Mă duc pe-acasă mai dăunăzi și dacă tot am concediu zic să mă mai ocup de bibliotecă. Pentru cei care nu știu, biblioteca veche a ars iar cea nouă am refăcut-o cu ajutorul unui regretat om de radio, așa că locul ăla mi-e foarte aproape de suflet. Bucuria bibliotecarei. – A, ce bine […]

Am citit pe la o blogăriță un text de-ăsta încurajator, motivațional de-ăsta cu viață, cu tornada timpului… Eu când văd titluri de-astea fug că și-așa stau prost cu stomacul. În ziua aia nu știu ce-am avut și zic hai să citesc crezând că e un mesaj de-ăsta cum are Cetin pe pereții din […]

Scris de Nea Ilie de la Scularie Edi și Mădă sunt cel mai mișto cuplu din câte cunosc. Amândoi intelectuali. El, finanțist la o bancă, ea chimist la un combinat. Pe ea o cunosc din generală, e din același sat în care-am copilărit și unde stau și acum părinții […]

Scris de Nea Ilie de la Scularie Palas, Constanța – miercuri 18 octombrie 1989 Cu mâinile înfipte în buzunarele hainei și cu gândurile în asfalt azi am plecat spre liceu fără chef de școală. Știam că avem lucrare la Tehnologie dar n-am avut timp să învăț, a trebuit să termin Quo […]

De Thanksgiving am avut o hărmălaie la mine-n casă de turbam. Eu aveam treabă să repar un ‘coperiș la o cașcarabetă în care-mi țin sculele de grădinărit când mă trezesc cu un amic recent mutat în America și cu un prieten de-al lui cu neveste și copii, la mine-n ogradă. Bă, […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Îl știți pe Mișu. Ăla cu suedeza, da. Eh, l-am sunat sâmbătă de dimineață. – Ohoo, hai să trăieș­­ti cu numele Mihae, să-ți dea bărbosul sănătate și să te-nsori și tu odată, să ieși de pe agenda babelor. – Mulțumesc unchiule, lasă bre, că […]

Scris de Nea Ilie de la Scularie Vi s-a întâmplat să auziți o expresie, o zicală, o cimilitură și să n-o înțelegeți? Cum era aia cu „Dar din dar se face rai” — eu pe-asta n-am înțeles-o, neam! Chiar și „neam” ăsta de la sfârșit pe care bunica îl adăuga mai […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Mi-a zis cineva pe-aici că cică să-mi mențin “linia realistică”, să n-o dau în fantezii. Băi tată, crede-mă, eu nici acum n-am priceput bancul cu Iozefini care prin hipnoză îi făcea pe-ăia de la etajul 10 să-și arunce televizorul pe geam până când o […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Acum nu vă așteptați ca toate povestirile să fie comice. A și zis seniorul pe-aici „ce bă, crezi că ai haz?” N-am, n-am, iar hazul ți-l faci, nu cade el așa din slove. Vine Costică acum ceva ani cam pe vremea asta că cică […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Unii dintre voi se întreabă cum am ajuns să scriu pe arhiblog. Am pile la guvern, tata e la ONU, soră-mea e manager – urcă firma pân’la cer, oricum nu mă las! Sunt un fel de Florin Piersic pe care dacă-l scăpau ăștia printr-un […]

Scris de Nea Ilie Koti a fost prima mea gagică din liceu. Așa se pronunță, Koti. Era o unguroaică minionă și țăpănoasă, bine înfiptă în realitate. Știa asta niște tehnici de supraviețuire mai ceva ca Bear Grills cu tot meniul de la râme-n sus. Bineînțeles, începutul a fost timid: – Vrei […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Apropo de președintele nostru – pe care pun pariu că mulți îl vor regreta ca pe Ceaușescu, am avut un coleg de facultate pe numele lui Marius care-a stat în cămin cu noi. Bun băiat, crescut cuminte, fiu de preot (ca și mine). Numai […]

Scris de Nea Ilie de la Scularie Mă obișnuisem de la o vreme și cu telefoanele noaptea, ba din redacție, ba de la băieții lui Vanghelie, dar niciodată nu mă sunase șeful, adică directorul general. Era pe la 3 în toiul unei nopți fără vise și aud în galenă o voce […]

Scris de Nea Ilie de la Scularie. Cam la două luni de la a doua încorporare m-au transferat la un centru de comandă, curier la vreo doi generali și restul colonei plini, probabil pentru meritele mele deosebite în apropierea față de asfaltul patriei — nu văzusem atâtea stele nici când mă […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Era pe la începuturile carierei mele ca visător-șef, scriam versuri la un cerc literar unde veneau câțiva boșorogi și restul doamne de-astea mai rubensiene care lăcrimau la fiecare epitet, când brusc, elanul meu și-al unui finlandez a fost tăiat — al meu de o […]

Scris de Nea Ilie de la sculărie Îl știam pe doctorul Marinescu din copilărie. La un moment dat îmi cere ajutorul în instruirea personalului pe noul lor soft atât de ațos și de complicat, făcut probabil de bucătarul de la Ciocârlan, încât am fost nevoiți să-l scriem din nou. Așa se […]

Scris de Nea Ilie de la sculărie Uichendul trecut m-a apucat un dor de țară de-ăla amestecat cu mamă, locuri natale, prieteni care știu de ce și pofte de sărbători. Ăștia care-ați gustat din hiena străinătății știți că cel mai greu pe-afară îți este de Crăciun. Dar, lungește doamne boala pân’ […]

Scris de Nea Ilie de la Sculărie Acum ceva ani lucram la un jeg de tabloid. Într-o dimineață parchez bicicleta în debara la subsol — că așa e la noi, tre’ s-o ascunzi bine — și o iau încet pe scări la etajul unde aveam biroul. De obicei era o gălăgie […]