. Cauta una, fa-i viza de Romania si faci si o fapta buna, ti-ai si cistigat o femeie fidela pe viata.
NOU
Venezuelencele drept femei fidele pe viata… lol =)))
NOU
Ai papi!!!
NOU
Îmi place Trevor pentru că tratează femeile fix cum tratez eu bărbații, ca pe niște bucăți de carne.
NOU
Bunicii ma luau de la gradinita in fiecare zi pentru ca ambii parinti munceau pana tarziu. In situatie similara era si fata unor vecini asa ca de obicei continuam programul de joaca de la gradinita si dupa-amiezele pentru ca bunicii de ambele parti ne lasau sa ne jucam.
Am crescut impreuna pana cand am terminat scoala generala.
Am mers la licee diferite dar ne mai intalneam ocazional la competitiile dintre licee, in cantonamente sau cand mergeam in vizita la bunici. Am fost prea tantalau sa ii zic ceva.
Apoi facultate in orase diferite si ne-am indepartat.
Ne-am reintalnit intamplator anul trecut, undeva prin Europa. Am depanat povesti intr-o seara si ne-am imaginat cum ar fi fost daca macar unul dintre noi ar fi avut un strop de curaj …
Prima a fost foarte misto. A durat o vara intreaga. Apoi ea a mers la facultate la Bucuresti iar eu am continuat liceul. Am pastrat legatura pentru cativa ani dar nu mai stiu nimic de ea de atunci.
NOU
Hai cu comentariul, Maithun.
Amu aproape 15 ani. Dragoste la prima vedere (din partea mea). Fiind la prima fata, a dat sa ma sarute, si, ca un bolovan, am întors capul…
Prima partida de dragoste, tot cu ea, după vreo 9 luni de prietenie (noroc ca a luat ea inițiativă).
După 15 ani, încă suntem împreună. Necăsătoriți. Dar ne iubim, zic eu 🙂
NOU
Undeva pe la 15 ani presupun ca nu eram chiar cel mai urat sau cel mai prost pt ca a inceput sa ma bage in seama o colega de liceu mai mare. Se cam știa că a bagat in seama destui, dar hei – eu boboc, ea a 12-a, eram in extaz. Ea m-a invatat cum e cu iubirea aia fizică. Daca stau sa ma gândesc acum, eram mai degrabă folosit. Dar cui ii păsa, dadeam la buci la 15 ani unei tipe mai mari ca mine, care btw, nu arăta rau deloc. Ca sa vorbesc de dragoste cum o inteleg acum, trebuie sa continui tot de la ea. Dupa câteva luni când s-a terminat relația aia, ma simțeam deja mare cuceritor
NOU
Dom’le, habar n-am! Dar in prima zi de gradinita, am vazut o chestie mititica asa, cu parul negru si cret si cu doua becuri verzi. Am lasat-o pe maica-mea sa asculte discursul tovarasei educatoare despre Soimii Patriei, am luat-o de mana si am inceput sa ne plimbam prin curtea gradinitei, ca doi oameni, in loc sa stam in careu, ca niste utilaje-ntr-o uzina socialista. Eliza o chema si era singurul motiv pentru care mergeam la gradinita. Cand n-a venit intr-o zi, ca era racita, in pauza, am iesit pe poarta si am luat-o spre casa, ca tovarasele educatoare stateau la taclale. Va dati seama ce-a iesit. Disparut, cautari, anuntat militia, telefoane la parinti la serviciu, panica si groaza! “De ce-ai plecat, ma, de la gradinita?!” “Pai daca n-a venit Eliza, ce sa fac acolo?” Cand n-a mai venit deloc, ca parintii emigrasera in Israel cu ea cu tot, am refuzat sa mai merg la gradinita. “Ce sa fac acolo fara Eliza?!” Au incercat sa ma duca pe sus. Doar gandul ca n-o s-o gasesc acolo imi facea rau. Fizic. La scoala, o fetita blonda, cu ochi albastri. Cea mai buna din clasa. Si la invatatura. Intr-a doua, cand ne-au facut pionieri, am ales-o Comandant de Detasament. Eu eram Comandant de grupa. Ii dadeam raportul la adunarile de pionieri, salutand-o militareste, despre cate zeci de kile de maculatura si cate sute de sticle si borcane a adunat si valorificat grupa mea, ca sa isi adune cotizatia la fondul clasei si fondul scolii. Minciuni … . Banii ni-i dadeau parintii, de-acasa. Dar daca minteau tovarasii cei mari, cand raportau milioane de tone la hectar, noi ce-aveam?! Toti minteam si toti stiam ca mintim. In pauze, o fugaream pe Tovarasa Comandant pe holuri. O prindeam in brate si-i pipaiam tatele pe care nu le avea inca. O trageam de cozi si ii puneam piedica. Imi placea sa stiu c-o doare. Cand eram printr-a sasea, a venit Revolutia. Tovarasa nu mai avea functie si grad, dar incepea sa aiba tate. Tarziu, prin facultate, m-am intalnit intamplator cu o fosta colega. Mi-a spus ca Tovarasa Comandant de Detasament plecase in Grecia, la produs. In liceu, dau peste una, cu care fusesem coleg de clasa 8 ani, in generala. Nici n-o bagasem in seama. Nici acum n-am bagat-o, pana in vacanta de vara, dintre a 10-a si a 11-a, in ’94. Am plecat chiar a doua zi dupa meciul cu Suedia in tabara la Costinesti. Eram terminati. Fumam si plimbam sticla de Scandic din mana-n mana, injurandu-i pe Petrescu si Belodedici. Nu-l uitam nici pe Prunea. Nici pe ala cu casetofonul in brate, care punea numai Kreator, in loc sa mai bage si Sepultura sau Napalm Death. Sparseseram becul din compartiment. Pana dimineata, am spart si geamul. La plaja, cu capul cat butea, am vazut-o in costum de baie si am simtit nevoia sa depanam amintiri din cei 8 ani in care nici n-o bagasem in seama. Ea, cica, ma bagase pe mine. Asa ca, baietii, de comitet, au plecat seara la o plimbare, iar cateva fete le-au tinut pe profe de vorba. Literatura si istorie. Si o pata rosie pe cearsaful pe care am dormit 10 nopti. Ei, cand oi fi realizat ce e aia iubirea? Habar n-am! Zi mai bine cum e cu vaccinul ala? Are cip? ‘tu-ma-n oculta mamei lor …
NOU
@ Mache, te apropii de nea Ilie, keep up!
NOU
Niciodată n-am cum s-o uit pe Ioana. Blondă, pistruiată, cu ochi albaștri.
Totul a-nceput de la nenorocita aia de cifră 2 căreia nu reușeam nicicum să-i fac bucla. Eu făceam cifra doi ca-n ziarul pe care-l luam de la tata, adică fără buclă, dar tovarășa învățătoare nu a acceptat asta,că nu e artistic sau așa ceva, așa că a rugat-o pe Ioana să mă ajute.
Când Ioana și-a pus palma ei peste a mea ca să mă ghideze am simțit ceva ciudat, dar foarte plăcut, în stomac. Ceva ce nu simțisem până atunci, așa că în pauză am luat-o de mână, am mers în spatele școlii și am întrebat-o dacă a simțit și ea același lucru. A zis că da. I-am zis că io cred că acum trebuie să ne pupăm pe gură. Râdeam amândoi ca proștii și ne-am pupat pe gură. A durat toată treaba un an, iar apoi ea s-a mutat în alt oraș. Nimeni n-a știut de „relația” noastră.
Io am avut 7 ani, ea 6. Și acum când mă gândesc, mi se pare cea mai tare dragoste care aș fi putut-o trăi vreodată.
NOU
Poate o sa radeti, dar prima oara m-am insurat pe la 8 ani, intr-o scara de bloc, cu cativa prieteni si-o prietena de cartier ca martori. Sarutari, poezii, tinut de mana cand nu ne vedea nimeni :)))
NOU
Prima data in tabara la mare mi-a placut de comandanta de unitate. Era din Botosani. Aveam 12 ani.
La 14 am avut prima prietena Ane. De atunci tot cautam pe cineva cu care sa-mi impart viata. Iubirea m-a lovit dar doar tangential. Cred ca sunt defect de nu se leaga de mine nimic. Da simt fluturi si alte simtome, dar dupa scurt timp se duc si sunt la fel de imun ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Acum am ajuns sa fiu destul de linistit incat sa nici nu mai alerg dupa ele. Mi-am ales un culcus si stau in banca mea cu colega de banca si printesa dintre noi.
NOU
După ce am cunoscut și iubirea care a dus la măritiș, mi se pare că toate celelalte au fost de fapt niște persoane pe care am crezut că le-am iubit. Actuala iubire e singura care mă face să mă simt eu, fără compromis, face totul să fie effortless, să merite. 🙂
Eu aș zice, deci, că prima iubire adevărată am întâlnit-o târziu. :)))
Primul iubit, in schimb, a fost ultimul an de gimnaziu, doar ne-am ținut de mână vreo doi ani, iar în liceu când a vrut sa ma si pupe i-am dat papucii, asa de speriata de bombe am fost. :)) Ulterior s-a combinat cu cea mai buna prietena a mea de pe atunci, despre care am aflat ca râvnea la el de foarte mult timp, alături de toate celelalte colege – despre alea știam, era cel mai frumușel băiat din școală. S-a mutat cu ea în Franta, au avut o relație lungă, din păcate vad ca s-au despărțit prin facultate și fiecare e cu altcineva, chiar credeam ca se vor căsători. Point is… nu am regretat niciun fost, după ce ne-am despărțit am simțit instant pentru fiecare dorința de a le fi bine cu altcineva, nu am avut gelozii sau tendințe de stalking și alte sindroame dubioase de am văzut pe la prietene. De aia tind sa cred ca nu am iubit pe niciunul astfel încât sa simt ca am pierdut ceva când s-a terminat, sau sa fi simțit ca pierd ceva imens doar la gândul ca m-aș putea despărți de ei în timpul relației.
LE: iar am dat reply fără sa vreau, aarghhhsjjs.
