Contul meu
Citeam comentariile din articolul de ieri al lui Maddame, cel în care unele doamne și-au pus poalele în cap, iar unele idei mi se păreau ușor ciudate, mai ales exprimate de femei. Se pare că unele femei suferă de un complex al dominării și au nevoie să simtă că domină, conduc, fac. Comparativ cu comentariile bărbaților, unde nici măcar unul nu a venit cu idei de genul, pare cel puțin ciudat, nu?
Așa că stau și vă întreb, mai sunt oameni printre voi, și femei, care încă simt acest gen de nevoie într-o relație de iubire? Și nu mă refer la dominația sexuală, ci la acel Eu aduc banii, eu dau cu pumnul în masă, tu faci ce spun eu etc. Chiar sunt foarte curios de răspunsuri.
A, și mi-am adus aminte de ceva. Sunt unele doamne, tot acolo, care spun că ele preferă să aleagă un tip cu bani. Drăguțelor, problema voastră este că habar nu aveți ce înseamnă, de fapt, mulți bani. Așa cum nici eu nu aveam, acum mulți ani, prima oară când am intrat într-un anturaj de oameni cu bani și unul din prietenii mei mi-a zis despre un altul ceva de genul A, nu face mulți bani, cel mult 500 000 de euro pe an, iar eu eram uăăăăă, ăia sunt puțini?
Tipul cu bani pe care credeți voi că îl alegeți, de fapt vă alege el, că cuantifică, vă evaluează la zi, calculează rata de depreciere e mărfii și return of investment pe termen lung, calculat în diversele beneficii pe care le are de pe urma mărfii pe care o vindeți. Faptul că veți avea mai mulți bani decât acasă și nu veți mai fi săracă nu înseamnă nimic, banii aceia, pentru el, vor fi infimi și reprezintă doar cost of doing business.
Nu mai fiți mărfuri.
NOU
@cetin e deja mâine? Gata uichiendul?
NOU
Este de fapt o moda printre femeile tinere. Parerea mea, bazata pe nimic, e ca s-au adunat secole de frustrari si acu’ refuleaza.
Isi revin ele, raman singure sau gasesc un baiet caruia ii place asa. Nu mi-as bate capul prea tare pe subiect :)))
NOU
Am vazut comentariile cu dominarea in stanga si in dreapta, unele vin de la cineva de varsta mea asa ca o sa imi permit sa exersez o teorie: daca da naiba sa ai parte de un tip care TE LASA sa fii tu the boss, pentru ca vede ca asta iti aduce tie bucurie (cum am avut eu ghinionul), o sa ti se cam zdruncine lumea cand ai sa afli ca nu asa stau lucrurile de fapt. Ai totusi timp sa te maturizezi, 32 e noul 22. Sau mai rau, poate o sa ai o relatie mai lunga cu vreun tip de altfel misto, dar care se lasa bullyed, ca asta inteleg eu prin dominare, si dupa niste ani in care o sa ai senzatia ca impartiti un sigur creier, ai sa te plictisesti tu sa iei toate deciziile si o sa te frustreze faptul ca nici fundul cu ambele maini nu il gaseste fara tine.
Si eu sunt cam infipta de fel, si am observat ca asta are efecte negative si asupra mea, si asupra lor. I got this from my mom, lol.
Daca le distrugi personalitatea celor de langa tine si ii faci sa fie mereu crispati si tematori, nu mai e asa fun sa imparti cu ei bune si rele, nu?
NOU
Traim intr-o societate foarte misogina iar unele femei ,fiind direct afectate, au ramas cu sechele. Din experienta mea sunt doua feluri de oameni care simt nevoia sa domine constant: sociopatii care vad in asta un joc si cei care ascund nesigurante mult mai mari.
NOU
Eu nu cred ca mai traim intr-o societate misogina. Cel putin in jurul meu (scoala generala, liceu, facultate, seviciu) nu am vazut asta.
NOU
Daca un barbat nu vrea sa fie tata e ok, daca o femeie nu vrea sa fie mama atunci si-a ratat viata.
Daca un barbat nu spala, calca, gateste, etc. pentru el e ceva de asteptat daca o femeie nu face lucrurile astea pentru ea dar si partener e o nenorocita.
Daca un barbat se culca cu mai multe femei intr-o luna isi traieste viata, daca o femeie face asta atunci e curva.
NOU
“Daca un barbat nu vrea sa fie tata e ok, daca o femeie nu vrea sa fie mama atunci si-a ratat viata.”
-> Nu am auzit niciun barbat sa spuna asta. Poate tot femeile comenteaza si critica alte femei care nu vor sa aiba copii.
“Daca un barbat nu spala, calca, gateste, etc. pentru el e ceva de asteptat daca o femeie nu face lucrurile astea pentru ea dar si partener e o nenorocita.”
-> Asta este o sabie cu doua taisuri. De exemplu si de la barbati exista pretentia sa care toate bagajele, sa care cumparaturile, sa aduca mai multi bani in casa, sa tina usa deschisa unei femei, etc. Si daca refuza sa le faca, este un nenorocit.
Normal este ca sarcinile sa se imparta intr-o relatie.
“Daca un barbat se culca cu mai multe femei intr-o luna isi traieste viata, daca o femeie face asta atunci e curva.”
-> Iarasi, asta este un criteriu generat de femei.
Eu, ca barbat nu vreau sa am o relatie cu o femeie care are 2-3 parteneri pe saptamana. Motivele sunt diverse: riscuri crescute de BTS, nu o vad ca pe o persoana de incredere, etc.
Femeile, in schimb, gandesc diferit. Merg pe premiza: “daca nimeni nu l-a vrut pe asta, sigur are o problema”.
Aici, pur si simplu, este vina femeilor care ar trebui sa isi vada interesul si sa evite astfel de persoane atunci cand cauta o relatie.
NOU
Doar barbatii pot fi misogini? Societatea le include si pe femei.
Poti sa incerci sa porti o discutie cu femeile din jurul tau si sa vezi ce parere au si ele. Nici eu nu vad multe cat timp nu ma afecteaza.
Suntem mai putini judecati daca nu ne indeplinim obligatile fata de cat e judecata o femeie. Normal ar trebui sa fie judecate toate persoanele in mod egal pe aceleasi criterii.
NOU
Nu sunt în situația în care trebuie să privesc o femeie ca pe o “investiție” și n-a trebuit încă să plătesc pentru o relație (fie ea numai sexuală).
Dar nici nu cred că femeile care își doresc bărbați cu bani trebuie condamnate. Până la urmă, ele își asumă cel mai mare risc în tranzacție. Ține doar de potența lor intelectuală dacă obțin cât mai mult sau nu.
La noi în casă e o situație deosebită: eu câștig mai mult decât consoarta, dar ea are un job de funcționar public (nu în RO), adică statut special. Nu plătește atâtea impozite si venitul ei este mai sigur, pt. ca aici funcționarii publici sunt pe viață.
No, cine să dea cu pumnul în masă?
