Au anunțat ieri că sezonul 12 va fi ultimul din TBBT.
Am fost un mare fan al serialului. Și, ca să vă dați seama cât de fan, am văzut sezonul 1 și, după aceea, am stat până s-a filmat sezonul 7, cât se previziona că va ține, ca să pot face binging pe el și să nu mor de curiozitate până la următorul sezon.

Au făcut și 8, după aceea, și 9, dar, începând de pe la 10, au început să mă piardă. Cam de pe unde au început să se certe pe milioanele de euro de căciulă pe episod, Kaley Cuoco să își numere bărbații în funcție de zodiacul chinezesc, apariții pe thefappening și alte shituri de astea care, din păcate, le afectau farmecul de pe micul ecran, deși, practic, nu se schimba mare brânză.

Sezonul 11 nici nu l-am văzut până la capăt. Sunt pe la E15, ceva de genul și atât de tare au tras de pelteaua aia încât nu îmi vine nici de-o culoare să îl văd. Am pățit fix ca la Lost, unde m-am oprit pe la S3, cred, când toată lumea vizita toată lumea, la propriu și de fapt insula era miezul din dodoașca lumii. Habar nu am cum s-a terminat, nu m-am uitat niciodată.

Sunt destul de multe seriale la care nu am mai văzut sfârșitul, din cauza peltelei tâmpe. Ăla cu evadarea din închisoare, cu Wentworth Miller, de exemplu. Sau Sense 8. La prison break m-au pierdut pe la S2…3, nici nu mai știu. Am văzut, la un moment dat, inclusiv un film, ceva în care ea era arestată, desigur, pe nedrept, iar el făcea eforturi supraomenești să o scoată. De Sense 8 nu mai zic, pentru că, din speranțele supraumane pe care mi le făcusem pentru el, s-a fâsâit ca nunta lui Dragnea cu noră-sa. La fel și cu cel de pe HBO, Westworld. La S2E2 am zis deja pas, că se transformase în circ ambulant. Nu am văzut niciodată ultimul sezon din Scrubs, cel în care au adus un cu totul alt cast. Pur și simplu nu am putut, ăia erau Scrubs, ei erau eroii, pentru ei mă uitam, nu pentru niște…neaveniți.

Din păcate, banii dictează, așa cum e, de altfel, și normal, în industrie. Și atunci lungesc cât pot și trag cât de mult pot de serialele de succes, până când ajung săracii eroi să îmbătrânească pe platou, ca la Friends. Bine, Friends este excepția, mi-au plăcut toate episoadele, până la ultimul și scena finală din ultimul episod încă face piele de Andra pe mine. La fel și Stargate SG1, deși și acolo au rasolit pelteaua în unele momente, iar finalul, deși grandios, e tras de păr ca Tudorel Toader în fața legii.

E bine că se termină TBBT. Din păcate, se termină cam cu vreo 3 sezoane prea târziu și în loc ca lumea să plângă după ei ca după Firefly, toți răsuflă ușurați, bine că se termină, că mă săturasem. Bine, conturile actorilor nu răsuflă de loc, că sunt pline, dar na, oamenii îți merită fiecare bănuț, bravă lor.

Din păcate, nu a ieșit nimic prin zonă care să se ridice la nivelul lor. După Friends, era serialul meu preferat de comedie. Iar eu sunt un consumator grețoșel, de exemplu, How I met your mother mi se pare la limita penibilului. Cu atât mai mult să fie showuri care să fi apărut mai demult și acum să pot să fac un binging nocturn de un sezon pe zi.

Asta e. A fost mișto, a fost unul din cele mai educative seriale de gen de pe piață, au reușit să aducă știința pe scenă și să o transforme în ceva haios și tangibil inclusiv pentru cei mai tâmpi dintre noi (care ne-am și distrat, de altfel). Au adus o grămadă de oameni de știință imenși ca guest stars, la fel și actori din seriale incredibile, cameouri super tari, tot ce ți-ai putea dori pentru o distracție la tv.

Live long and prosper, Sheldon. Frack her hard, Leonard. Shalom, you crazy hebrew. Namaste, Raj. Fie ca picioarele tale să se întâlnească cât mai des, Kelly. Amy Farrah Fowler, fă ceva cu nasul ăla. Bernadette, să crești mare.

Atât.