NOU
Eu iubesc de cand ma stiu. N-am pretentia sa spun ca am fost precoce la citit, la arte sau la metoda izotopului de carbon cand eu poate nici nu stiam sa-mi suflu nasul la vremea aia, dar faza cu iubirea e 100% adevarata. Nu-ti trebuie vechime ca sa simti ceva, doar putin suflet. Hai poate iubirea aia “transcedentala” cere niste “wellness”, dar indragosteala n-are nevoie de calificari si alte pregatiri. Ba chiar ma amintesc dand sfaturi fetelor mai mari despre cum sa vorbeasca la intalnire (erau unele suficient de disperate incat sa apeleze si la o caramida). E drept ca, odata cu cativa cm in plus (in inaltime, derbedeilor) partea cu atractia fizica a evoluat putin de cand aveam sa zicem 4 ani. Cu mici exceptii, odata cu fiecare iubire, senzatia e mai puternica.
NOU
Undeva pe la 15 ani presupun că nu eram chiar cel mai urât sau cel mai prost pt că a inceput sa mă bage in seama o colega mai mare de liceu. Se cam știa că a băgat in seama destui, dar hei – eu boboc, ea a 12-a, eram in extaz. Ea m-a învățat cum e cu iubirea aia fizică. Daca stau sa mă gândesc acum, eram mai degrabă folosit. Dar cui ii păsa, dădeam la buci la 15 ani unei tipe mai mari ca mine, care btw, nu arăta rău deloc. In clasa a 12, la un majorat, in urma unor cantități îndoielnice de alcool la amândoi, mi-a surâs o colega de clasă pe care o ignorasem cu brio până atunci, și vice-versa. Relația a continuat până la facultate, când m-am gândit eu că e o prostie să stau toată săptămâna degeaba și să mă vad cu ea doar in weekend, pentru că plecase in alt oraș. Așa că am pus capăt relației cu gândul să îmi reiau cariera de don juan. Asta a durat câteva luni și vreo 2 relații, timp în care mă gândeam tot la ea. Atunci mi-am dat seama cum se simte dragostea și anul ăsta am sărbătorit 12 ani de căsătorie. Dacă vorbim de prima-prima iubire, la grădiniță i-am dus mărțișor unei colege și ea m-a pupat. Acum copiii noștri se joacă împreună și încă râdem de cum ne căsătoream o dată pe săptămână.
Edit: nu știu de ce apare ca reply aici, dar nu mai contează
NOU
Măi băieți, și voi simțeați, așa, fiori șăgalnici și vi se scula un pic când îl vedeați pe Mark din Sandy Belle?
youtu.be/vUM-Rvqnlws
#amavutocopilăriefericită #existăpriapisminfantil? #IUBIREDRAGOSTEAMOR
NOU
Mie-mi plăceau gagicile din Saylor Moon. Dar cel mai mișto era procesul de transformare când erau prezentate nud…în mintea mea. 😛 😛 😛
www.youtube.com/watch?v=2uLUc6p0J60
NOU
Dup…mie imi placea bruneta(cred ca Sailor Mars)…:D
NOU
Nu simteam ce simteai tu apparently , dar vroiam sa intreb , Mark e ala cu palarie sau fara?
NOU
:))) Suntem niște rafinați
NOU
Tin minte ca un amic si-a dat seama ca atunci cand se transforma Sailor Moon avea bulane mai mari. El inca o iubeste :)).
Lumea zicea de Sailor Moon ca e indecent, ca apar alea sumar imbracate si ca se uita copiii la ele. Fix asta era problema… :))
NOU
Mi-ar fi placut sa citesc comentariile la acest post cand aveam 15 ani, nu acum. Vad ca cei care au trait adevaratele iubiri ca in filme sunt exceptia si nu regula.
Si la mine nimic deosebit, mai mult pierdere de vreme ca sa fiu “in randul lumii”, draga doamne.
Mai degraba ma concentram pe invatat, sa fi facut si un master. Asa abia am terminat facultatea si toti in jur ziceau vei fi somer cu diploma ca multi altii, iar joburi erau prin ziare, cele mai proaste la care nu veneau pile. Trebuia sa imi vad de treaba mea, in hindsight.
Scuze articoloul asta m-a intristat 🙂
NOU
Aveam 14 ani si eram in vacanta cu ai mei. L-am cunoscut pe malul lacului Vidraru, intr-o zi de vara foarte ploioasa. Era mult mai mare, primul an la facultate. Asculta rock si era pasionat de astronomie. Mi-a povestit mult despre planete si galaxii, mi-a povestit despre Black Sabbath si atunci am auzit prima oara “Dreamer” a lui Ozzy. Eram pur si simplu fermecata de prezenta lui, l-as fi ascultat incontinuu. Gandul ca vine noaptea si trebuie sa ne despartim imi provoca durere de stomac. N-a fost nimic fizic, nici macar un sarut, nu cred ca ar fi avut cum sa vada in mine mai mult decat un copil. Am plecat a doua zi si nu l-am mai vazut niciodata de-atunci, dar imi amintesc cu drag de-o seara de vara de fiecare data cand aud piesa lui Ozzy.
NOU
O chema Andreea, și am fost colegi de clasă în 1-8, și la clase vecine în liceu. Prin clasa a doua, mi-a căzut cu tronc, dar eram sălbatic: o șicanam în timpul orelor, mai un tras de cozi în pauză, ori un bulgăre de zăpadă la plecare… Tâmpenii de băieți cretini. Ea săraca, nu știa cum să facă; ar fi vrut să fim prieteni, mi-a spus-o mai târziu, când crescusem aproape adulți, dar îi era teamă de mine, fiindcă eram imprevizibil și deseori nebun de-a binelea. (De fapt, eram timid în felul meu, violent.)
Prin clasa a 6-a m-a invitat la ziua ei: vreo 4-5 fete și doi băieți: un văr de-al ei, mai mic, și cu mine. Era clar. Păcat că între timp, ea crescuse cu un cap mai înaltă . Nici n-am mai ajuns-o vreodată…
Ne-am friendzoned reciproc, și am rămas prieteni buni mulți ani după, deși niciodată nu am căutat nivel fizic. De pe la 14 ani chiar nu mai simțeam nicio atracție fizică pentru ea, cred că într-o tabără chiar am dormit împreună într-o noapte, sleiți fiind de nopțile precedente, eu cu alte fete, ea cu alți băieți.
Orișicât, a fost prima fată pentru care, doar văzând-o din depărtare, simțeam că mi se înmuiau picioarele, nu-mi găseam vorbele, și mă lua cu un fel de vertij…
În clasa a 2-a, când nici laba nu știam încă să fac.
NOU
me man, nu m-am lasat manipulat de nici o femeie pana acum
NOU
Asa ne place noua sa credem…
NOU
Maithun, ai legatura!
NOU
Uite un amnezic perfect!
Ps: Am recitit comentariul si cred ca nu esti amnezic. Doar realist. Nici eu nu m-am lasat. Dar am infrant pana la urma.
NOU
Da.
Era in clasa cu mine (a saptea) si ne-am schimbat scrisorele de amor vreo luna – doua. Pe urma m-a parasit ca sa schimbe biletele de amor cu altul :(.
Culmea e ca am vazut-o dupa multi multi ani la metrou (unde multi > 20). Citea o revista de cancan. Pft!
NOU
In a V a mi se pare ca a debutat cea mai mare dragoste din viata mea. O tipa, Cristina, din a VI a care semana cu Pamela Anderson doar ca fara sani caci inca nu venise McDonalds ul in Romania.
Iubire neimpartasita pentru ca eram prea tampit si timid s-o abordez, doar o priveam de la distanta cum leviteaza prin curtea si pe culoarele scolii.
Cel mai indraznet gest pe care l-am facut a fost sa-i dau Oracolul meu sa-mi scrie in el. Il mai am si acum, imi scrisese ca-s simpatic la intrebarea “ce parere aveti despre detinatorul oraculului”.
Dupa ce a terminat a 8-a a plecat la liceu si cumva am pierdut contactul.
Am revazut-o in RATB cand eram la liceu si i-am zis “Buna” dar ea tocmai urma sa coboare si eu prost n-am coborat dupa ea caci nah, trebuia sa ajung acasa.
FFW vreo doua decenii o redescopar pe FB, o apelez, ii spun ca eu-s ala care o placea in gimnaziu, nu ma recunoaste, nu-si aminteste dar apreciaza si pare impresionata. Ea e divortata si are un baiat de 14 ani. O invit in oras si-mi spune ca i-ar placea.
Doar ca eu sunt intr-o relatie serioasa si ma tot gandesc si ma zvarcolesc si in final decid ca trecutul e trecut si ca nu vreau sa ies cu ea ci vreau sa-mi retraiesc visul copilariei insa nici ea nu mai e aceiasi si nici eu nu mai sunt cel de la 15 ani.
Decid sa anulez totul, prezentul a castigat…
Totusi, mi-e dor de vremurile cand imi pulsa inima cu tarie doar cand treceam pe langa casa Cristinei si mi se parea ca o vad, mi-e dor de trecut…
NOU
Gresit, nu venisera silicoanele…
NOU
Putem reveni la COVID, ca ma deprima discutia asta?
NOU
give this man a beer!
NOU
Eu nu ma indragosteam. Pentru ca pur si simplu nu era in firea mea. Pana la el. Si era cel mai nepotrivit om de care m-as fi putut indragosti. N-ar fi mers nici in 10,000 de ani, nu ne potriveam, nu era genul meu nici macar fizic, nu voiam decat ceva de 2-3 luni asa de plictiseala, o schimbare de peisaj. Si m-am indragostit.
M-a parasit pentru fosta lui din liceu dupa 2 luni. Am suferit ca un caine juma de an. Bagat vodca direct cu sticla. M-au gasit un prieten comun la un party, m-au scuturat bine si mi-a zis ca nu merita, sa move on.
Mi-a dat un mail dupa cativa ani sa imi spuna ca aia a fost cea mai mare greseala a vietii lui si ca intelege daca nu ii raspund. Am raspuns. Si, desi aveam amandoi alte relatii, ne vedem de cateva ori pe an.