PS. Consoarta este poloneză, iar la ei spiritul ăsta patriarhal e combinat cu un catolicism aproape fanatic. Deci, mai ușor cu pumnii în masă că te trezești legat într-un container la Bialystok cu destinația Rusia. 🙂
NOU
Daca te-ai facut catolic ca papa, inseamna ca ea bate cu pumnul in masa.
:))
NOU
Don’t even get me started! Toate sunt bune și frumoase, până când trebuie să ceri aprobare episcopilor pentru o căsătorie ecumenică. Dacă treceam amandoi la Islam era mai usor.
#NeverAgain (valabil și pt. ea)
NOU
“ele își asumă cel mai mare risc”.
Scuză-mă, care risc? De a îți lua jumătate din ce ai și a îți interzice să îți vezi copilul/copiii?
NOU
🙂 Încă unu’… Din întâmplare am cunoscut pâna acum mulți români cu neveste poloneze, dar nicio româncă cu soț polonez.
NOU
@ubercool – daca vorbim despre bărbatul calculat, care privește totul ca pe o investiție, atunci riscurile sunt de ambele părți. Cred că mai mari în partea care nu știe să gândească în termeni de “rată de depreciere a mărfii” sau “return of investment”, așa cum zice Cetin.
NOU
Nici eu nu am inteles care este riscul suplimentar pe care si-l asuma femeile.
NOU
@AlexF – oameni faini polonezii. 🙂
NOU
@Alex: daca ai cunoaste cativa polonezi ti-ai da seama si de ce. Eu unul am cunoscut zeci si pot spune cu mana pe inima ca nici macar unul nu era normal la cap.
NOU
@AlexF: viatapetinder.wordpress.com/ dar a divortat de polonezul ei
NOU
Bărbaţi mai acri ca polonezii nu am văzut pe juma’ de planetă.
NOU
probabil mananca multa varza, stii ca gustul depinde…
NOU
Polonezii sunt ok, iar eu personal îi prefer altor nații. Pot fi și experiențe nasoale cu ei, dar pe ansamblu îi găsesc foarte mișto ca bărbați. Problema la ei este bariera de limbă, căci nu prea o dau pe engleză și doar un număr foarte limitat sunt deschiși la experințe amoroase multi-culturale. Când le vorbești în limba lor situația se schimbă total.
NOU
Da, si eu cred ca si gc ca e vorba de niste frustrari, nu neaparat nevoia de a domina cat nevoia de a o face ostentativ sau declarativ. Uite de exemplu bunica-mea nu primise memo-ul ca societatea e misogina in jurul ei si a facut cam toata viata ce a taiat-o capul prin ograda ei. Spre norocul nostru al tuturor bunica-miu a recunoscut de timpuriu ca nevasta-sa are mintea brici si asa au trait vreo 60 de ani in armonie completandu-se reciproc. Mamaia era cu ideile, el era cu implementarea. In copilaria mea mi-a zis de cateva ori ca mamaia ar fi fost un general de armata foarte bun. Nu sunt sigura ca o zicea in gluma. Diferenta fiind ca ea niciodata nu si-a clamat dominatia, a inteles foarte bine ca erau o echipa si singurul moment cand am vazut-o dezarmata si pierduta a fost cand el a murit.
Astea cu banii…povesti…mie mi se pare o vulnerabilitate sa castig mult mai putin decat el. Depinde si cat e putinul ala, daca stilul meu de viata ajunge sa depinda de banii lui atunci houston we have a problem pentru ca aterizarea inapoi pe pamant in caz de evacuare fortata va fi mai dura.
Oricum astea sunt copilarii cu cine domina pe cine, clasa a 3-a…
NOU
Si la bunicii mei este similar. Bunicul intotdeauna a castigat mai mult, dar bunica a fost cea care a gestionat finantele familiei, asta pentru ca ea este cea ponderata care nu se arunca la achizitii absurde.
NOU
E mare lucru sa recunosti cand cineva e mai destept decat tine, si sa il asculti, sa faci ca el ca sa mearga treaba bine. Nu iese tuturor…
NOU
Si la noi e la fel: eu aduc banii, nevasta (economista) cu administratul. Nici daca angajam broker nu iesea atat de bine 😀
NOU
Nu ma aflu in situatia maritisului dar de ce nu? Daca unul din cuplu aduce mai multi bani, da, are cuvant mai greu de spus.
Cu “iubirea” trece, si emotional si sexual si digestiv… Pe urma se vede tocmeala.
Vorba dvs cu oamenii bogati: masoara, calculeaza daca va merge combinatia, oricum banii au fost intotdeauna “cost of doing business” in orice tranzactie.
Intr-o familie de bogati, cine are cuvantul greu? Ala sau aia care are mai multa avere in spate. Daca el sau ea e proletarul, e cvasi-sclav(a) la toti din familia bogatului. Ganditi-va la “tata” socru sau “mama” soacra cu care nu va intelegeti dar la suprafata va adresati cu “dumneavoastra”, iar ochii amandurora va ard cu dispret visceral… acelasi lucru si la bogati.
Ia ganditi-va, apoi, la bogatii cu fete de maritat… Ohooo, nici sa nu te gandesti Gigele. Tac-su sau si ma-sa i-au explicat demult cum e cu fericirea in luxul abundent si fericirea in saracia uniform fortata. Nimeni nu se face bogat sa-si vada copiii casatoriti (inapoi?) in saracie.
Money talks, bullshit walks.
NOU
Eu sunt de parere ca o casnicie inseamna o echipa in care ambii parteneri sunt egali in drepturi si obligatii. Este irelevant cineva castiga mai multi bani, venitul este comun/pe familie si gestionat la comun.
Da, in cazurile rare in care unul din parteneri mosteneste o afacere de familie mi se pare normal ca el sa se ocupe de asta si nu amandoi, pentru ca e afacere de familie insa banii rezultati reprezinta venitul familiei, nu doar a lui.
La final de zi te casatoresti ca sa imparti toate cu cineva, nu doar ca sa nu fii singur in casa. Daca ai nevoie de un raport de putere in casnicie sau sa detii controlul atunci mai bine iti iei un caine.
NOU
Ce zici tu aici nu mi se pare a fi relatie, asta daca nu trolezi. 😀
O relatie inceputa si dictata de bani nu o sa fie o relatie sanatoasa. In principiu cel cu mai putini bani va aduna frustrari si le va descarca in alta parte. Sau nu se va mai implica in relatie. Sau se va duce la urmatorul/urmatoarea cu mai multi bani. Zic eu.
Eu cred ca in relatie amandoi vin cu ceva. Altceva decat ceva material. Partea materiala e importanta dar nu trebuie sa defineasca sau sa dicteze relatia. Daca exista diferente mari financiar se pot discuta si armoniza lucrurile.
Mult mai important mi se pare ca ambii parteneri sa se sustina reciproc, sa aiba lucruri in comun, inclusiv pasiuni. Si mai ales sa le faca placere sa petreaca timp impreuna si sa faca lucruri impreuna. Sa aiba incredere sa vorbeasca despre orice. Sa se dezvolte impreuna.
Pe de alta parte, fiecare are dreptul de a vedea o relatie in felul propriu si personal. 🙂
NOU
:))))))))))))))))
mama cat de tari sunt unii
iesiti bai din cloaca aia si mai vedeti lumea 😀
NOU
Intre tine si ea, judecatoarea sau judecatorul intotdeauna o va alege pe ea.
