Articole despre copii

În ultima perioadă se poartă să fii părinte cu metodă. Copiii nu se mai cresc ca la mama acasă. Nu, acum copiii se cresc conform teoriei Montessori. Sau Espere. Sau Kuban. Am terminat tot ce însemna instinct sau nevoia de a-ți crește copilul așa cum crezi tu că ar trebui. Acum, copilului nu […]

Azinoapte am pierdut o bună parte din timp jucându-mă kinect adventures. Nu știam de ce mă dor picioarele azi dimineață, deși se știe, după o anumită vârstă, dacă te trezești dimineața și nu te doare nimic, înseamnă că ești mort. Deh, am făcut rafting în cuplu. Ce mă interesează pe mine. Se poate […]

Unul din motivele pentru care acei oameni sunt la ani lumină distanță de noi. Vorba a-ți da haina de pe tine nu e doar o vorbă goală. Voi pe lângă câți copii înghețați ați trecut iarna asta și v-ați întors privirea într-o parte, scârbiți, gândind ah, niște țigani/cerșetori? Puteți să lăcrimați liniștiți, nu […]

După ce că sunt atât de puține parcuri și copiii noștri nu au unde să se joace în liniște. După ce că e plin de rahați de câine prin aceleași parcuri. După ce că nu mai ai loc de atâția pensionari pasionați de șah. După ce că e plin de piste de bicicletă. […]

Cum să supraviețuiești cu succes unei nașteri, dar din perspectiva unui tată care are deja experiență: Aviz băieților din grupul de tătici

Când eram copil, una din regulile de bază după care mi se ghida copilăria era În public ești cuminte. Ce însemna asta? Dacă venea un străin/vecin/whatever la noi în casă, eu dispăream din peisaj. Oamenii mari sunt cu treburile lor, copiii cu ale lor. La fel, dacă plecam undeva, inclusiv la vreun restaurant, […]

Tipul din poză e preotul Visarion Alexe, cel ce a decis că părinții unui copil nu sunt importanți, atunci când vine vorba de fuga unui minor în brațele lui hesus. Dacă sunteți în parohia lui, nu uitați să vă duceți copiii să vi-i binecuvânteze. Cine știe, peste ani, poate vă anuță pe la […]

Am așa, o vagă impresie, că tipul ăsta nu e chiar cea mai norocoasă albină din stupul lui. V-m povestit vreodată despre tipul care a făcut criză de nervi la înmatriculări, când i-au dat ăia KUR? Eu aveam KUL și nu înțelegeam de ce se agită. Săracul, roșu la față, nu reușea să […]

Poate ați observat că nu prea am făcut nimic de genul Ajutați-l pe cutare, la sfârșitul anului trecut. După atâția ani în domeniu, am ajuns să mă sastisesc profund de tot ce înseamnă finalul de an în domeniu. Toată lumea e mai bună, mai curată, mai dumnezeu, mai sfânta treime, mai darnică și […]

În ultima perioadă am avut niște ajustări ale tipului de viață, ajustări ce m-au ajutat să scap de circa 7 kilograme în ultima lună. Fiind plecat de câteva zile prin europa, nu m-am mai cântărit, până astăzi. Când, ajuns acasă, mă urc pe cântar și buf, simt că fac stop cardiac.

Dezavantajul vieții, când ai mai mult de 1 copil, este că tot ce are unul, trebuie să aibă și celălalt. Sau echivalent. Să nu credeți că echivalentul înseamnă ce aveți voi în cap. Pentru că echivalentul diferă. De exemplu, Tabby al fetiței valorează cât 1 ștrumpf din oul kinder, plus o acadea, […]

Aseară mă plimbam cu familionul prin Selgros, pentru că în acest bogat oraș de pe malul Begăi nu prea ai ce face, având un singur mol, cu un cinema căcăcios și nici un fel de altă distracție care ar putea îngloba și copii. Așa. Și cum mă plimbam eu, o aud pe moștenitoarea […]

M-am speriat puțin degeaba, nu a fost deloc greu, ba chiar mi-a plăcut, mai ales că fi-mea era ocupată să îmi facă capul mare că îi distrug dovleacul și că nu mă pricep și să las pe cei ce știu mai bine, recte mumă-sa. Dar am izbândit cu mare succes, obținând opera de […]

Am fost în weekend la hotel Germisara, la Geoagiu Băi. Pe scurt. Hotelul frumos, dar nu are ăla 4 stele nici mort, se dizlocau scaunele în cameră singure, televizoare cu tub catodic (care au minim 5-6 ani de când nu se mai fabrică), întrerupătorul de lumină montat central în tăblia patului, îl deschideai […]

Dintotdeauna am avut tălpile butucănoase. În loc de tălpi, am niște cuburi. Practic, eu trebuie să îmi iau întotdeauna încălțăminte numărul 45 sau 46, pentru că 44, cât port eu, nu îmi intră în picior decât în ocazii rarisime. Când eram mic, chinul cel mai mare pentru ai mei era să reușească să […]