Au trecut 20 de ani. Si tot omul nepotrivit e. N-as rezista cu el in casa. Habar nu am ce gandeste, nu il inteleg de loc. Dar nu cred ca trece vreodata o saptamana fara sa ma gandesc pe unde o fi. Ma fortez sa nu il contactez mai des de cateva luni. Ma vad cu el si nu stiu ce sa zic, ma intreb ce naiba caut acolo si cumva uite ca tot ma intorc. Si tot ma trece un curent electric daca ni se ating mainile pe masa intamplator.
NOU
E interesant cum iti justifici inselatul. In caz ca nu mai esti adolescenta, nu pot sa inteleg care e procesul mental prin care treci. Cum ajungi la peste 35 de ani sa te atraga “interzisul” si sa ai impresia ca e ceva special la persoana aceea si nu faptul ca iti doresti ceva interzis ?
NOU
@nuconteaza
Tu ai venit sa spui povestea ta sau doar sa judeci moralitatea celor care se destainuie pe aici?
NOU
@nuconteaza – daca mi-as inteleg procesul mental m-as vindeca de prostia asta 🙂
Dar cred ca tocmai asta e indragosteala: faza aia in care nu mai intelegi nici tu cum cacat ai ajuns aici.
Nu vreau orice interzis. Nu ma intereseaza alti barbati. sunt fericita acasa. Dar in secunda in care da el mesaj sa intrebe ce mai fac revin la faza aia stupida in care rescriu mesajul de 3 ori si il sterg de 4 ori.
Cateodata ne vedem doar la o cafea o data la 6 luni si e suficient. Daca as intelege de ce e suficient, daca as putea controla, n-as mai fi indragostita cred.
Daca stau sa o gandesc si analizez…. e un om mediocru fizic (bine facut dar nu senzational, n-ai intoarce capul dupa el pe strada) despre care nu stiu aproape nimic. 2 luni acum 20 de ani. Nici nu ma intereseaza. Nu l-am cautat, nu stiu nimic despre viata lui decat ce imi spune el. In 20 de ani nu ne-am intersectat niciodata in oras din intamplare. Nici macar o data. Habar nu am cu cine e prieten, ce ii place sa manance, unde isi face concediile.
Nu am nici o poza cu el, nici nu am vrut una vreodata. Nu ma intereseaza nimic din toate astea.
Dar daca maine primesc un SMS cu “Vii?” voi raspunde instant ca o adolescenta si ma voi schimba de 3 ori inainte sa ies pe usa 🙂
NOU
@Stefablue, ai dreptate. Nu stiu de ce m-am trezit vorbind (A se citi scriind 🙂 )
@V mi s-a parut absurda reactia ta si de neinteles pentru o persoana matura si eram chiar curios cum se poate intampla asa ceva ? Oricum nu era treaba mea.
NOU
persoana matura este acea persoana care poate masca cel mai bine ce simte, conform cu standardele celorlalti.
NOU
Prima dragoste mi-a devenit sotie, deci probabil ca sunt cel mai norocos din comentatorii la acest post. 23 de ani de relatie (am 41 de ani).
Desi e adevarat ca nu folosesc conceptul de “dragoste” in sensul folosit de autor, ci in sensul folosit de Stanley Hauerwas, care spunea ca abia la sfarsitul unei vieti petrecute impreuna, cand sotul isi inmormanteaza sotia (de obicei invers), se poate spune despre el: “si-a iubit sotia”.
NOU
Între 17 si 22 de ani a durat, s-a terminat pt ca el s-a mutat în alt oras, apoi a zis ca nu ma mai iubește.
Am găsit pe altcineva, apoi fostul a zis ca inca ma iubește dar nici nu m-am uitat înapoi.
Ma bucur ca s-a terminat, imi e atat de bine acum.
Dar a fost frumoasa prima dragoste, nu am mai simțit asa apoi. Poate și varsta a avut rolul ei.
NOU
Oh da. M-a învățat să pescuiesc și am colindat o grămadă de locuri cu undițele-n spate, primul meu avans de la primul job s-a dus pe cadoul pentru ziua lui, mi-a zis ulterior c-a păstrat și astăzi ghiozdanul (unul dintre cadouri), deși nu prea mai este funcțional. Ne-am despărțit definitiv pentru că da, ne certam mult, prost și fără rost pentru vremurile alea. Plus că era extrem de complexat că încă nu era însurat (yup…), deși toți cei din jurul lui făcuseră pasul, așa că am clacat, iar el a luat-o pe următoarea de soție. Ce aveam să aflu eu că respectiva îmi fusese colegă de liceu, de generație, nu de clasă și că o știam din vedere. Life happened. Au două fetițe împreună și ne mai auzim la sărbători și aniversări, ne urăm una-alta. Și pentru că tot suntem la frecvența potrivită, dacă partenera/partenerul ține legătura cu un fost/ă, scandal ori ba? Pentru că în ultima relație am avut ditamai scandalul pe tema asta. Și nu, nu am istoric de infidelități în relații. 🙂
NOU
scandal!!
NOU
depinde daca e reciproc. daca si eu tin legatura cu fostele atunci nu pot cere partenerei sa nu tina legatura cu fostii. aia e. in fond si daca ii interzici asta nu inseamna ca n-o s-o faca, o va face dar mai pe ascuns si cu totii cunoastem ca ideea de ilicit e mai incitanta.
asa ca atat timp cat eu nu stau ca prostu’ uitandu-ma la tine cum vorbesti cu fostul la telefon ci vorbesc si eu cu fosta pe messanger, it’s ok, open relationship, poate cine stie? o s-o placi pe fosta iar eu o sa-l plac pe fostul tau si mergem la peste cu totii 😛
NOU
Depinde.
cu una dintre foste am tinut legatura… pana s-a mutat din tara, casatorindu-se si cu un copil.
Bine aveam majoritatea prietenilor in comun si ar fi fost greu altfel. dar nu am avut discutii private or smth.
in schimba cu ultima inainte de logodnica nu am mai vorbit niciodata dupa ce a fost clar ca nu ne mai putem impaca. As putea spune ca a fost cea mai mare dragoste… in sensul de cea mai mare pasiune. am si trait intens impreuna si bunele si relele si au fost multe de multe feluri… putem spune ca prea multa pasiune prea putina ratiune.
NOU
Ce inseamna “tinem legatura”?
Un telefon de La multi ani si relatie civilizata in contexte sociale se numeste “legatura”?
NOU
Si inca o intrebare absolut tampita: daca cu fostul/fosta ai 1 sau mai multi copii, e voie sa tii legatura cu el/ea?
NOU
Pfff… ca-n orice poveste, nuanțele sunt mult mai colorate. 🙂
Cel cu pescuitul rămâne prima dragoste, ne auzim rar, după cum am spus deja. Cel cu care discutam dinainte de a-l cunoaște pe actualul era un alt fost de-al meu (a doua relație lungă), cu care am încheiat-o acum 4 ani. Între timp, au trecut nervii aferenți și sentimentele care au fost odată și-am ajuns să-i fiu uneori și confidentă. La ce tâmpenii a făcut după aceea, cred și eu că nu putea spune oricui. Enfin. Așa că ne mai auzeam, când îmi scria (nu îl abordam eu!) să mă întrebe ce mai fac, dacă-s ok în contextul ăsta cu pandemia și dacă mă poate ajuta cu ceva, să știu că pot apela liniștită. Știa că am o relație, avea și el una, vorbeam nimicuri, nicio propunere dubioasă, niciun vai-ce-bine-era-odată. Pur și simplu așa m-am obișnuit, nu am fost nicicând omul care să-ntoarcă spatele altora.
Revenind la prezent, am avut discuții legate de absoooolut orice prezență masculină îmi scria/dădea like/you name it, fiind convins că probabil și persoana respectivă urmărește ceva de la mine sau că am avut ceva. Deci vorbim de un pic mai multă gelozie din punctul meu de vedere, chiar prea multă. Am fost obișnuită să vorbesc cu amici băieți dintotdeauna, mi s-a acordat încredere deplină în relații, iar acum am ajuns în punctul în care sunt pusă la zid pentru că nu știu să zic “nu-mi mai scrie, se supără prietenul meu!” unor oameni care poate m-au ascultat și ajutat când eram vraiște emoțional.
NOU
la mine si la luna e o problema cu exii. exul e mort, sa fie clar!!
NOU
@Miha: nu există prietenie între un bărbat și o femeie, pentru că, INEVITABIL ȘI INDUBITABIL, se va ajunge la o chestie emoțională și fizică.
M-a întrebat odată o tipă (27 ani) dacă poate exista prietenie între un bărbat și o femeie. I-am răspuns că da, cu condiția ca bărbatul să fie gay.
@Arhi: AMIN!
NOU
:)) John Temple: cu exșii chiar poți sa fii prietenă, tocmai fiindcă deja ati consumat curiozitatea aia, știti ca n-a mers, deci… rămâne ce v-a legat odată, ceva tot aveați în comun.
Pe mine ex-ul m-a convins sa ma mărit cu actualul =)))))
NOU
probabil l-a urat mult…:))))
NOU
@ Arhi, cu siguranță =))) argumentul suprem a fost ca în caz ca e psihopat/violator/ceva rău cum ma temeam eu, sa sun ca vine repede la scandal orice ar fi. =)
NOU
Daună totală, daca-mi este permisă expresia :))
NOU
Ca in majoritatea situatiilor prezentate pana acum, eu una zic ca trebuie sa existe un echilibru.