“Banii ei sunt banii ei, banii tai sunt banii vostri”? I’ll have to disagree with you here, chief.
Cand tu ai banii, prezinti un interes; cand ea are banii, el nu exista.
De-asta spun, totul are legatura cu bani. Restul sunt harneli.
Umpluturi. Ea stie ce vrea (asta e printre primele lectii pe care o invata de la ma-sa sau si anturajul sau), de-asta trebuie sa fii un pic dibace daca ai respect de sine.
Imi pare rau, nu pot sa va las asa, nici pe tine nici pe BigBear.
O sa-mi cer eu iertare dlui Cetin ca fac publicitate altora pe blogul sau, dar nu pot sa va las asa:
www.youtube.com/watch?v=SlkZngjMPGY
www.youtube.com/watch?v=3sgdH7qf4q0
Urmariti ambele video-uri, la rece, iar ulterior recititi-mi comentariul.
Si Vlad are dreptate; iesiti-va din cloaca aia pe care ati invatat-o despre bani-femei-relatie/casnicie pentru ca nu va vad bine.
NOU
nu as vrea sa fiu intr o relatie ca a voastra, astia cre sunteti cu “banii mei sunt banii mei, banii ei sunt banii ei si foecare contribuie proportional la cheltuielile casei”.
Parerea mea e ca voi nu sunteti intr o relatie, voi sunteti intr un business in care ocazional mai si futeti.
O relatie, in sensul din articol, e aia in care si daca eu fac 93487447/an si ea castiga 2000 lei/luna (sau invers) totul este la comun. Cand esti intr o relatie fiecare are dreptul sa isi satisfaca mofturile ocazionale, atata timp cat sunt accesibile bugetului FAMILIEI, nu eu imi cumpar ce vreau eu pt ca fac bani si ea isi cumpara tot ce vreau eu pt ca Eu fac bani.
Ar trebui sa incercati sa fiti fericiti unul cu celalalt in relatie, nu sa va ganditi numai la bani.
Sau poate sunt eu ciudat.
NOU
@Phaff, cati ani ai?
NOU
Eu ma las dominata doar de femei dar niciodata de barbati, pai ori ne emancipam ori ce palaria mea facem?
NOU
Sincer anonime pe internet sunt toate dominatrix. Dar una “dominata” de barbat (citeste batuta din doua in doua seri c-asa-i la noi) nu prea pusca cu profilul femeii independente care citeste bloguri si mai si comenteaza pe ele. Comentatul in general presupune ca iti permiti sa ai pareri si sa le si emiti. Ca de fapt aia inseamna “de moda veche” la noi. Incepi dimineata cu o cinzeaca la crasma, la lucru mai dai cu palinca ieftina din gainat intre sapaturi, seara te cari acasa, bagi rom si-i mai scapi vreo doua palme femeii, ca nu stii tu ce-o fi facut dar stie ea.
NOU
De fiecare data cand am citit sau am auzit o discutie despre subiectul asta, intre adulti de peste 30 de ani, concluzia a fost cam urmatoarea :
Barbatii : nu, femeile nu devin invizibile pentru noi dupa o anumita varsta, daca ne intelegem, face treaba prin casa, e draguta, si cu voia Domnului are si ea acolo niste tate sau un cur maricele, nu vreau mai mult de la viata .
Femeile : tabele excel cu planul salarial pe care vor sa il aiba sotii, ce frizuri sa aiba, ce haine, cat de inalti sa fie, in ce domeniu sa lucreze, cate facultati sa aiba, in ce orase si tari sa le plimbe, si sa respecte codul bunelor maniere la virgula.
Poate ca barbatii sunt mai superficiali din punct de vedere al aspectului fizic, dar altfel pe majoritatea nu ii intereseaza decat o femeie cu care sa se inteleaga, si sa fie o mama si o gospodina decenta. Nu ii intereseaza bani, familiile de vita nobila, studii, salarii, locuri de munca inalt respectabile, masini, sau sa fie dusi in concedii si sa primeasca cadouri scumpe. 90% se multumesc cu o femeie ce duce o viata normala si care arata suficient de bine. Nu, multi nu vor nici fotomodele, nici femei care sa arate precum cine stie ce MILF-eta din filme porno sau de la Hollywood.
Femeile au pretentii prea mari sociale si financiare, in timp ce ele aduc la masa o facultate gen SNSPA, si un job de impins hartii la corporatii pe 2.500 RON pe luna. Aici este adevarata problema. MULT prea multe femei complet average din absolut orice punct de vedere, fizic sau intelectual, il vor pe Iron Man si vor sa faca ture in jurul lumii. De-aia explodeaza internetul de necasatorite sau divortate si singure de peste 35-40 de ani, care shareuiesc de 50 de ori pe zi meme uri despre cum ele nu au nevoie de niciun barbat pentru ca il au pe motanul Mitzi, si despre cum este ” wine o’clock ” si cum beau ele o sticla de vin rosu pe seara si asta le face femei adevarate si independente.
Barbatii doar mai glumesc uneori despre cum ar fute ceva. Aici este cu adevarat diferenta intre ce vor barbatii si ce vor femeile.
NOU
Gura pacatosului adevar graieste.
NOU
te rog sa nu te iei de absolventele de SNSPA, da?
institutia aia scoate pe banda cele mai bune blowjob’uri din oras :)) in special pe relatii publice si comunicare
NOU
In general femeile care nu aduc nimic la masa, dar au o lista impresionanta de cerinte, sunt cele care se bazeaza pe aspectul fizic. Cele care au fost dragute/frumoase toata viata, iar barbatii le-au obisnuit sa le cante in struna (pe strada, la scoala, in baruri, la serviciu, etc.).
Si nu este nimic gresit in asta. Ele dau la schimb frumusetea lor pentru banii viitorului sot.
Singura problema este ca barbatii care cauta numai asteptul fizic, vor alege femei de 20-25 de ani. Iar domnisoarele care au trecut de 30-35 de ani si nu au gasit deja un partener (fiindca pana acum si-au trait viata) nu mai prezinta interes.
NOU
De fiecare data cand se vorbeste despre femei de peste 30 de ani singure aici, ele mereu sunt singure pentru ca si-au trait viata. Sunt singure din vina lor si atunci merita sa moara singure, daca au tinut coada sus.
Sunt o gramada de motive pentru care te poti trezi singura la 30+ ani. Deces, divort, relatii lungi care pur si simplu se termina. E destul de dezolant sa vezi discursul asta cand ai 30+ ani si te-ai trezit singura dupa ce ti-ai petrecut o buna parte din ultima decada intr-o relatie. Sigur ca sunteti liberi sa vedeti viata cum va convine, dar mi se pare destul de ingusta gandirea asta ca o femeie 30+ e singura neaparat din vina ei si si-o cam merita.
