Am, de când mă știu, niște bube netede pe scoarța cerebrală. După cum urmează.
De când mă știu îmi place să cânt din dinți. Clănțăn din dinți și, modificând forma obrajilor, fac și o linie melodică. Același lucru îl obțin și plescăind din limbă.

Îmi ronțăi mucoasa din gură. Buze, în spatele buzelor, obraji, tot ce poate fi atins de dinți, e ronțăit. Același lucru îl fac și cu barba. Din când în când, trebuie să o tund, pentru că devine inegală, de la ronțăit.

Îmi rod pielițele din jurul unghiilor. Până mă doare și îmi dă sângele. Mă opresc doar dupe ce se instalează dulcea durere și caut hârtie igienică pentru a opri sângele. Mi-a dat vagul meu amic Chirilă chestia asta, care mă mai ajută să le egalizeze, dar uit de ea.

Nu suport să am barba nici măcar cu un fir inegală. Dacă mă uit în oglindă și e vreun smoc cu 0.5 microni mai mare, zbang, foarfeca și tăiem. În general, nu suport să dețin, am, port lucruri care nu sunt simetrice. I cant, I wount.

Voi? Sau sunt singurul cu nesănătate la creier

Daca va place ce scriem, daca va place cum scriem, daca stiti ca am ramas din ce in ce mai putini oameni verticali si cu coloana, puteti sustine munca noastra.
Am scris si o carte. Poate cea mai buna carte. Poate cea mai bine vanduta. Poate cea care te face sa te identifici cel mai mult cu povestile din ea. Daca vrei, citeste si tu.