Eu sunt prietena cu aproape toti fostii (si am multi cunoscuti care au ramas in termeni buni macar cu partenerii care au fost mai seriosi), iar daca are vreun tip are o problema cu asta, inseamna ca nu suntem pe aceeasi lungime de unda. Inseamna ca ori e posesiv aiurea si va incerca sa ma distanteze si de prietenii non-fosti, ori a gandit prea mult cu creierul de jos si s-a ars cu toate fostele, astfel incat acum are impresia ca ex = evil. Nu judec aici relatia seniorului, in cazul lui ambii rezoneaza la subiectul asta si, ca idee, asa si trebuie. Pentru mine, interdictia asta e un mare bec rosu, n-am nevoie de asa bagaj. Oi fi avut eu un “ex-traordinar” noroc de am prins oameni rezonabili, interesanti, buni, etc., care au fost intr-o oarecare masura parte din familie (si inca suntem). Perfect de acord sa nu fugi imediat la fostii sau la alte “prietene” ca sa te plangi de ce-ti face actualul, asta da, e clar tradare; dar un loc de buna ziua, un tinut legatura, un sfat, o urare, etc. nu are cum sa strice. Poaaaate doar daca n-ati “trecut peste” cu adevarat, caz in care trebuie in primul rand sa fiti sinceri cu voi insiva si sa nu interactionati cu ei pana nu va calmati. Parerea mea e ca daca iubiti acum pe altcineva, oricat v-ati aminti cat de frumos a fost cu altii, n-are cum sa fi fost atat de frumos incat sa vreti sa dati sutul la ce aveti acum doar ca sa reincercati. Sunt amintiri frumoase, v-ati simtit bine, ati invatat ceva, hliziti-va putin la ele (cum zicea ala pe bancuta intr-un comentariu de mai sus), dar lasati-le in cutiuta cu amintiri frumoase intitulata “bai, ce viata misto am dus”. Pro tip: de multe ori, oamenii incep sa se inteleaga de un miliard de ori mai bine abia dupa ce s-au despartit; asta nu inseamna neaparat ca brusc s-ar potrivi ca pereche si ca “hai sa mai incercam o data”. Sa zicem ca uneori poate inseamna si asta, dar poate ca nu merita riscul. Daca sunteti singuri si n-ati avut un raport toxic, nu va tine nimeni sa reincercati, desi si acolo eu personal as zice ca maxim o data ar fi ok de repetat si mai ales “repetitia” sa se intample numai dupa ce ati inteles clar de ce v-ati despartit (si daca e ceva usor rezolvabil, nu sa se schimbe unul radical). Dupa care cred ca devine clar ca nu.
Ma rog, ma intind prea mult, dar ideea de baza e ca daca minim o jumatate din fosta pereche e cu capul pe umeri, atunci relatia in care este nu o sa aiba de suferit.
NOU
cu cati fosti esti prietena?
NOU
Ca procentaj? Sau ca diametru?
NOU
@Deedee, prietena cu toti foștii nu sunt, nici măcar la modul la mulți ani de ziua lor. Dar app de ce zici tu, de faza cu reincercatul, dacă te tentează vreodată, chiar și singura fiind, nu e un fost. E încă actual. Și dacă ești intr-o relație, sa ții legătura cu un fost cu care te-ai mai “întâlnit” altfel decât amical după terminarea relației mi se pare motiv de supărare. Pentru ca e clar ca între tine și respectivul nu sunt treburile terminate și consumate și ca oricând, amintindu-va de “hihi ce misto era”, ajungeți la “hihi, uite, inca ne potrivim”. :))))
Pt mine foștii devin invizibili, apropo de subiectul anterior.
NOU
Daca se incerca o gluma, nu m-am prins. Daca e pe bune intrebarea, nu-i vad rostul. Cui nu-i convine tinutul legaturii, nu-i convine nici macar cu un singur fost.
NOU
Buna Laurra, DeeDee
NOU
Nah, nu prea sunt de acord.
Poate poti sa ramai “buddies” cu cineva cu care doar ai impartit un orgasm, doua, trei. Dar cu cineva cu care ai avut o relatie serioasa, cu tot cu chestiile cu adevarat intime (exista chestii mai intime decat sexul btw), nu prea mai merge sa repari trasura. Too much history. Parerea mea.
Si in cazul in care e relevant, am 29 de ani. Nu am (cel putin nu am primit reprosul asta pana acum) tendinte posesive in relatii.
To each his own, pana la urma.
NOU
@Laura, ai si tu dreptate, chiar ai zis cu mai putine cuvinte ce am vrut eu sa spun:* daca te-ai simtit (nu tu, un “tu” general) gata sa incepi o noua relatie dupa ce ai terminat cu cineva, ori tii de relatia actuala si nu-i lasi pe altii sa ti-o afecteze, ori mai bine nu mai incepi alta relatie pana nu ti-l scoti “din sistem” pe fost. E cel mai corect fata de toti. Daca o persoana nu poate, cum zici si tu, hihihi si hahaha cu un ex fara sa dea imediat in “hai ca parca ne-am potrivi si acum” si mai ales daca inca o mai viziteaza pe dinauntru, da, e clar ca n-a trecut peste el si ca nu e pregatita sa inceapa cu altcineva. Si da, daca simti (again, “tu” ipotetic) ca a vorbi cu cineva sau a-l re/vedea iti retrezeste fluturasi si alte fineturi serioase sau ii scoala lui sentimente aiurea sau nu va puteti nici macar saluta fara sa dati usor in flirt si ti-e frica sa nu ajungeti una-doua in pat, atunci sunt perfect de acord sa va evitati pe cat posibil. Cel putin pana cand iti/va trece. Sau in extrema cealalta: daca aveti amintiri foarte neplacute unul cu celalalt si nu puteti nici sa va priviti fara sa va certati la fiecare 3 secunde. Desi multi reusesc sa treaca si peste durerile personale de genul asta, daca au copii sau altele de impartit. Exemple sunt destule.
In fine, fiecare are motivele lui/ei sa fie (sau nu) prieten cu fostii. Nu am zis niciodata ca e obligatoriu pentru toata lumea sa ramana “besties” cu toti cu care s-au tinut de manutza de-a lungul vietii, nu judec pe nimeni care a ales sa nu faca asta (decat pe Taylor Swift, la care toate s-au terminat cu scandal, PR si minim cate un cantec nou), dar daca tot ai cunoscut niste oameni misto, care nu te-au lasat balta dupa despartire (pentru tineret: nu te-au blocat pe toate platformele de socializare) si care, cum spuneam, sunt acum parte din familie, atunci bineinteles ca n-are rost sa va ignorati doar “ca asa trebuie”. Suntem totusi in 2020, adica swingingul e cool si tru, PC-ul e-n floare, par roz sau verde pe toate strazile, work from home, dar pentru multi inca innacceptabila amicitia intre oameni care nu (mai) sunt atrasi reciproc. E normal ca si celelalte persoane din viata ta sa accepte daca alegi asta, nu sa-ti impuna cu cine sa vorbesti si cu cine nu, indiferent ca e iubitul, vreun parinte, var de-al treilea sau lelea Safta de la Cucuieti. Cum spuneam in comentariul anterior, azi iti zice sa nu discuti cu fostul, ca il face gelos, maine cu postasul, ca e cam barfitor, poimaine cu maica-ta, ca s-a uitat nustiucum la el, etc…
*Sau si mai pe scurt: e ok sa tii legatura cu fostii, dar daca vrei sa-l tii de legatura pe fostul si pe actualul, mai bine lasa.
Legat de reincercari, mi-am zis parerea la modul general, ca daca totusi cineva se gandeste la asta, ar fi bine sa nu se reincerce la nesfarsit. De preferat e sa nu se reincalzeasca ciorbitza.
PS: N-am atins un subiect tangent: nu e ok sa ramai “prieten/a” cu fostii care stii ca simt ceva pentru tine doar ca sa profiti de ei (gen ajutor fiananciar) sau doar ca sa le dai sperante aiurea pentru oricare alt motiv (gen mandrie, palmares, rezerva, etc.).
@Ciprian, e prea tarziu sa fim fosti… sau poate prea devreme 😀
LE: Nu stiu cum de scriu atat de mult. Zici ca-s la scoala: scrieti un eseu de x-spe randuri, in care sa ilustrati cutare chestie…
NOU
@DeeDee: ceva nu se pupă. Dacă ai rămas în termeni buni cu uu ex, înseamnă cu acea relație nu s-a consumat în totalitate. Dacă ești prietenă cu n ecși înseamnă că tu cauți ceva încă, ceva ce ar trebui să cauți în interior, nu exterior.
NOU
intre un barbat si o femeie pot exista relatii platonice atat timp cat se respecta faptul ca animalul e animal dar poate fi educat :))
adica evident deobicei masculul nu ar zice nu la sex dar se presupune ca atatia ani de mers biped te ajuta sa discerni intre a studia meniul si a comanda efectiv.
si daca toata lumea accepta lucrurile astea se paote sa ai vorbesti cu persoane de sex opus… se poate ca partenerul sa aiba incredere samd 😛
NOU
@John, acuma depinde si cat de “buni” sunt termenii aia in care s-a ramas 🙂 Cum s-a scris si mai sus, daca inca te culci cu el/ea sau ai alti fluturasi de gen, atunci nu te baga in alta relatie. Foarte simplu (sau na, daca e vreuna care e mai simplu de bagat in pat decat de scapat de ea, se mai schimba ecuatia). Poate ca unii incep repede alta relatie tocmai crezand ca o sa-i ajute sa traga linie (si, a functionat?), iar apoi vad ca de fapt doar isi dau tzapa si lor, si partenerului (poate mai fac si copii intre timp), iar asta e alt subiect.
Sa zicem ca ii mai inteleg pe aia care vor chestii nemaivazute, gen sa aiba numai fete mari (atata timp cat nu vor minore) dar in acelasi timp pofticioase si talentate, dar pe aia care nu te lasa sa dai nici macar un rahat de like fara sa ia foc de gelozie aiurea chiar nu ii pot accepta ca partener. Adica daca eu stiu ca: 1. nu-i mai iubesc pe fosti si 2. ca il iubesc pe asta, pai poa’sa vina si Madonna, ca 3. nu ma intereseaza; iar daca n-are el incredere in mine ca pot discuta cu cineva si fara sa ma cracanez inainte de “hai pa”, atunci ce sa mai zic cand e vorba de greutati adevarate, peste care e de trecut impreuna? Cum sa am incredere sa-mi construiesc o viata cu un om care simte ca nu poate depinde de mine nici macar cu asta? Cuplurile stranse chiar au lucruri mai importante de rezolvat decat atat. Daca fostii mei au niste ganduri ascunse cu mine pe langa ce discutam de obicei, atunci sunt ascunse atat de bine, incat majoritatea s-au si insurat si au mai facut si copii cu alte femei doar ca sa nu-i banuiasca vreunul ca ar vrea sa-mi faca ceva. Unde mai pui ca majoritatea-s ascunsi prin alte tari, puorcii de ei (/s). A, ca mai sunt si unii nesimtiti (si nesimtite, sa nu discriminam) care jongleaza foarte bine si “ii fac” pe toti fara sa stie, imi pare rau, poate unii ati trecut prin asta, dar nu inseamna ca putem generaliza aiurea. Nu toata lumea e tac-pac, hai in pat. Mai ales cand are deja ceva acasa (sau poate unii chiar dimpotriva, dar cum ziceam, nu putem generaliza nici asa, nici asa).