Bine ca am salariul mai mare de 2500 lei 🙂
NOU
@Alina – asta e gandirea de secol 21 din Romania. Ai citit mai sus… o femeie sa fie de casa, sa arate cat de cat bine, tate si fund maricele. Asta doar pt. ca barbatul aduce mai multi bani. Iar daca ai curajul sa ceri mai mult de la un barbat, automat vrei “Iron Man” sau esti “frustrata”. Barbatul poate fi un necioplit ca, deh, el aduce mai multi bani.
Problema e ca sunt si destule proaste care se bucura doar daca au un barbat, nu conteaza cum arata.
Baietii astia chiar nu inteleg ca si ei pot ajunge foarte bine singuri la 50 de ani. Sau cu vreo tarfa care le suge mai mult banii decat altceva.
NOU
m-am despartit de fosta (dupa 5 ani) cand ea avea peste 30 de ani. Pentru ca nu era o vaca cu cabina si ca nu citise memoul de pe net cu “ai belito daca ai peste 30 de ani si singura” nu a avut nici o problema dupa sa isi gaseasca un tip nou.
Deci, indiferent de varsta: incearca sa aduci ceva la masa cand vii
NOU
@Iulia – cred ca e o problema despre cerere si oferta – ca sa mercantilizam si sa simplificam ecuatia. E vb de situatia cand ceri mai mult decat poti oferi. Nu intru in detalii pentru ca este irelevant – ceea ce as aprecia eu la o femeie este complet irelevant pt altul . Acelasi lucru e valabil si la femei.
Pe urma e vb de publicul tinta – tu poate ca ai merita un Iron Man ( habar n-am ce inseamna asta ) , dar daca il cauti la barul din colt cel mai probabil n-ai sa-l gasesti. Du-te si tu pe unde se invart Iron Man-ii 😀 .
Daca gasesti Iron Man-ul si pt ala nu existi – revii la prima situatie : cererea si oferta 😀
E simplu si valabil pt ambele sexe.
Problema apare cand toata lumea se supraevalueaza – ca na, asa e tendinta in societate …. sa crezi ca esti mai jmeker decat esti de fapt. Cursurile astea de dezvoltare personala … 😀
NOU
@Alina
Eu am terminat o relatie lunga la 33, fara copii, doar o catea are a ramas la mine.
Acum, la 36, am o alta relatie, am procreat si ne-am luat si cotoi pe langa catea, sa fie in casa. 😀
Si daca e sa o terminam la 50, aia e!
Barbata miu zice ca arat bine, de 28.
NOU
Sunteti foarte draguti cu incurajarile 🙂 Nu ma gandesc momentan ca o sa raman singura, nici nu prea caut acum (nu ca ai prea multe sanse sa intalnesti pe cineva in lockdown).
Dar citesc pe diferite bloguri parerile barbatilor despre femeile de peste 30 de ani si parca ma apuca putin panica. Chiar daca am ce oferi (si cred sincer ca toti avem, daca ne dorim cu adevarat sa oferim), ideea ca din start lupti cu perceptia ca esti “damaged goods” te descurajeaza. Pentru a arata ca ai ce oferi trebuie sa pornesti ceva cu un om, sa va asezati la o masa si sa va descoperiti. Doar ca vad ca sunt multi care s-ar aseza la masa aia cu impresia ca esti defecta sau egoista sau neinteresata sau disperata.
NOU
Gândește-te așa: ai vrea să îți împarți viața cu unul care pornește direct de la ideea că ești defectă pentru că..motive?
Există bărbați ca lumea. Promit.
NOU
in final cautatori sunt de ambele tabere, problema e cand cauti si nu stii ce oferi…
NOU
A propos de cele dou articole scrise de Maddame dar si de acesta: multi au gandit o cu mintea de acum si au raspuns in consecinta.
Eu as vrea sa raspund cu mintea din perioada cand stiam cine o sa mi fie sotie. Eu stiam ca ea va fi, dar ea mi servea avioane cu “o sa facem primul copil cand o sa ai un salariu de $2500” si alte idei de la vacile ei de colege de facultate. Guess what: a venit copilul, nici nu ma apropii de salariul stabilit atunci si ideile alea i se par si ei acum niste copilarii, ca sa nu spun tampenii. OK,
daca pana la o varsta de 35 de ani +/-2 nu v ati lasat de gandurile alea de cacat, lumea o sa va ia in ras. Fetele si femeile normale vor baieti si barbati normali. Cine dracu’ isi facea la 20 si ceva de ani calcule cu salariile posibilului viitor sot cand noi mergeam in oras cu bani de 2 beri si aveam 1 telefon mobil la 4 persoane. Relatiile ni le am construit pe alte principii si sunt stupefiat sa aflu ca s a ajuns la astfel de calcule, ganduri si situatii pentru a intemeia o familie…
NOU
Eeh, ce știm noi… Niște fraieri… eu am fost luata la rost, de d’alde astea care sunt puse pe testat maciuci pana la adânci bătrâneți, ca mi-am permis sa rămân cu același bărbat cu care m-am cunoscut în liceu. Ma rog…pe atunci era băiat.
Si inca nu am spus ca eu plăteam ieșirile în oraș pentru ca asa era pe atunci situația, ca probabil ca le crapa o vena. M-a durut fix undeva ca nu avea bani și ca nu îmi plătește sucu și alte mizerii. Nu frate, mi-a plăcut de el, ne înțelegeam perfect, fac ceva pe ele de reguli stabilite de terminate care se închina la Sfântul ban.
Pana pe la 20 și ceva de ani o ardeam cu prietenii în parcări pana la 1 dimineața, sau ne strângeam la cineva acasă, preferabil la curte. Când rămâneam fără bani și ne apuca foamea, ne luam pâine cu parizer cu ardei și era regal :)) . Eram aproape în fiecare weekend la munte, trăiască personalul… O făceam in locații și situații la care unii nici nu se gândesc. Ne adunam cu zecile la întruniri auto cu tot felul de rable, asa cum le spun unii și vorbeam ore în șir. Fugeam de politie când unii se mai dădeau în stamba și aveam ghinion sa fie echipaje prin zona.
Ne-am trăit tinerețea din plin, ne-am iubit și ne iubim.
Dar da, am fost o proasta și mi-am irosit tinerețea alegând sa rămân cu el… Ea la 29 de ani are bani… Si atât… Adica nimic.
NOU
Tot mai suferi din cauza asta, scumpo? Of, nu ti-a spus nimeni pana acum adevarul?
Nu doar ca are bani si se poate intretine singura, dar iti garantez ca ti-ar putea seduce si barbatul, daca nu cumva au facut-o altele pana acum.
Hai, du-te fa-ti o cacao si aranjeaza covorasul plusat din fata canapelei, eventual si carpeta cu “rapirea” si nu te mai gandi la ce-ar fi fost. Dupa cum scrii iti dau dreptate – asta a fost cea mai buna alegere pt tine.
NOU
Că tot aud de misoginismu’ lu’ pește prăjit, când de fapt e un feminism de căcat: m.youtube.com/watch?v=bL2nBJaxjBI
Femeia când are bani, vrea iubire; când are iubire, vrea bani, iar atunci când le are pe ambele o ia razna.
E foarte ușor să joace rolul de victimă, chiar dacă nu e cazul.