Poate singura situatie in care as intelege ca partenerul sa fie total impotriva oricarei interactiuni cu un fost ar fi in cazul in care acest fost hartuieste, urmareste, e toxic in continuare, etc. Dar in situatia asta, ma scuzi, nebuna sa fie aia care ar mai vrea sa fie prietena sau orice cu asa specimen, deci ar fi ambii de acord.
Sa presupui din start ca prietenia e echivalentul inselatului e gresit, in ritmul asta o sa ajungem la burka + ochelari de soare, ca poate ne uitam flirtacios la vreun casier. Ce sa mai zic de oamenii divortati care “impart” copiii si deci trebuie sa se vada putin in unele momente? Sau care isi impart bunurile si se tot vad pe la tribunal? Ca si ala tot vazut e; poate nu de placere, dar poate devine. De vizite si delegatii nici nu mai vorbim, ar iesi complet din discutie. Atata timp cat unul din cuplu nu are incredere in relatia lor si/sau in ce simt unul pentru celalalt, eu zic sincer ca ar fi mai bine sa nu fie impreuna deloc. Sa stea singuri pana se linistesc si abia apoi sa isi caute pe cineva. Daca vor, ca nu e obligatoriu. Nu sa se incapataneze sa “puna mana” pe cineva care inca se vindeca si nici sa se arunce intr-o relatie “rebound” din care nu mai stiu pe urma cum sa iasa.
NOU
este ca nu ai intelege de ce se supara partenerul tau ca ai ramas peste noapte la fostul?
NOU
Nu cunosc pe nimeni care a ramas peste noapte la fost/a. Inselatul propriu-zis se poate intampla repejor la orice ora intr-un boschete. Sau hotel.
NOU
Bai, apropo de ce zice John Temple, ca orice ar fi tot ești atras sexual/sentimental de un fost/o fosta, țin sa contrazic, poate pentru ca trăiesc un caz greu de înțeles din exterior chiar și pentru mine acum niște ani: cat am fost singura, fostul mi-a fost un fel de umăr de sprijin întotdeauna și când am dat de belea, sau a dat de belea, știam și unul și altul ca avem pe cine suna. În 2 ani s-a întâmplat de vreo 3 ori, a nu se înțelege ca ne giugiuleam toată ziua sau ne beam cafelele împreună. Nu vorbeam cu lunile și când am patit o nasoala, am sunat și a fost acolo in 20 de minute. Also, discutam și chestii despre pețitori și petitoare, insa când vreunul din noi ajungea în relații serioase (mai mult el), nu am pus niciodată mana pe telefon sa sun sa vad ce face, pentru ca asa mi s-a părut normal.
Also, pana sa știu ca ma marit, el era primul pe care îl sunam când cunoșteam pe cineva, soțul included, și de la care îmi luam sfaturile, ca deh, prietene femei am mai puține spre deloc:)). Totuși, când am știut ca relația actuala duce undeva serios, s-au impus niște limite nevorbite, de ambele părți, automat. Nu pentru ca ar fi cineva gelos, totul e transparent, dar nici să-mi chem fostul la nunta nu mi s-ar părea ok.
NOU
N-am inteles veci faza asta cu barbatii si femeile care nu pot fi prieteni, not really, not just friends. Am prieteni buni si apropiati barbati, cu care sunt prietena de decenii, si nu a fost niciodata intre noi nici macar un iz de atceva decat prietenie.
My best friend ever e colegul de banca din gimnaziu si liceu, si avem 45 de ani amandoi in ziua de astazi, am tinut aproape tot timpul asta, vorbim la tel. cam de 2-3 ori pe luna, ne vedem de cateva ori pe an, pt ca el si familia lui s-au mutat in alta tara. Cat inca locuia in RO, ne vedeam mult mai des. Sotul meu si sotia lui nu au absolut nici un issue cu prietenia noastra, ne mai vedem rareori si in formula de 4, dar nu suntem prieteni de familie. Nu a existat niciodata nici macar o samanta de interes romantic intre noi, suntem pur si simplu foarte buni prieteni.
La fel, sunt inca prietena buna cu un fost coleg de munca de acum 15 ani, comunicam (email, messages, multe din ele legate de domeniul de activitate in care profesam amandoi) practic zilnic, ne vedem des, la fel, nici urma de atractie intre noi, just shared passions and interests, pornite de la nivel profesional. Ma rog, poate o fi cazul meu, am crescut intr-o familie cu 4 copii, dintre care 3 baieti, intotdeauna mi-a fost usor sa comunic si sa ma imprietenesc cu barbati.
Nici cu exii nu avem probleme, nici eu, nici sotul. E o tipa pt care m-a parasit odata, in tineretea noastra, inainte sa ne casatorim, am fost despartiti cateva luni, dupa care a lasat-o pe tipa respectiva, ne-am re-cuplat si cateva luni mai tarziu chiar eram casatoriti :D. Ei bine, la cativa ani dupa, am cunoscut-o mai bine pe fata respectiva, tot intr-un context semi-profesional, si am realizat ca e o fata super-misto si am devenit un soi de prietene, nu apropiate, dar OKish.
Nici gelozie nu exista intre mine si sotul meu – cel putin nu de cand a devenit relatia serioasa si am realizat amandoi ca vom fi together forever. Cred ca nici unul dintre noi nu poate nici macar sa-si imagineze ca celalat ar fi capabil sa insele.
NOU
Arhi lasa-ne sa-ti dam like la unele comentarii.
NOU
@Arhi, am înțeles, am înțeles! #nudanene
NOU
Mai țin minte prima dragoste , ceva de prin clasa a patra , anii 80 . Sunt insa asa de multumit de ce am in prezent incat toate experientele anterioare s-au dizolvat ca un cub de gheata pe asfaltul incins.
Mi se pare mult mai frumoasă ultima dragoste in viata asta, restul sunt amintiri amuzante.
NOU
Parca d-aia n-are ursu’ coada…
NOU
Prima iubire… heh…
A fost in 2017. Abia ma mutasem la Bucuresti. Aflasem deja cum se numeste de la prieteni, dar de cand am gustat-o am ramas prins de vraja ei.
Recomand shaormeria Genin.
NOU
Intr-un timp auzeam ca si baietii de la Dristor imparteau iubirea lor clientilor
NOU
Say what???
NOU
Baieti nu mai folositi shaorma ca niste salbatici, cautati “lantere” pe internet, o sa imi multumiti mai tarziu!
NOU
Andrei. Aveam 7 ani cand ne-am intalnit la scoala in clasa intai. A durat pana in clasa a opta. Apoi ne-am dus la licee diferite, eu filo-istorie, el mate-fizica. Ne-am reintalnit intr-un spital din Bucuresti. Am crezut ca lesin cand l-am vazut intrand in salon. Domnul doctor Andrei D. M-a operat, mi- a salvat piciorul si vorbim si astazi, macar o data pe luna. Viata ne-a dus in directii total diferite, dar sufleteste, am ramas aceiasi, Tanta(Maria) si Andrei, prima banca, randul din mijoc.
NOU
Da. O iubire neimpartasita ce poate mi-a accentuat timiditatea. Imi amintesc de ea si de fiecare data imi revine un gust amar. Gustul amar nu l-am avut dintotdeauna, doar din momentul in care maica-mea, la cativa ani de la sfarsitul facultatii, mi-a spus ca s-a intalnit cu o fosta vecina, vecina ce a intrebat-o de mine si la final i-a spus cu tristete in glas ca “nu cred ca isi mai aminteste de mine, eram copii si el nici atunci nu se uita la mine…”. Sentimentul de “cat de bou am putut fi” m-a lovit pe nepregatite. O iubisem in secret ani de zile. De fiecare data cand o vedeam, daca imi arunca o vorba, ma inroseam si mi se taiau picioarele. In liceu a iesit miss boboc. In mintea mea, “nu era de mine” (deh, lipsa de stima de sine). Am ingropat adanc sentimentele si am mers mai departe. La BAC, inaintea probei de istorie, noi doi ne-am dus impreuna sa cumparam “protocolul” pentru profesori. Atunci am discutat cu ea mai mult si am aflat ca ea pleaca la facultate in alt oras. La facultate mi-am cunoscut prima sotie. Erau nascute in aceeasi zi, in mai. Acelasi an. Din cand in cand imi revine in gand si ma intreb ce mai face. Stiu doar ca are o fata. Este sau a fost maritata si cu siguranta s-a intors in orasul natal. Nu am incercat niciodata sa o contactez, dar gandul la ce putea fi se lasa greu alungat uneori. Au trecut 22 de ani de cand am vazut-o ultima data si din cand imi aduc aminte de trandafirii pe care-i taiam seara din curtile oamenilor…
NOU
Observ ca si unele nick-uri in general cinice ascund povesti cu fisticeli si noduri in git… Personal cred ca e bine daca ne amintim cum eram cindva, ca sa intelegem de ce am devenit asa cum sintem acum…
Din pacate nu-mi mai pun intrebarea ” cum de sint majoritar barbatii cei care raspund la o intrebare cu asa potential romantico-nostalgic?”
NOU
E un pic la mintea cocoșului, nu crezi?…
Bărbații sunt mai deschiși fiindcă nu trebuie să demonstreze ce femeie puternică și independentă este ei.
NOU
sigur ca nu trebuie sa demonstreze. Doar sa demonteze.
NOU
“demonteze”? Stefablue, esti francofona cumva?
NOU
doar franca…
NOU
Final de liceu, vacanta, vara fierbinte, cea mai fierbinte din cate imi aduc aminte, lucru foarte neobisnuit in sat-oraselul meu cu vreme mai mereu rece, gri, neprietenoasa.
Zi de iunie si toata lumea din “sat”era la lac, mare balaceala, tipete de copii , de parinti, de colegi de scoala fumati si bauti si enervanti! Eu stateam la umbra sa nu cumva ma vada soarele! Nu voiam sa fac pete si riduri la 18 ani! Purtam palarie si ochelari mari, negri, asa cum vazusem ca au actritele in filme si devoram carti..