NOU
@Arhi: mulțam pentru poză.
NOU
Mama mi-a zis ca într-o familie femeia conduce. Nu mi-a plăcut sa aud asta, nu fac asa acum, in familia mea. Luam decizii împreună, cand ceva a mers prost ne sfătuim si ne reorientam, nu ne scoatem ochii cu “ți-am zis eu”.
Na, oameni și oameni. Fiecare cu ce a văzut acasa cand era copil + ce-a mai invatat apoi din viata.
NOU
Eu sînt de modă veche şi cred cu tărie că femeia şi bărbatul trebuie să se completeze reciproc.
NOU
singurul comentariu de bun simt pana acum 🙂
NOU
Păi chiar nu contează cine conduce familia, atîta timp cît tuturor le e bine.
NOU
Cineva (bărbat) îmi spunea să aleg o femeie pe care să o pot controla într-un anume fel – din ce am înțeles eu, pentru că el spunea să „am un ascendent asupra ei”.
Mai degrabă aș alege o parteneră decât o subalternă. Am întâlnit o femeie care simțea nevoia să fie condusă, lăsând la o parte nevoia de afecțiune etc. Am încercat să-i transmit să devină (mai) independentă și să nu depindă de bărbat pentru orice. S-a scandalizat inițial. Nu știu dacă cele care vor să fie dominate pot să se schimbe, dar cred că un bărbat poate să fie dominant prin simplul fapt să le stârnește un pic.
Nu aș dori o femeie care să vrea să fie dominată. Să-și păstreze feminitatea, da, dar mai mult devine plictisitor și neinteresant. Nu mi-aș dori nici una care să dea cu pumnul în masă. Apreciez provocarea mentală, dar orice înclină foarte mult balanța într-o parte strică zen-ul relației.
Cred că provocarea reciprocă într-o relație contează mai mult. Nu știu de ce modă sunt, dar prefer ca femeia să-și dea cu părerea, să spună ce nu-i convine și ce dorește. O parteneră, cum am scris mai sus. Iar una „rea” poate să te ridice până la un punct. Apreciez când o femeie este mult mai inteligentă ca mine, dar dacă nu-i pot răspunde pe măsură înseamnă că nu sunt potrivit pentru ea. Femeia care vrea să fie dominantă probabil nu a găsit bărbatul care s-o îmblânzească suficient. Părerea mea.
NOU
“O curvă dacă-ti iei
Ține-o la locul ei
N-o lăsa să gândeasca
Pune-i stop la idei”
NOU
Personal, cred intr-o oarecare egalitate (nu vorbesc de jocuri in pat, zic asa, in general). Daca vrea el sa fie protectorul, bine (gen daca face de 5 ori cat mine si vrem sa facem o investitie enorma, cuvantul lui o sa fie mai final decat al meu, exceptand cazurile in care investitia ar fi exclusiv a mea), numai sa nu dea in tiranie (“eu te-am facut, eu te mananc”, evergreenul “fara mine nu insemni nici cat un rahat” sau chiar traditionalul “nu-ti convine, du-te la ma-ta cu coada-ntre chicioare, or sa rada toate tzatzele de tine”). In rest, un rahat de sacosa/ bagaj sunt si eu in stare sa-mi car (plus mutat mobila din aia de pal subtire).
NOU
Asta mi se pare unul dintre cele mai realiste comentarii.
Trecand peste povestile cu femeia puternica si independenta din reviste, pentru majoritatea oamenilor nu va exista niciodata egalitate completa intre sexe.
Asta pentru ca mental suntem diferiti. Femeile au nevoie sa se simta protejate, sa simta ca este cineva acolo la care pot apela atunci cand au probleme. Barbatii in general sunt exact invers, au nevoie sa stie ca sunt “stalpul familiei” si pe majoritatea nu ii deranjeaza cu nimic sa stie ca ei aduc mai multi bani in casa pe care ii impart cu sotia/iubita/partenera.
NOU
Din pacate asta am vazut in familie, la bunica, la mama, plus ghinionul de a murit barbatii muuuult mai devreme decat femeile, energia feminina este foarte prezenta (si foarte controlling). Am descoperit ca daca imi domin barbatul, imi pierd respectul pentru el. Am lucrat mult cu mine si inca lucrez to tone it down si sa ii las spatiu/sa-l las sa ma domine. Nu e mereu usor pentru ca el are tendinta de a se lasa dominat/bullied (cum zice si Nico mai sus).
Din pacate in bula mea cunosc fff putine femei care lasa spatiu sotilor/ii lasa sa le domine. Majoritatea domina prin reposuri/bullying.
NOU
Mare adevăr. De fapt, de moda veche inseamna sa te crezi dominatoare ca asa ai văzut prin familie, femeia isterica care își cicaleste bărbatul de dimineață până seara.
Chiar și eu am avut tendințe din astea la prima relație care a însemnat conviețuit împreună și cu direcție spre măritiș. Guess what, a eșuat lamentabil. La vremea aia am pus eu stop și și aia a fost o victorie, un 1-0 in capul meu de om cu sechele. Dar am avut minte sa învăț de acolo și sa macerez ideile niște ani, pana am fost bună de măritat :)). ECHILIBRU!
NOU
Si eu lucrez la capitoul asta. Nu numai legat de partener, ci si cu prietenii, colegii, rudele, pisica, inclusiv cu mine insami. Pana si sefa de la scarbiciu mi-a zis sa nu mai fiu atat de dura cu mine. De multe ori pur si simplu imi incepe gura sa se planga de cate ceva care nu cere de mancare, nu deranjeaza cu nimic, doar asa mi-a venit mie ca ar fi mai bine cu 2 mm mai acana decat e acum si hai sa facem asa…
NOU
Dominația poate degenera nasol din dominația sexuală.
Nu sunt, și nu am fost niciodată, fan de sex anal cu o femeie. În particular cu una care consideră sexul anal o chestie rușinoasă, murdară, tabu, poți câștiga asupra ei un ascendent intens și greu de combătut, odată ce ai săvârșit-o la mizerie. Oricând ar îndrăzni să te corecteze, să te mustreze, etc, este suficientă o aluzie în direcția respectivă, și pune botul pe labe rapid.
Am avut câteva “romances at work”, mai lungi sau mai scurte – apropo, nu recomand – și cu una devenisem just fuck buddies, pentru un timp. Tipa, cam insecure, vraiște cu banii deși câștiga binișor, dăduse cu șutul la câteva partide matrimoniale bune, căci ea e o femeie puternică, nu?… De acolo tendința de dominație, bitchy, etc. Nu ma deranja prea tare, căci era cam așa: soseam la ea acasă cu o sticlă de ceva, făceam împreună ceva dinner, dăi cu macheală și apoi ceva futai. Nu prea ținea la băutură, nu se făcea muci, dar nici nu-și amintea mare lucru a doua zi…
Până în ziua când treaba nu a mai mers, mi-a făcut niște scene, dat papucii, etc. Nu eram foarte afectat, dar ea a ținut să încerce să mă intimideze, cum că eu fiind manager – nu eram managerul ei – am profitat de ea, am folosit-o și că s-ar cam duce la HR cu povestea… Nasol!!! Pentru mine, cel puțin. Am zis doar atât:
– Când HR va face ancheta, va trebui să admit că e vina mea. Recent, tu ai insistat – beată fiind la tine acasă – să facem sex anal, eu nu prea m-am priceput, probabil a fost o experiență nasoală, acum te simți rănită și vrei satisfacție.
– Dar noi nu am făcut sex anal!!!
– Ești tu sigură, și mai ales, îți amintești precis fiecare moment petrecut împreună?…
Cățeaua legată de par.
Ulterior, era suficient să o privesc în ochi și să zâmbesc amuzat, și imediat punea capul în pământ.
NOU
WTF did i just read?
NOU
Cred ca aia i-a tras-o cu dildaul sau cam asa ceva!
NOU
Omule, adica tu insinuezi ca ai avut raporturi sexuale cu o femeie semi-constienta, deci posibil neconsimtite? Si mai ai tupeul sa o si santajezi cu asta?
Aici nu mai e vorba de dominatie, ci de fapte penale.
NOU
@Delia, cred ca tu ai citit alt comentariu:
1. Cum sa fie raporturi sexuale neconsimtite, daca el fusese chemat la ea acasa exact pentru a intretine raporturi sexuale? Si nu numai o data.
Ca fetei ii placea sa se imbete, nu este vina nimanui. Am putea sa interzicem prin lege alcoolul la femei, dar ar cam fi discriminare.
2. Este exact pe dos, ea l-a santajat pe el si l-a amenintat ca se duce la HR, desi “relatia” lor nu a presupus niciodata oferirea de avantaje/beneficii profesionale.
NOU
Legat de chestia asta cu banii tin minte un articol de a lui zoso….cand unul din partneri castiga mai mult decat celalalt…si in multe cazuri apare acel complex.Insa intr-un cuplu nu mai sunt banii mei sau banii ei..sunt banii nostri…acuma ca unul fumeaza altul isi mai cumpara un tricou,cosmetice..e o picatura intr-un ocean.Sau unul plateste facturile…celalalt umple frigiderul…ar trebui sa fie o balanta pe undeva 🙂
NOU
Mie mi-a placut cum au sarit scantei de sub tocurile stiletto ale amazoanelor la tema “barbati invizibili”! Chiar daca razboinicele si-au pus poalele-n cap, zau ca am avut ce vedea!
Dorinta de a domina in cuplu nu ma deranjeaza daca e la nivel personal, de cuplu (fiecare traieste cum vrea), devine o problema cand dorinta de a domina se extinde la nivel de societate. Vezi societatea misogina din Romania ( stiu, comentariile de la “femei invizibile” arata ca totusi ne indreptam spre o lume mai buna si mai dreapta in Romania dar mai e mult pana departe!) sau societatea feminista din Occident ce dezastre provoaca si una si alta!
Personal sunt pentru o relatie egala. Nu doresc sa domin, nu doresc sa fiu dominata, ma face sa vad rosu si sa ies in arena cu riscul sa fiu exterminata daca se incearca cu ultima! :)))) In relatiile inegale se poate produce prea mult dezechilibru ce poate duce la nefericire si despartiri .. Mai multe sanse de fericire au relatiile egale…
NOU
Fetelor/femeilor, incercati sa va indepartati de persoanele misogine din viata voastra. Se poate si fara ele, fie ca sunt barbati sau tot femei. In jurul meu vad atat de rar probleme cu misoginismul, incat tind sa cred ca nu prea mai exista in Romania.
De exemplu povestea aia cu “gender gap” cand este vorba de salarii nu are nicio sustinere reala daca analizam persoane care fac aceeasi meserie.
NOU
Toate vor sa fie dominate, dar pana dau de unul care intradevar domina. Apoi incep sa se planga in stanga si in dreapta ca se simt tratate ca un obiect, lipsite de orice respect si “barbatii nu mai sunt ce au fost inainte”.
Toate vor sa domine, dar pana dau de unul care se lasa dominat. Apoi incep sa se planga in stanga si in dreapta ca duc toata omenirea in spate, ca au adoptat un pampalau si “barbatii nu mai sunt ce au fost inainte”.
Ce vreau sa zic este ca a avea fantezii (sexuale sau non-sexuale) este absolut normal. Si la fel de normal este ca fanteziile care iti par cele mai misto acum sa nu fie atat de misto in momentul in care chiar ti se intampla. Vad in jurul meu multa lume nefericita din cauza ca au confundat iluzia unei dorinte cu o dorinta adevarata si au dat cu piciorul la tot ce au avut alergand dupa o pseudo-realizare.
NOU
Egalitate intre parteneri ,echilibru si implicit respect si iubire reciproca , astea sunt cuvintele cheie daca vrei o relatie normala , functionala , de lunga durata.
Daca vrei chestii bizare , dominatie, sclav, mascul alfa care isi marcheaza teritoriu , femeia alfa care vrea si ea sa isi marcheze teritoriul..etc atunci intram in alta categorie, orice dar nu relatie normala. Or sa zica unii ca normalitatea este ceva relativ si fiecare are normalitatea lui.Nu, nu este asa .Pe principiul asta ma pot duce in curul gol prin oras ca asta este normalitatea mea , cu allte cuvinte nu mai exista nici un reper si totul este o ciorba relativa.
NOU
Cuplurile solide-fara certuri frecvente, urlete, violenta verbala si fizica, cuplurile validate de timp au o dinamica echilibrata.
Daca se pleaca de la premisa ca neaparat unul trebuie sa domine atunci relatia va functiona cu hopuri si se vor aduna frustrari care invariabil ii fac pe amandoi mizerabili.
Desigur, unii sunt nascuti lideri, altii performeaza excelent numai daca nu sunt pusi in situatia de a lua decizii, sunt multumiti sa execute ce li se spune. Ce este valabil in interactiunea cu ceilalti este valabil si in viata de cuplu, minus jocul sexual. Daca un barbat este badaran cu partenera atunci este badaran si cu restul femeilor, daca o femeie este bitchy la munca, la fel este si acasa. In patul conjugal dinamica poate fi diferita si unul din cei doi va cauta sa domine.
Daca chiar iti doresti un cuplu solid atunci lasi atitudinea de manager la job si acasa accepti faptul ca esti unul dintre egali.
In Romania-extrapolare a ceea ce am vazut si experimentat in 41 de ani-perceptia este ca femeia are rolul de lider formal, cu barbatul executant, dar nu este o regula.
Daca vrei sa domini total intr-un cuplu inseamna ca ai un minus undeva – sociopat/ă, frustrari dintr-o copilarie si adolescenta mizerabile, educatie precara.
NOU
parerea mea e ca totusi intr-o relatie cineva trebuie sa isi asume rolul de “capitan”. Asta insemna ca daca amundoi se trag pe cur “facem x sau y” trebuie sa zica “hai sa facem x”.
eu de exemplu mereu am avut partea asta in relatie. Si gajicile au fost de acord cu faza asta pentru ca ideile mele nu erau mereu rele. *nu mereu.