Langa mine se aude deodata un vruuum, vruuuuum fioros si cand ma intorc, de pe un Harley-Davidson descaleca un …zeu! Ala a fost primul meu gand cand si-a dat jos casca si parul blond i-a cazut stralucitor si greu pe umeri, ca e un zeu! M-a fixat cu cea mai albastra privire din univers si m-a intrebat ceva dar nu am auzit ce, ca ma holbam la el ca la ceva nemaivazut si nemaigandit pana atunci.
El repeta zambind cu gura pana la urechi: -nu-ti place apa? Eu baigui un -sigur ca-mi place..
Ma trezesc luata pe sus si dupa cativa pasi de urias facuti de zeul blond(1.90), simt cum zbor si aterizez cu un pleosc lipsit de gratie direct in lac, unde era lume mai multa. Se radea in hohote si eu rusinata am luat-o inot spre malul celalat ce aproape nu se vedea de unde eram eu. Zeul, speriat, sare in apa dupa mine, imbracat si ma ia cu binisorul inapoi spre locul cu umbra si carti…Asa a inceput prima poveste de iubire, poveste din care doream sa nu ma mai ies niciodata! Eram a lui, era al meu, doar a lui, doar al meu. A venit si sfarsitul cand a trebuit sa se intoarca in State iar mie mi-a fost prea frica sa-l urmez.. Eram prea tanara si prea speriata de viata ce tocmai mi se aratase in toata stralucirea si splendoarea ei… El era coplesitor in toate modurile posibile. Printre altele, membru in Hells Angels!
NOU
Angels – păi așa spune, duduie! Orice iubire e trăită ca-n filme când mai tragi o liniuță dimineața, pe răcoare…
NOU
Sigur, John Temple, tu stii! :))) Da!
NOU
Da, sigur, Hellfire! Ne rupeam in figuri geometrice, liniute, cercuri, pentagrame, hexagrame, dimineata pe racoare! Tu stii! :))))
NOU
Vai de capul meu…
Dalila. Clasa a 9-a. Roscata. Creata. Sani frumosi. Era idealul femimin. Am fost impreuna putin timp. S-a combinat cu altul la un bal de liceu la care mie imi spusese ca nu vrea sa mergem. Am mai reluat legatura sporadic, amical, de fiecare data cand avea dezamagiri. Stabilisem ca daca pana la 30 de ani nu ne gasim perechea, atunci ne casatorim. N-a fost sa fie.
Au trecut 23 de ani. Inca ma gandesc la ea…
NOU
acuma toti va laudati cu ce relatii, si aventuri aveati
NOU
Este o diferenta enorma intre indragosteli si iubire-de obicei una singura intr-o viata-cea pe care nu o poti explica plenar nici dupa cateva decenii.
Prima relatie fizica 17 ani, a implicat o chitara dezacordata, multa saniuta si Sepultura.
Iubirea. Eu 17, ea 14. Trei ani, opt luni si patru zile. Apoi viata. Am fost crai dupa unii, curvar dupa altii dupa acea relatie. M-am oprit din hedonism dupa 14 ani. Nicio femeie nu a declansat in mine ce am simtit atunci, a fost catharsis. Revazut dupa 19 ani. Nu suntem impreuna. Iubirea nu inceteaza, nu demisioneaza de la sine, nu o alungi (desi incerci) pentru ca este parte a eului tau, este building block in facerea adultului. Daca dupa ani nu simti acel gol in stomac gandindu-te la celalalt atunci nu a fost iubire, ci indragosteala. Nu sariti cu critica-asa vad eu iubirea, asa o traiesc de 24 de ani. Nu suntem impreuna, probabil nu vom fi niciodata pentru ca hazardul ne-a aruncat in proiecte diferite.But then agaian… NeWer sAy never
NOU
Cum naiba să o faci cu o chitară? Ai dat corzile la o parte? Oricum, respect! Eu cu obiecte n-am prea încercat când eram puști, deși îmi aduc aminte cu plăcere o vază cu gâtul lung găsită printre bibelourile bunică-mii. A, și un șirag lung de perle (false). A, și un pepene verde (boring). A, și o sticlă de bere.
NOU
Pai corzile ar putea sa ajute. Pentru senzatii tari probabil ar functiona intervalul dintre corzile MI si SI
NOU
I cannot wonder how
I cannot ask you why
You loved me all this years
After we said goodbye.
The story has been written
I could not be your wife
I could’t bring you children
I’ve choose another life.
My life was almost tragic
I ‘ve survived many wars
Seeing you now was magic
Was written in the stars.
Maybe was just a lesson
That God wanted to show
And now he brought you back
So I can be your snow.
So I can be your dream
The white dream in your song
So you can feel my pain
And heel my wounded soul.
There is no happy end
In love stories like ours
But you’ll remain my friend
Forever not just few hours.
My promise is to love you
With passion and with pride
To keep this as a secret
To be your all-times bride.
NOU
Prima iubire adevărată, cu eclipsă totală de minte, a fost la 40 de ani. Au fost citeva luni în care am fost pierdută total și din care mi-a trebuit o forță enormă să-mi revin. Și ca să fie comedia mai mare nici măcar nu ne-am întîmplat fizic.
Sună tragic-comic dar nu pot sa compar iubirea asta cu tot ce am trăit pînă atunci și de atunci încolo.
Sunt exemplu viu ca femeile iubesc mult cu mintea și cînd o iau razna o iau cu totul.
NOU
povesteste, acum sunt leșinat de curiozitate:))
NOU
Ce să povestesc?
O comedie…
Că ne despărțeau 500 de kilometri, că am trăit totul în mintea mea, că m-a schimbat total. Atât de mult m-a schimbat încât am devenit atât de vizibilă pentru cei de lângă mine. Asta asa ca o legătură la articolul Maddamei cu inzibilitatea :)))
NOU
ah, facebook love. si cum ai reusit sa te rupi? intreb pentru un prieten
NOU
O nu… Nu a fost Facebook love…
Comedia este că nici măcar nu ne știam înfățișarea cînd am luat-o eu ușurel razna.
Nu degeaba se zice că la bătrânețe îți pierzi mințile :)))
NOU
stai linistita ca au patit-o si altii/altele. s-a lasat si cu divorturi, la modul ca, tot asa, inca nici nu se atinsesera mai mult decat pe maini
NOU
: ))) “inca nici nu se atinsesera mai mult decat pe mâini” – replica asta e ceva de vis în contextul ăsta : )))
Ce să faci așa e la bătrânețe îți umblă mintea aiurea ; )))
NOU
@Alina, e mai bine ca nu v-ati văzut. Cine știe ce dezastru ar fi putut fi. :)) asa, macar ai o poveste faina.
NOU
Dante si Beatrice…
NOU
La mine a fost o colega de clasa cu care am fost amici in scoala primara. Ieseam aproape in fiecare zi si (surpinzator pentru mine) ea insista mai mult sa iesim. Nici acum nu inteleg, ca erau baieti mult mai frumosi, mai destepti si mai bogat si ea iesea cu mine. Poate pentru faptul ca stateam destul de aproape, dunno. Tipa era frumoasa pe vremea aia, sau asa mi-o aduc eu aminte. In clasa a V-a s-a mutat la alta scoala si ne-am mai vazut sporadic. Am mai insistat eu cu niste scrisorele de amor pe Yahoo Messenger, dupa care nu mai stiu nimic de ea, decat ca e ceva medic.