Ideea e ca daca tot iti asumi rolul de “dominator” tre sa si pui pula pe masa. Adica plm, sa faci sa fie bine. Daca esti dominator (nu o sa mai pun ghilimele) doar cu chestii de cacat “unde mergem la bere”, dar te caci pe tine cand sunt treburi importante…esti doar un papagal puternic.
Oricum. Cum ziceam. La mine in casa cocosul canta. Eu am mereu ultimul cuvant: “da draga, ai dreptate”
NOU
Mereu unul va fi mai docil si unul va avea mai multa initiativa, altfel te scalzi in mizerie. Dar asta nu inseamna ca esti șeful absolut.
NOU
De obicei ambii parteneri au initiative in functie de pasiuni, pricepere, etc. Par examplu bărbatul cumpara si instaleaza un wifi web ca vrea internet la toate etajele in casa dar femeia don’t give a shit daca internetul nu se misca bine pt ce are ea nevoie. Femeia cumpara ghivece de flori, copacei si flori pt gradina despre care barbatului i se cam rupe. Desigur ca barbatul trebuie sa fie prezent cu carca impreuna cu ea la magazin. The end.
NOU
dap. dar majoritatea fetelor cu care am vorbit, si crede-ma, am multe prietene (am asa o fata de bou si cam in juma de ora orice femeie imi zice orice tampenie pe care nu ar zice-o unui alt tip – nu chiar superputerea care ma face vesel), toate mi-au zis cam acelasi lucru: urasc un barbat indecis. Ala cu “da sa facem ca tine pisi”.
Stiu doar o tipa care ura ca el sa faca altfel decat ii zice ea, aici e chiar putin patologic cu ocd (pe bune, nu ocd stil “vai, imi place ordine”, dar functional). Sau un cuplu in care el, desi un dita muntele de om, a zis ca lui ii place o femeie care sa ia controlul.
Dar in rest preferinta, vazuta de mine, este pentru un tip care sa nu se teama sa faca lucruri.
Evident, unde se termina linia intre initiativa si control e discutabil.
Sa termin in aceeasi nota: oricum rolul femeii e in bucatarie. Dar mai departe putin de aragaz ca ma incomodeaza
NOU
unde si-a aranjat firea sprancenele zilele astea?!
NOU
Daca as avea o relatie cu un barbat cu bani, placut ochiului, as accepta chiar sa il impart cu o alta femeie, cu conditia sa ne intelegem de la inceput si sa fim toti trei pe aceeasi lungime de unda. Daca el se speteste muncind, de ce sa nu vrem sa il ajutam si noi cumva, cand vine saracutul, obosit de la munca? Iar daca una din noi n-are chef, il preia cealalta, si tot asa.
NOU
In cazul ipotetic prezentat de dumneata draga DeeDee apare o problema, una dubla chiar, pentru ca stim cu totii ce face o femeie dupa sex, nu? Deranjeaza.
NOU
@Georgescu Panciu Nu toate. Unele prefera liniste dupa, sau sa-si vada de treburi.
NOU
pot sa-ti dau numarul de telefon al partenerei mele sa-i explici acest principiu pe care il propavaduiesc si eu de ceva ani?
daca eu pot sa tin lejer doua iar ele sunt deja prietene si prietena ei ma place, eu de ce sa fiu scutit de placerea de a manca din prajiturile pe care le fac ele impreuna ca in vremea facultatii?
ele se simt bine impreuna cautand ultimele sampoane, carti sau ghivece de flori si facand prajituri din cand in cand, eu am timpul meu, nu mai sunt in centrul universului ei; mancam impreuna, nu ne plictisim niciodata in 3, numai avantaje 🙂
NOU
@DeeDee – ai dreptate, generalizarile sunt absurde.
NOU
A fost interesant sa citesc articolul scris de Maddame, dar si comentariile voastre. E interesant cum toti pareti a fi foarte vehementi si stiti ce vreti si cum ar trebui sa fie o casnicie de un fel sau altul.
Eu acusi fac 38 de ani si sunt inca singura. Cand e vorba de o casnicie, stiu numai cum nu ar trebui sa fie, pentru ca familii disfunctionale sunt peste tot. Dar n-am nici o idee despre cum ar trebuie sa fie.
Dintre toate cuplurile pe care le-am intalnit si le cunosc destul de profund incat sa inteleg dinamica intre ei, un singur cuplu pe care il stiu e solid cu adevarat si relatia e cat de cat sanatoasa. Dar, cand s-au casatorit ea nu voia copii, iar acum au doi copii. Deci cineva a dominat acolo si nu a fost ea. In rest functioneaza ca o echipa si cresc niste copii super isteti si adorabili. Amandoi vad familia ca pe un proiect la care lucreaza impreuna sa iasa bine. E clar pentru mine ca uitandu-se la copiii ei, prietena mea nu regreta acum decizia de a-i avea.
Nu am cunoscut inca pe nimeni cu care sa ajung la concluzia ca putem functiona impreuna macar la jumatea modului incare functioneaza prietenii astia ai mei. Si pentru ca stiu cat de nasoala poate fi viata in cadrul unei familii disfunctionale si cat de nasol e ca adult dupa, nu vreau sa imi asum riscul. Mai bine raman singura si o sa fiu frunza finala intr-un arbore genealogic al unei familii defecte, care merita sa nu se propage pe mai multe generatii.
Cat despre casatoritul din interes, desi am crescut intr-o saracie lucie, nu mi-a trecut niciodata prin cap sa fac asta. Am avut ceva relatii cu parteneri din familii “avute” si imi era foarte clar ca banii costa prea mult, iar plata se face in anumite libertati.
Poate vad lucrurile prea logic, dar exact cum nu m-as apuca sa fac operatii fara sa termin medicina, exact la fel vad si casatoria. Nu am primit nici un fel de educatie pentru asta, tutoriale nu sunt, deci eu am decis sa nu ma bag. 😉
NOU
Luna, cand ne-am casatorit, nu voia copii. Dupa vreo 2 ani, a vrut. nu trebuie neaparat sa fie vreo parte dominanta, oamenii isi mai schimba nevoile
NOU
Stii cum e cu copiii: uneori vin si pe sustache 🙂
Si ca sa ne “amuzam” nitel, la rusi bataia femeii e permisa prin lege, atat timp cat nu dai cu pumnul. De asta ce mai ziceti?
NOU
Este interesant sa ne spui daca ai fost vreodata casatorita sau daca ai trait niste ani impreuna cu un barbat si nu a mers.
Da, fiecare isi spune parerea lui si viziunea lui de cum trebuie sa fie o relatie/casnicie, este si normal, avem experiente diferite ca oameni nu exista o reteta sigura , insa niste repere valabile pentru toti sunt, am scris mai sus despre asta.
Important este sa incerci sa faci ceva si sa iei doar chestiile utile din experienta pozitiva sau negativa a altora.
NOU
Nici eu nu voiam copii… Nevasta-mea insa numai asta visa.
Bine – pana am vazut-o pe fii-mea… si aia a fost 🙂
Acu ce sa inteleg – ca m-a dominat? In privinta asta – sunt foarte putini oameni care-l tin pe “Nu” in brate…
NOU
cred ca depinde de unde vine ideea de a nu avea copii pentru ca din ce am vazut si eu prin jurul meu, cam 90% dintre femeile si barbatii care spuneau ca nu vor copii au sfarsit prin a-i avea si nu din accident…
daca nu vrei copii pentru ca la varsta ta mai vrei sa te distrezi sau daca ti-e un pic frica de responsabilitate sau de procesul in sine, cel mai probabil te vei da pe brazda si vei avea copii.
daca de exemplu motivatiile sunt mult mai profunde precum zici tu cu familia disfunctionala, chestie in care ma regasesc absolut in rationamentul de a nu avea copii, atunci e posibil sa ramai pe pozitii.
cel putin pentru mine, motivatiile din spate au fost si au ramas aceleasi de cand aveam 20 de ani chiar daca si atunci si acum lumea continua sa-mi spuna ca “o sa vrei copii, o sa vezi tu”.
NOU
Iuliana Cosmina, faptul ca ai identificat ce anume nu iti place intr-o relatie e in sine un mare pas inainte.
Nici parintii mei nu mi-au aratat un model functional de cuplu, iar la randul lor, nici ei nu au vazut asta la parintii lor. Sunt rare cuplurile functionale, ca sa nu spun fericite.
Mi-a fost frica de casatorie din aceleasi motive pe care le-ai invocat. Insa, nu am refuzat sa muncesc pentru o relatie cu un om care mi-a placut. Nici el nu venea dintr-o familie OK. Dar ne-am intalnit cand eram tineri, saraci, fara bagaj emotional si nimic de pierdut. Asa ca ne-am spus fricile de la inceput, el mi-a zis ce anume il deranjeaza la o femeie, eu i-am zis ce nu vreau la un barbat. De fapt amandoi am descris ce am vazut la parintii nostri si nu voiam sa reproducem in cuplul nostru.
Poate a rupt din romantismul inceputui de relatie, dar asa am simtit atunci.
Dupa cativa ani am plecat impreuna din tara si asta ne-a permis sa fim cum vrem noi fara nicio influenta exterioara. Merge si dupa 11 ani, suntem fericiti si nu ne batem capul despre cum ar trebui sa fim.
Curaj, nu ai ce pierde incercand!
NOU
Weirdos unite! Si eu sunt singur, si mai batran ca tine. Numai ca eu n-am prea mai cautat, mi-am bagat picioarele. Presupunand ca nu ai niste defecte foarte mari, ajungi sa cunosti suficienti oameni noi ca sa poti avea o speranta sa gasesti ce cauti? Ca oamenii de calitate sunt rari din start.
NOU
Barbatul “adevarat”, cu “issues”, e frumos de admirat, in filme (de ex in Witcher).In realitate iti mananca zilele cu atitudinea egocentrica si ca femeie normala la cap mai bine nu te apropii.
In viata reala imi trebuie cineva cu care sa fie intelegere, sa ne bucuram impreuna de lucrurile marunte si sa trecem impreuna peste chestii mai naspa.
Nu conteaza nici cum arata, de fapt.
Daca va uitati la cuplurile normale in care exista intelegere, cam asta o sa vedeti.
NOU
Femeile au ceva mai mult rahat in cap decat barbatii.
Ma gandesc la fosta nevasta, luata si crescuta de mica, cu drag si atentie. Si cand a crescut a avut ganduri de marire. Vrea biznisuri proprii, vrea vile, vrea viata de lux. Nu ca am fi dus-o rau financiar, din contra. Si a gasit un guster cu vreo 15 ani mai mare decat ea, biznisman, cu care a mers in paralel. Si eu si el. Nu mult, vreo 2 luni oana am aflat. Eject direct, divort in ciuda nehotararii si impotrivirii ei. Biznismanu i-a trantit rapid un plod iar acu dna este o veritabila singlemother care locuieste singura cu boracu in acelasi apartament conf 2 in care am inceput noi relatia. Ptr ca biznismanu i-a dat papucii ptr alta mai tanara. Anu trecut ma cauta sa ma intrebe de sanatate. I-am zis ca nu prea pot sa vb momentan, sa mai incerce peste un an.
NOU
nu-mi place să domin, nu-mi place să fiu dominată. asta nu înseamnă că nu prefer un partener capabil să ia o decizie când e cazul. dar nu să se încăpățâneze să facem ca el chiar și când se vede de pe lună că e o tâmpenie. 🙂
în ceea ce privește unele idei pe care le au unii bărbați (p-aici n-am văzut, dar am văzut prin alte părți): ”dacă eu aduc mai mulți bani în casă, atunci eu iau deciziile și tu ești gospodina”… cred că doar violența fizică ar putea să mă facă să-mi fac bagajul mai repede.
însă trebuie să recunosc că aș prefera ca bărbatul să facă primii 1-2 pași în relație. dar asta cred că e motivată mai degrabă pentru că sunt o super-timidă.
NOU
Ca sa fi sigura ca nu e nici o problema, cauta barbati care castiga mai putin ca tine. 🙂
NOU
@Dex, dacă fac asta s-ar putea să murit de foame amândoi. am un salariu destul de mic și doar faptul că-s scârțană și foarte calculată face să nu mai rămână lună după ce se termină salariul, ba chiar să mai rămână din salariu după ce se termină luna. 🙂
foarte mulți oameni (bărbați și femei) mi-au zis că n-ar putea trăi așa.
NOU
eu totusi nu inteleg de ce la nivel mondial “50 shades of grey” a fost cel mai prizat de femei. Femeile au citit cartile pe nerasuflate, femeile au luat cu asalt cinematrografele, unele dintre ele tragandu-si consortul dupa ele.
Eu la vremea aia nu eram combinat dar daca as fi patit sa fiu luat la filmul asta, as fi inteles-o ca pe un semnal ca trebuie sa cumpar niste ustensile ceva si sa-mi fac o camera secreta.
dar nu cumva emanciparea si presiunea pe femei de a fi batoase, de a tine piept barbatului chiar si atunci cand sunt de acord doar ca sa se simta emancipate si pe picior de egalitate duce la o anume apetenta pentru dominatie care sa vina ca o defulare ?
cand am inceput eu sa am relatii serioase eram un puisor, genul democratic care credea cu tarie ca intr-un cuplu trebuie sa existe un echilibru perfect. Putin stiam ca nici macar femeile emancipate sau cele dominatoare nu-si doresc asa ceva. Cea mai submisiva in pat era fix directoarea unui dept care avea in subordine 40 de barbati din care jumatate muncitori dintr-aia rudimentari.
Nu ma pot mandri cu o experienta vasta insa n-am intalnit femeie pana acum care sa nu gaseasca incitante unele chestii mai dure in pat dar nu-mi dau seama daca e o defulare a vietii sociale sau o trasatura din copilarie in care daca am fost batuti cand eram mici ajunge sa ne excite sa ni se inroseasca fundul cu palmele.
Vorba lui Freud, pulsiunea de viata si pulsiunea de moarte se satisfac in acelasi timp atunci cand cineva te sufoca in timp ce ti-o trage.
Cine sa mai inteleaga si viata asta?
NOU
Cred ca esti un mecanic bun.