NOU
Mi-ați trezit amintiri adânci pe care le credeam uitate! Inocenta primei tinereți pe care am amânat sa mi-o pierd multi ani! Am fost un timid și un romantic incurabil care citea povestea mea și vedea filme de dragoste până pe la 25 de ani! Tocmai fiindcă mă știam astfel de ,,labil” am evitat legături cu tot felul de muncitoare când lucram pe șantier la Reșița și când făceam seralul. Am ratat la fete drăguțe fiindcă aveam un fix- sa merg la facultate unde voi cunoaște o studenta frumoasă cu care voi debuta intim și vom avea o căsnicie fericită! Înainte de asta, singura așa zisa iubire fusese cu Simona, o judokana cu care m-am întâlnit când avea turneu la Reșița, cu care am corespondat vreo doi ani, timp in care ne-am întâlnit de doua ori. Dar fără a merge mai departe, oricum eram din lumi diferite. A ajuns bine, s-a măritat cu un sppist și a lucrat multi ani garda de corp pentru demnitari. Ei bine, fara sa realizez că , așteptând marea iubire, de fapt nu-mi fac experiență cu femeile, am ajuns in 92 la facultate la Cluj. Acolo, in primele luni am cunoscut-o pe Ela, o bruneta frumoasă, care plângea după ce o jignise unul și eu am simțit nevoia să o consolez. Și a început o iubire frumoasa și totala , eram în același an de facultate deși eu eram mai mare cu 4 ani decât ea. Au fost anii in care am fost cel mai fericit deși eram rupt în fund de sărac, mă întrețineam singur lucrând în timp ce și învățăm. Eram compatibili in cam toate. Eram genul ăla care semanau chiar și fizic după un timp. Locuiam împreună în căminul 16 din Hasdeu, 5 pulalai împreună cu fetele lor într-o cameră! După doi ani mă cheamă mama ei să mă cunoască, preoți la tara. Eu bucuros și bineintentionat incerc sa fac impresie dar nu reușesc. A doua zi, de paste in 1994, îmi spune dimineață că ,,stau cam mult pe acolo și vorbesc vecinii”. Am fost șocat dar fara replică, am luat prima ocazie și m-am întors la Cluj. După o săptămână apare și Ela, intre timp am considerat că relația nu are viitor, dar mi s-au pus în genunchi spunandu-mi că ,,mă iubește, că nu contează ce vor ai ei, că lucrurile se vor rezolva la vremea lor”! Am crezut-o , eram dependent emoțional de ea. Au continuat firesc toate până în 29 mai 1996, când, intr-o seara, după un telefon primit la cămin (încă nu erau mobile), își face curaj să-mi spună ceva important. Anume că mă părăsește, că are de doua luni pe altcineva, un vechi prieten înainte de facultate pe care îl vor părinții, că e de familie bună și , fiindcă oricum termina facultatea, se va căsători cu el! Evident că nu am crezut nimic, eram sigur că nu mai poate rezista in fața părinților ei care nu voiau un ,, muncitor” că și mine (pentru ei nu am fost niciodată colegul student), o ,,victima a părinților saraci”, ci Cristi era de familie bună! Am stat că pe jar doua săptămâni până a revenit in sesiune, era liniștită și împăcată, mă trata că pe un prieten și îmi arata pe drum pe unii care semanau cu Cristi! Nu înțelegea nimic din ce era în sufletul meu! Apoi a plecat! Îmi amintesc și azi cum a venit pe la toneta unde vindeam ziare, și-a luat rămas bun și nu s-a uitat înapoi! Toată lumea era în vara aia acasă, eu eram singur într-un cămin studențesc, într-o cameră mare, cu gândaci de bucătărie, ziua la munca mai era cum era, dar în cămin, seara, când îmi aminteam parfumul și gesturile ei, înnebuneam! A fost singura perioada a vieții în care coșmarul de când mă trezeam era mai mare decât cel din timpul nopții! Groaznic cum doare o inima frântă! Fiindcă nu mai suportam durerea sufletească și turbam de dor, am cautat-o la ea in sat după o lună! M-am primit cu ura, de frica sa nu-i stric noua iubire, se pregătea de nunta, părinții ei aproape m-au alungat! Am băut mult atunci, zilnic in acea vara! Într-o seară m-am urcat pe cămin, turtă, îmi bălăngăneam picioarele în gol de la etajul 10 și ma gândeam că doar un mic impuls și…scap! M-a văzut cineva, a început sa tipe și am tulit-o! Aveam nevoie de răspunsuri, aveam mii de întrebări, nu ne certasem niciodată, de ce brusc așa ruptura?! Am sunat-o și i-am promis că nu o mai sunt dacă îmi răspunde la acele întrebări în scris. După o săptămână primesc scrisoarea: am înțeles că de fapt ea știa că nu va trece peste dorința părinților ei, că nu a avut niciodată gânduri serioase cu mine, că am fost doar iubitul ,, second-hand” până apare altul mai bun ( adică familie, job și material), deși m-a lăsat ani de zile da cred altceva, că sunt un bărbat slab care nu poate să treacă peste o relație, că m-a iubit din milă, fiind de condiție modestă (pentru toți ceilalți eram un luptător care și-a depășit condiția), ce mai, un alt șoc! Că a fost adevărat sau nu, nu mai contează, a vrut sa o rupă definitiv cu trecutul fiindcă ,,are în față un viitor” pe care îl vrea luminos! I-am răspuns doar că Dumnezeu îi dă fiecăruia după suflet! Acum, după 24 de ani, o urăsc cu aceeași intensitate cu care am iubit-o odată! Este profesoara in Lechința, măritată cu un grăsan patron șmecher, care a falimentat până acum vreo 5 firme de zootehnie, care apare pe portalul justiției cu vreo 3 milioane lei și sute de mii de euro datorii la stat și la fisc, și căreia i-am transmis că am blestemat-o ca suferinta pe care am simtit-o eu atunci sa o simtă și ea odata, nici mai mult nici mai puțin! Încă aștept , asta ma va elibera! După vreo doi ani, prin 96 am simțit o durere fizica in piept, la un moment dat, nu am realizat atunci, dar în urma cu vreo trei ani am avut un examen cardiac și mi s-au spus că undeva in trecut am avut un preinfarct! Erau leziuni la inima! In 2000, fiindcă nu mai suportam sa stau in Cluj, am plecat in Spania la munca, sperând să o uit. Am cautat-o in toate femeile timp de șapte ani, evident, nici una burta că ea. Cum se dăruiește o scorpioană nu știe nici una! Când am realizat că nu voi mai putea iubi niciodată, am și făcut o fata buna sa sufere, așteptând să-mi treacă, am pus ochii pe actuala sotie, credeam că este aleasa, într-un fel este, suntem de 17 ani împreună, avem situație buna și doi copii, dar nu e pasiune. Doar munca non-stop! Cam asta e cu iubirea! De atunci nu mai suport nimic siropos, im plac filmele SF!
NOU
Mi-ați trezit amintiri adânci pe care le credeam uitate! Inocenta primei tinereți pe care am amânat sa mi-o pierd multi ani! Am fost un timid și un romantic incurabil care citea povestea mea și vedea filme de dragoste până pe la 25 de ani! Tocmai fiindcă mă știam astfel de ,,labil” am evitat legături cu tot felul de muncitoare când lucram pe șantier la Reșița și când făceam seralul. Am ratat la fete drăguțe fiindcă aveam un fix- sa merg la facultate unde voi cunoaște o studenta frumoasă cu care voi debuta intim și vom avea o căsnicie fericită! Înainte de asta, singura așa zisa iubire fusese cu Simona, o judokana cu care m-am întâlnit când avea turneu la Reșița, cu care am corespondat vreo doi ani, timp in care ne-am întâlnit de doua ori. Dar fără a merge mai departe, oricum eram din lumi diferite. A ajuns bine, s-a măritat cu un sppist și a lucrat multi ani garda de corp pentru demnitari. Ei bine, fara sa realizez că , așteptând marea iubire, de fapt nu-mi fac experiență cu femeile, am ajuns in 92 la facultate la Cluj. Acolo, in primele luni am cunoscut-o pe Ela, o bruneta frumoasă, care plângea după ce o jignise unul și eu am simțit nevoia să o consolez. Și a început o iubire frumoasa și totala , eram în același an de facultate deși eu eram mai mare cu 4 ani decât ea. Au fost anii in care am fost cel mai fericit deși eram rupt în fund de sărac, mă întrețineam singur lucrând în timp ce și învățăm. Eram compatibili in cam toate. Eram genul ăla care semanau chiar și fizic după un timp. Locuiam împreună în căminul 16 din Hasdeu, 5 pulalai împreună cu fetele lor într-o cameră! După doi ani mă cheamă mama ei să mă cunoască, preoți la tara. Eu bucuros și bineintentionat incerc sa fac impresie dar nu reușesc. A doua zi, de paste in 1994, îmi spune dimineață că ,,stau cam mult pe acolo și vorbesc vecinii”. Am fost șocat dar fara replică, am luat prima ocazie și m-am întors la Cluj. După o săptămână apare și Ela, intre timp am considerat că relația nu are viitor, dar mi s-au pus în genunchi spunandu-mi că ,,mă iubește, că nu contează ce vor ai ei, că lucrurile se vor rezolva la vremea lor”! Am crezut-o , eram dependent emoțional de ea. Au continuat firesc toate până în 29 mai 1996, când, intr-o seara, după un telefon primit la cămin (încă nu erau mobile), își face curaj să-mi spună ceva important. Anume că mă părăsește, că are de doua luni pe altcineva, un vechi prieten înainte de facultate pe care îl vor părinții, că e de familie bună și , fiindcă oricum termina facultatea, se va căsători cu el! Evident că nu am crezut nimic, eram sigur că nu mai poate rezista in fața părinților ei care nu voiau un ,, muncitor” că și mine (pentru ei nu am fost niciodată colegul student), o ,,victima a părinților saraci”, ci Cristi era de familie bună! Am stat că pe jar doua săptămâni până a revenit in sesiune, era liniștită și împăcată, mă trata că pe un prieten și îmi arata pe drum pe unii care semanau cu Cristi! Nu înțelegea nimic din ce era în sufletul meu! Apoi a plecat! Îmi amintesc și azi cum a venit pe la toneta unde vindeam ziare, și-a luat rămas bun și nu s-a uitat înapoi! Toată lumea era în vara aia acasă, eu eram singur într-un cămin studențesc, într-o cameră mare, cu gândaci de bucătărie, ziua la munca mai era cum era, dar în cămin, seara, când îmi aminteam parfumul și gesturile ei, înnebuneam! A fost singura perioada a vieții în care coșmarul de când mă trezeam era mai mare decât cel din timpul nopții! Groaznic cum doare o inima frântă! Fiindcă nu mai suportam durerea sufletească și turbam de dor, am cautat-o la ea in sat după o lună! M-am primit cu ura, de frica sa nu-i stric noua iubire, se pregătea de nunta, părinții ei aproape m-au alungat! Am băut mult atunci, zilnic in acea vara! Într-o seară m-am urcat pe cămin, turtă, îmi bălăngăneam picioarele în gol de la etajul 10 și ma gândeam că doar un mic impuls și…scap! M-a văzut cineva, a început sa tipe și am tulit-o! Aveam nevoie de răspunsuri, aveam mii de întrebări, nu ne certasem niciodată, de ce brusc așa ruptura?! Am sunat-o și i-am promis că nu o mai sunt dacă îmi răspunde la acele întrebări în scris. După o săptămână primesc scrisoarea: am înțeles că de fapt ea știa că nu va trece peste dorința părinților ei, că nu a avut niciodată gânduri serioase cu mine, că am fost doar iubitul ,, second-hand” până apare altul mai bun ( adică familie, job și material), deși m-a lăsat ani de zile da cred altceva, că sunt un bărbat slab care nu poate să treacă peste o relație, că m-a iubit din milă, fiind de condiție modestă (pentru toți ceilalți eram un luptător care și-a depășit condiția), ce mai, un alt șoc! Că a fost adevărat sau nu, nu mai contează, a vrut sa o rupă definitiv cu trecutul fiindcă ,,are în față un viitor” pe care îl vrea luminos! I-am răspuns doar că Dumnezeu îi dă fiecăruia după suflet! Acum, după 24 de ani, o urăsc cu aceeași intensitate cu care am iubit-o odată! Este profesoara in Lechința, măritată cu un grăsan patron șmecher, care a falimentat până acum vreo 5 firme de zootehnie, care apare pe portalul justiției cu vreo 3 milioane lei și sute de mii de euro datorii la stat și la fisc, și căreia i-am transmis că am blestemat-o ca suferinta pe care am simtit-o eu atunci sa o simtă și ea odata, nici mai mult nici mai puțin! Încă aștept , asta ma va elibera! După vreo doi ani, prin 96 am simțit o durere fizica in piept, la un moment dat, nu am realizat atunci, dar în urma cu vreo trei ani am avut un examen cardiac și mi s-au spus că undeva in trecut am avut un preinfarct! Erau leziuni la inima! In 2000, fiindcă nu mai suportam sa stau in Cluj, am plecat in Spania la munca, sperând să o uit. Am cautat-o in toate femeile timp de șapte ani, evident, nici una nu era că ea. Cum se dăruiește o scorpioană nu știe nici una! Când am realizat că nu voi mai putea iubi niciodată, am și făcut o fata buna sa sufere, așteptând să-mi treacă, am pus ochii pe actuala sotie, credeam că este aleasa, într-un fel este, suntem de 17 ani împreună, avem situație buna și doi copii, dar nu e pasiune. Doar munca non-stop! Cam asta e cu iubirea! De atunci nu mai suport nimic siropos, im plac filmele SF!
NOU
Bă @Faiantare da ai scris nu glumă.
Te salut cu respect!
NOU
Aveam 17 ani jumate și încă jucam fotbal. Deși multe fete roiau în jurul meu, parcă nici una nu îmi era pe plac. Eram încă virgin pentru că la vremea aceea aveam niste idealuri… cam prostești dacă mă gândesc bine… acum după mulți ani.
În fine am întâlnit însă o tipă, pe nume Laura care mi-a picat cu tronc. Avea un chip angelic, o față de copil care nu îi arăta vârsta pe care o avea de fapt. Era mai mare decât mine cu 7 ani. Tocmai ieșise dintr-o relație și nu știu de ce mi-a dat o șansă. Dar mă bucur că a făcut-o. Fata aia m-a învățat cum să vorbesc cu fetele, cum să mă port, ce să fac, ce să nu fac și m-a făcut… om. Sincer până în ea, dacă îmi puneai în față o minge de fotbal și o femeie goală cu siguranță alegeam mingea și plecam la fotbal. Eram un copil naiv! Naiv… dar cu idealuri! Mi-a fost alături și într-unul dintre momentele mele de cumpănă, când a murit tatăl meu. După vreo 8 luni după ce am cunoscut-o m-a lăsat să îmi iau zborul. Mă învățase tot ceea ce trebuia să stiu…ca să mă descurc în viață. Ne-am mai întâlnit odată întâmplător pe stradă și am ajuns la mine acasă. Eram max fericit… dar din păcate pentru mine a doua zi a plecat… din nou. Mi-a lăsat un bilet îmi care îmi explica că făcuse o greșeală. Era măritată și avea un copil. Nu am mai auzit de ea de atunci. Sper că este fericită acolo unde este… și îi mulțumesc pentru tot!
NOU
@baghera – ai avut noroc de așa sex-angel! Și eu as fi avut că eram arătos, semănăm cu Freddy Mercury care era la moda pe atunci, dar eram atât de prost și fixist..! Bine, dacă relația de care am povestit mai sus ar fi avut final fericit, alta era starea mea acum! Oricum, multi mi-au spus-o, am nimerit o bipolara, proasta și cu pretenții, ceva care poate fi explicat doar printr-o karma rămasă din vieți anterioare! Mă rog, ce nu te omoară te face mai puternic! Am devenit misogin, cu inima împietrită, nu mai simt iubire nici macar fata de copii, adică ii iubesc, că sunt ai mei, dar mi-a murit sentimentul de dor! De atunci nu l-am mai simțit fata de nimeni! Am avut o relație de trei ani până la căsătorie pe care am terminat-o eu și nu am simțit nimic! Am fost plecat afara ani de zile, niciodată nu mi-a fost dor de familie, anul trecut a murit mama, la fel, nu am simțit nimic! Curba aia, care întâi m-a înșelat și apoi m-a părăsit, a omorât tot rezervorul de iubire din mine! Asta e!
NOU
@Faiantaru’
Te rog eu trage-ti cateva palme si revino-ti sau spune-mi unde stai ca vin si te bat in fiecare zi pana te trezesti si te maturizezi! Cum sa nu-ti iubesti copiii pe motiv ca ai fost parasit acum un milion de ani de o femeie? Omule, oamenii vin si pleaca din viata noastra, iubirile la fel! Am crezut ca in mileniul trei toata lumea stie asta! Si nimeni dar absolut nimeni nu merita dragoste daca nu ofera!
Copiii nostri sunt singurii care merita dragostea noastra nemuritoare. Relatia copil-parinte este singura relatie neconditionata de iubire. Ne iubim copiii si ne iubesc fara sa cerem nimic in schimb nici unii nici altii!
Scuze pentru reactie dar eu sunt fiara cand e vorba de Puiul meu si il iubesc de mor si daca-mi cere sa-mi dau viata pentru el, nu-l intreb de ce, spun Multumesc! ca pot face asta pentru el! Am intalnit si eu oameni si i-am iubit si invers dar niciodata nu am simtit o iubire mai frumoasa si mai puternica decat iubirea pe care o am pentru copilul meu!
Te rog eu frumos, iubeste-ti copiii si stai langa ei. Cu ajutorul lor o sa cunosti adevarata iubire, o sa te vindeci si o sa intelegi ce este cu adevarat important in viata!
NOU
Aveam 17 ani, era in ’90, imedat dupa revulutie. In martie am plecta cu clasa de liceu intr-o excursie la munte, pe la Cheia. mama ce indragostit eam de o fata Mariana. Era mai bruneta, par lung carliontat, umpic mai inalta decat mine. Era bunuta si la carte, muncitoare, avea potential. Si avea prieten la tara, in satul ei, dar nu putea sa spuna. Si in excursia aia am realizat ca nu e nici o sansa, am renuntat, iar o alta fata a sarit sa umple locul. Practic ea m-a abordat, iar eu nici n-o observasem cum eram vrajit de bruneta. Bai si am tinut-o asa pana in toamna, dragoste, scrisori in vacanta. Eu mai de moda veche, nu aveam de gand sa fac sex fara prezervativ si nici macar nu aveam unde in siguranta. Eu stateam la gazda, intr-o camera a unor pensionari, in internatul liceului unde statea ea era posibil, dar riscant al dracului, ne putea prinde un tembel de pedagog de serviciu si puteam fi exmatriculati. In toamna fata mi-a dat papucii, a aparut un fotomodel in camin, un bad boy exmatriculat din alt liceu. Am plans in mine, negru de suparare, dar mi-a trecut. Rula Roxette la radio, “It must have been love”, moama ce impact avea, suspinam mereu, parca pentru mine canta Marie Frediksson melodia aia. Eh, a trecut, ma consola gandul ca bad boy-ul ala a aruncat-o ca pe o carpa imediat ce i-a dat jos textila, mi-a zis o alta colega, sa nu mai fiu prost sa suspin dupa ea, ca e o proasta cu greieri in calcaie.
Sa vezi ce chestie, dupa ce terminam liceul si se termina admiterea la facultate, eram student deja, imi da telefon sa ne intalnim, mai multi fosti colegi, si ala, si aia, si ailalti. Ma urc in tren si ma duc, zic mare chestie, ne mai vedem acum si cam asta e, ca fiecare plecam pe alte drumuri. Si ma intalnesc doar cu aa, ceilalti nu vin. Bai, nu e lucru curat. Si ma duce fata intr-un apartament al unei cunostinte, doar eu cu ea. Tembel nu eram, dar m-am prefacut ca nu inteleg, eram doar curios ce plm vrea acum, sex dupa ce m-a lasat fara o vorba acu aproape un an? Adica eram de consolat asa de mila? Si am refuzat-o, am baut un suc si am plecat. Protectie nu aveam, ma gandeam ca poate vrea sa ma lege de glie la 18 ani jumate cu vreun copil, nu aveam habar ce e in capul ei. A muscat-o rau, dar nu m-a repezit, doar mi-a zis ca-s fraier. Mare fraier. “Asa o fi”, i-am zis in timp ce ma urcam in tren.
Peste ani si ani, mai precis 20, ne-am revazut la intalnirea de 2 decenii de la terminarea liceului. Oooo, ce caprioara sprintena era dragosta mea. Imbatranita rau e tot, cercanata, nemaritata, tite lasate, fara dinti, studii nema, fara partener. Mi-era efectiv rusine cand ma uitam la ea si imi aduceam aminte ca o iubisem copilareste la 17 ani. Eu destul de sprinten, ciclist in forma, cu six pack modest, fara fire albe, toti imi ziceau ca arat fix ca la terminarea liceului, foarte putin schimbat, maturizat, dar foarte tinar la 38. Si a tot incercat ea sa-mi arate ca e disponibila, iar eu am refuzat politicos fara sa zic nici da, nici nu. Am socializat cu toti colegii si colegele, mai ales cu bruneta carliontata, acum destul de grasuta si destul de departe de fetiscana din liceu.
La despartire am facut poze, pupaturi pe obraji, chestii. Cand sa plecam, prima dragoste m-a luat in brate si m-a intrebat de ce o evit asa? I-am raspuns doar un “ti se pare ca sunt tot fraier ca acu 20 de ani?”. Suntem amici pe facebook, ma mai uit ce face cateodata. Mirosul de crema de piersici imi aminteste de ea, era crema ei favorita.
Prima dragoste platonica, bruneta carliontata, e mamaie, are nepot, dar si chintalul. S-a maritat imediat dupa liceu, n-are studii, viata grea, a fost parasita de barbat, s-au impacat.
Life.
NOU
O fi oare cineva (sanatos la trup si minte) care sa nu-si mai aminteasca de prima dragoste? cred ca ai atins coarda sensibila a multora dintre noi cu acest subiect 🙂
NOU
Actualul iubit este prima mea dragoste reala si asta pentru ca ne certam si ne impacam, dar cumva viata nu poate sa mearga inainte unul fara celalalt.
Cateodata mi-e teama ca ne vom maturiza si ne vom dori altceva, mai multa liniste sau probabil ca vom ajunge sa ne intelegem. Prima relatie in care nu am tinut cont de reguli este asta si e si prima relatie in care am lasat de la mine… insa simt ca el ma iubeste mai mult decat il iubesc eu pe el si asta ma face sa dorm linistita noaptea.